ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1351/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 15 mai 2013, pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, A. a contestat Decizia de concediere DRU nr. 340 emisă la data de 28 februarie 2013 de Societatea B.

Prin Sentința nr. 3403 din 21 martie 2014, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins contestația, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul A. a declarat apel.

La data de 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a suspendat judecarea apelului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a cererii ce face obiectul Dosarului nr. x/2012, aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 28 ianuarie 2015, contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, care a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 19 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Împotriva încheierilor de ședință din data de 13 noiembrie 2014 și din data de 19 martie 2015, recurentul contestator a formulat recurs, care a fost respins prin Decizia nr. 1600 din data de 5 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Ulterior, la data de 09 mai 2017, contestatorul a formulat o nouă cerere de repunere pe rol a cauzei, arătând că Dosarul nr. x/2012, ce a stat la baza suspendării cauzei, a fost soluționat în mod definitiv de către Curtea de Apel București la data de 26.01.2016.

Această nouă cerere de repunere pe rol a cauzei a fost respinsă prin Decizia nr. 4525 din 22 septembrie 2017, prin care Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a constatat perimată cererea de apel.

În motivare, instanța a arătat că sunt incidente dispozițiile art. 416 C. proc. civ., întrucât Dosarul nr. x/2012 a fost soluționat irevocabil la data de 26 ianuarie 2016, iar termenul de șase luni, prevăzut de norma de drept citată mai sus, s-ar fi împlinit cu mult înainte de data formulării cererii de repunere pe rol.

Împotriva acestei decizii, contestatorul a formulat recurs, care face obiectul prezentului dosar.

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

În cuprinsul motivelor de recurs, contestatorul a arătat că pricina a fost suspendată la data de 13 noiembrie 2014, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2012, aflat la acel moment pe rolul Tribunalului București.

În motivarea suspendării, curtea de apel a reținut nelegal că obiectul respectivului dosar ar fi fost cererea Sindicatului C. de constatare a nulității art. 1 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Consiliului de Administrație al B. nr. 121/29.10.2012.

Contestatorul a arătat că a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol, ce a fost respinsă prin încheierea nr. 19 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Recursul declarat de contestator împotriva acestei încheieri a fost respins de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin Decizia nr. 1600 din data de 5 octombrie 2016.

Contestatorul a susținut că a formulat o nouă cerere de repunere a cauzei pe rol, după comunicarea deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, care a primit termen la data de 22 septembrie 2017, când instanța de apel a constatat perimat apelul.

Contestatorul a apreciat că soluția curții de apel este nelegală, pentru că a operat o sancțiune împotriva sa, deși s-a opus suspendării, formulând recurs împotriva respectivei încheieri.

De asemenea, a susținut că, pe durata exercitării recursului împotriva încheierii de suspendare, cursul perimării se suspendă.

Analizând recursul formulat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) C. proc. civ. "Instanța poate suspenda judecata: pct. 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Același articol prevede la alin. (2) că "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă".

Conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

În cauza de față, prin încheierea de ședință din data de 13 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a suspendat judecarea apelului declarat de contestator împotriva Sentinței nr. 3403 din 21 martie 2014 a Tribunalului București, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2012 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pricina pentru care a fost suspendată judecata cauzei a fost soluționată în mod definitiv de către Curtea de Apel București la data de 26 ianuarie 2016, în raport de care, termenul de șase luni, prevăzut de norma de drept mai sus citată, s-a împlinit la data de 26 iulie 2016.

Ulterior, la data de 09 mai 2017, contestatorul a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei.

Înalta Curte constată că soluția pronunțată de curtea de apel, prin care s-a constatat perimată cauza este legală.

Instanța de recurs are în vedere cauza suspendării, art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., în raport de care reluarea judecății era condiționată de soluționarea definitivă a cauzei pentru care a fost suspendată judecata cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) C. proc. civ., "Părțile au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și probeze pretențiile și apărările, să contribuie la desfășurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia".

Așa cum în mod corect a reținut curtea de apel, de la data soluționării în mod definitiv a cauzei care a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012, și anume data de 26.01.2016 și până la data formulării cererii de repunere pe rol, respectiv data de 09.05.2017, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni, din vina părților.

Înalta Curte reține și că demersurile efectuate de recurent nu au condus la repunerea cauzei pe rol sau la întreruperea cursului perimării.

Astfel, cererea de reluare a judecății, formulată la data de 28 ianuarie 2015 a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 19 martie 2015, iar recursul declarat de contestator împotriva încheierilor de suspendare din data de 13 noiembrie 2014 și 19 martie 2015, a fost respins prin Decizia nr. 1600 din 5 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așadar, în mod judicios, curtea de apel a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. art. 416 alin. (1) C. proc. civ., întrucât de la data soluționării irevocabile a Dosarului nr. x/3/2012, recurentul contestator nu a efectuat niciun act de procedură care să întrerupă sau să suspende cursul perimării.

Având în vedere considerentele expuse, constatând nefondate criticile formulate de contestatorul A., reținând că în mod legal curtea de apel, în aplicarea prevederilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., a constatat perimată cererea de apel, Înalta Curte urmează să respingă recursul, ca nefondat.

Înalta Curte reține că, prin întâmpinare depusă la dosar, intimata Societatea B. a solicitat cheltuielile de judecată, fără însă a indica o sumă pe care o solicită cu acest titlu sau a depune vreun înscris doveditor.

Față de aceste aspecte, Înalta Curte urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata Societatea B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 4525 din 22 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata Societatea B.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2018.

Procesat de GGC - NN