ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 882/2020

Ședința publică din data de 27 mai 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 29 septembrie 2017, sub nr. x/2017, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, formulând contestație împotriva deciziei nr. x de recalculare a pensiei, emisă de către Casa Locală de Pensii Sector 6 București, solicitând recalcularea pensiei în conformitate cu veniturile realizate din sporuri ore suplimentare și garanții 20% Diminuare Restituiri, înscrise în adeverința nr. x din data 19.04.2017, eliberată de către S.C. BUJORENI S.A. București.

Prin sentința civilă nr. 9627 din 19 decembrie 2017, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis acțiunea, a dispus anularea deciziei de pensie nr. x din 19.05.2017, a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, începând cu data de 01.06.2017, cu luarea în considerare a veniturilor suplimentare (spor, ore suplimentare, garanții 20% diminuări restituiri), menționate în adeverința nr. x/19.04.2017 emisă de S.C. BUJORENI S.A. București, pentru perioada iulie 1977 - octombrie 1988. De asemenea, a obligat pârâta la plata diferențelor de drepturi de pensie cuvenite reclamantului, a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită, conform prezentei hotărâri și cea efectiv încasată, pentru perioada 01.06.2017 la zi.

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 794 din 12 februarie 2019, a admis apelul declarat de apelanta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în contradictoriu cu intimatul A., împotriva sentinței civile nr. 9627 din 19 decembrie 2017, pe care a schimbat-o în tot și, rejudecând, a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamant.

Împotriva deciziei pronunțate în apel, reclamantul a declarat recurs.

În motivare, recurentul a arătat că instanța de apel în mod greșit și nelegal a admis apelul declarat de CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, motivat de faptul că adeverința eliberată de angajator sau de entitatea de arhivă trebuia să fie întocmită conform legislației în vigoare. Recurentul a menționat că această cerință este îndeplinită, arătând că adeverința nr. x din data 19.04.2017, eliberata de către S.C. BUJORENI S,A., atestă faptul că a fost plătită contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de acesta.

Mai mult decât atât, a susținut recurentul, în cadrul adeverinței este indicat temeiul legal de acordare a salariilor, aspecte care nu au fost avute în vedere de instanța de apel.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, prin care s-a constatat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ. a dispus, prin încheierea din data de 12 februarie 2020, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere.

Părțile nu au depus punct de vedere cu privire la raport.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prezentul recurs are ca obiect decizia civilă nr. 794 din 12 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Decizia ce formează obiectul prezentului dosar are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, aceasta neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit căreia hotărârile susceptibile de recurs sunt cele date în apel, cele date potrivit legii fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege.

În accepțiunea conferită de legiuitor, hotărârile definitive enumerate în art. 634 C. proc. civ. sunt cele care nu mai pot fi atacate cu apel, respectiv, cu recurs, fie pentru că a expirat termenul pentru exercitarea căii de atac - care dobândesc caracter definitiv la momentul expirării termenului de exercitare a căii de atac, fie pentru că legea nu prevede posibilitatea atacării lor, ipoteză în care hotărârile devin definitive la data pronunțării lor.

În conformitate cu dispozițiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice (forma în vigoare la data introducerii acțiunii), jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel.

Același act normativ statuează la art. 153 alin. (1) lit. g) că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale; împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă, iar potrivit art. 155, hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive.

Totodată, prevederile Legii nr. 263/2010, conform art. 156 din acest act normativ, se completează cu dispozițiile C. proc. civ. și ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În cauza de față, litigiul are ca obiect asigurări sociale, reclamantul A. formulând contestație împotriva deciziei nr. x de recalculare a pensiei.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., nu sunt supuse recursului, hotărârile pronunțate în cauze având ca obiect conflicte de muncă și de asigurări sociale, precum și hotărârile date de instanțele de apel, în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține, de asemenea, că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) din noul C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

Prin urmare, decizia civilă nr. 794 din 12 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, având în vedere dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 794 din 12 februarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2020.