ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1573/2017

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării cererii de recurs formulate de recurentul-contestator A. împotriva încheierii de ședință din data de 05 noiembrie 2015, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/3/2012.

Împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015 a formulat recurs contestatorul A.

Cererea de recurs a fost înregistrată la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 16 februarie 2016.

Prin încheierea de ședință din 07 iunie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând lipsa părților la dezbateri.

Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 04 septembrie 2017, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele art. 248 alin. (1) din același Cod.

Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de 1 an.

Ca atare, perimarea apare ca o sancțiune determinată tocmai de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului, ca având un caracter mixt, atât de sancțiune, cât și de desistare de la judecată.

În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare și culpa părții sunt două elemente esențiale, sancțiunea procedurală extinzându-și domeniul de acțiune și asupra căilor de atac.

În speță, din culpa părților, cauza a rămas în nelucrare, de la 07 iunie 2016 - data suspendării cauzei - nemaifiind întocmit niciun act de procedură, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Se constată așadar că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în desfășurarea activității judiciare.

În consecință, se va constata, din oficiu, că a operat sancțiunea prevăzută de lege, recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015 fiind perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2015.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2017.