ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2150/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.05.2003pe roiul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de munca și litigii de muncă, în Dosarul nr. x/2003, reclamantul A., în calitate de creditor, a solicitat instituirea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitoarei S.C. B. S.A., în temeiul art. 591 și următoarele C. proc. civ., pentru refuzul de a pune în executare Decizia nr. 226 din 20.03.1990 pronunțată de Tribunalul Județean Constanța, în Dosarul nr. x/1990, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1039 din 29.05.2992 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Prin sentința nr. 3932 din 27.10.2003 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, a respins cererea, ca inadmisibilă.

Prin Decizia nr. 335 din 02.02.2006 Curtea de Apel. București, secția a VlI-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins cererile de chemare în garanție a Consiliului Superior al Magistraturii și a Curții Constituționale a României, ca fiind inadmisibile, a respins recursul reclamantului A. împotriva sentinței nr. 3932 din 27.10.2003, ca nefondat,

La data de 23.06.2016 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016, cererea formulată de A., de revizuire a sentinței civile nr. 3932 din 27.10.2003 pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și litigii de muncă, în Dosarul nr. x/2003

Prin încheierea de ședință din data de 20.10.2016 Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a suspendat judecata cererii de revizuire, față de neîndeplinirea obligației stabilite în sarcina revizuentului prin încheierea de ședință din data de 12.09.2016, de a indica sentința civilă a cărei revizuire se solicită.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs revizuentul A. la data de 23.09.2016, ce a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 20.10.2016, în Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea de ședință din 23.11.2016 Curtea de Apel București a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa părților și a solicitării de judecată în lipsa.

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 27.11.2017, pentru verificarea condițiilor perimării.

Prin Decizia nr. 39 din 21 martie 2018 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat perimat recursul revizuentului A. împotriva încheierii de ședință din 10.10.2016 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că de la data ultimului act de procedură, 23.11.2016, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților, fund incidența în cauză sancțiunea perimării recursului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul A. în numele și pentru C., încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 3, 5, 7, 9, 10 C. proc. civ., arătând că instanțele de judecată nu s-au pronunțat asupra tuturor actelor normative la care a tăcut referire în demersurile judiciare; că soluțiile pronunțate în cauză sunt părtinitoare și lipsite de obiectivitate; că judecătorii care au pronunțat hotărârile respective au fost și sunt incompatibili, continuând însă a judeca pricina în contra legii; că nu au fost respectate Tratatele Uniunii Europene, Tratatul de la Lisabona, Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Prin precizările depuse la 15 mai 2018 recurentul arată că solicită instanței a face toate demersurile pentru aflarea adevărului în cauza, cu consecința revenirii la legalitate, normalitate și respect față de standardele Uniunii Europene; că trebuie citate în cauză și audiate toate persoanele care au comis abuzuri față de recurent, astfel cum au fost indicate de către acesta în memoriul depus; că solicită daune morale pentru toate abuzurile și interdicțiile suferite din partea regimului comunist prin intermediul persoanelor indicate în cerere și contestă documentul emis de Ministerul de Interne - Departamentul Securității de Stat-UM nr. x/C. pen. nr. y/1983 intitulat "Raport privind pe A., economist la B. București" că solicită ca Înalta Curte de Casație și Justiție să-și decline competența de soluționare a acestui conflict de muncă ce durează de 35 de ani în favoarea Curții Europene a Drepturilor Omului și Curtea de Justiție a Uniunii Europene.

Analizând cauza, Înalta Curie constată următoarele:

Potrivit art. 253 alin. (2) C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunțare",

Acest text de lege este situat în Titlul III al C. proc. civ., înaintea primei instanțe.

Potrivit art. 298 și art. 316 C. proc. civ., dispozițiile de procedură privind judecata în primă instanță se aplică și în instanța de apei, iar cele privind judecata în apei se aplică și în instanța de recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice dispozițiilor care reglementează cele două căi de atac.

Conform art. 299 C. proc. civ. "hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe jurisdicționale sunt supuse recursului", iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din aceiași cod "sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii".

Prin coroborarea textelor legale anterior citate, rezultă că pot fi atacate cu recurs numai hotărârile definitive date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi supusă acestei căi de atac.

În speță, Decizia nr. 39 din 21.03.2018 a Curții de Apel București împotriva căreia revizuentul a declarat prezentul recurs, reprezintă o decizie prin care s-a constatat perimarea cererii de recurs formulată de acesta împotriva încheierii de ședință din 10.10.2016, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosar nr. x/2016 prin care s-a suspendat judecata unei cereri de revizuire.

Decizia nr. 39 din 21.03.2018 a fost pronunțată de Curtea de Apel București ca instanță de recurs, fiind irevocabilă și, deci, nesusceptibilă de recurs.

Față de cele arătate, dispozițiile legale ce prevăd că hotărârea dată în perimare este supusă recursului nu sunt aplicabile atunci când perimarea este constatată de către o instanță a cărei hotărâre este irevocabilă, cum este cazul în speță.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanții A. și C. împotriva Deciziei nr. 39 din 21 martie 2018 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30.05.2018.