ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1947/2017
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1947/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/3/2014, revizuienții A. și B. au solicitat revizuirea hotărârilor pronunțate în dosar nr. x/2010 al Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Prin sentința nr. 11102 din 25.11.2014, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând că se invocă motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și că hotărârile în raport de care se invocă acest motiv de revizuire sunt decizia civilă nr. 226 din 20 martie 1990 a Tribunalului Județean Constanța, pronunțată în dosar nr. x/1990 și decizia civilă nr. 1039 din 29 mai 1992 pronunțată în dosar nr. x/1991 de Curtea Supremă de Justiție.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/3/2014, fiind fixat termen pentru soluționare la 03.06.2015.
Prin încheierea din 03.06.2015, Înalta Curte a suspendat judecata cererii de revizuire în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părțile nu s-au prezentat la strigarea cauzei și nici nu au solicitat judecarea în lipsă.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, prin rezoluția din 16.11.2017, pentru discutarea perimării, fiind fixat termen la 06.12.2017.
înalta Curte, la termenul din 06.12.2017, a invocat, din oficiu, excepția perimării cererii de revizuire pe care o va admite și va constata perimată cererea de revizuire, pentru considerentele care succed.
Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., cererea de chemare în judecată, contestație, apei, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Conform art. 252 alin. (1) C. proc. civ., perimarea se poate constata și din oficiu.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.
Așadar, perimarea operează cu condiția ca, timp de un an sa nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.
În speță, părțile, deși legal citate, nu s-au prezentat în instanță la termenul din 03.06.2015, stabilit pentru soluționarea cererii de revizuire astfel că Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecării pricinii, constatând că nici una dintre părți nu a cerut judecarea în lipsă.
În raport de aceste considerente și având în vedere că, în cauză, a trecut mai mult de un an de la data suspendării judecății pricinii, timp în care nici una dintre părțile litigante nu a solicitat continuarea judecății cererii de revizuire și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 248 coroborat cu art. 252 alin. (1) C. proc. civ., va constata perimată cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de revizuire formulată de revizuienții A. și B. în contradictoriu cu intimata SC C. SA București, ce face obiectul dosar nr. x/2014.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 decembrie 2017.