ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 760/2018

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a Vlll-a conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. 36440/3/2016, disjuns din dosarul nr. x/3/2016, revizuientul A., în contradictoriu cu intimata S.C. B. S.A., a formulat cerere de revizuire a sentinței civile nr. 2396 din 01.06.2005 pronunțată în Dosarul nr. x/LM/2003 al Tribunalului București, secția a VIII - a conflicte de muncă și asigurări sociale, susținând că este potrivnică deciziei nr. 1039 din 29.05.1992 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție.

Prin sentința nr. 8592 din 04.10.206, Tribunalul București, secția a VIIl-a conflicte de muncă și asigurări sociale, și-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul art. 322 pct. 7 coroborat cu art. 323 alin. (2) C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18.10.2016, fiind fixat termen de judecată la 18.01.2017.

Înalta Curte, prin încheierea din 18.01.2017, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de revizuire.

Prin rezoluția din 05.02.2018, cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării, fiind fixat termen de judecată îa 14.03.2018.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în ședința publică din 14.03.2018, a invocai, din oficiu, excepția perimării cererii de revizuire pe care o va admite, pentru considerentele care succed.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă.

Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții.

Astfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit în cauză, nici un act de procedură în vederea judecării ei, situație datorată lipsei de diligentă a părții, care nu a acționat în acest scop, deși avea posibilitatea să o facă.

În speță, prin încheierea de ședință din 18.01.2017, judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Or, de ia acest moment șî până Ia repunerea cauzei pe rol din oficiu, prin rezoluția instanței din 05.02.2018, pricina a stat în nelucrare mai mult de 1 an, părțile neîndeplinind niciun act de procedură de natură să întrerupă cursul termenului de perimare.

În consecință, având în vedere că până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 10) alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părți nu a solicitai continuarea judecății, Înalta Curte constată întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Văzând, totodată, că, potrivit aceluiași text de lege perimarea operează de drept și că potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ. ea se poate constata și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimată cererea de revizuire a sentinței nr. 2396 din 1 iunie 2005 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/LM/2Q03, formulată de revizuentul A.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 martie 2018.