ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3176/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios - administrativ fiscal înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia sub nr. x/57/2012 reclamantul Municipiul Petroșani, prin Primar, a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva S.A., prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012;

- obligarea pârâtei să avizeze scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeței de 43,3641 ha, suprafață necesară pentru executarea proiectului "Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng", aviz necesar în scopul obținerii hotărârii de guvern pentru transferul terenului din proprietatea publică a statului, aflat în administrarea Romsilva S.A., în proprietatea Municipiului Petroșani în calitate de beneficiar al proiectului "Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng" sub sancțiunea unei penalități egală cu penalitatea perceputa pentru plata cu întârziere a obligațiilor fiscale principale către bugetul de stat conform art. 12

Prin sentința nr. 396/2012 pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Alba Iulia a fost admisă excepția inadmisibilității petitului privind anularea adresei nr. x/VS/10.05.2012; a fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Petroșani, prin primar în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA S.A. și în consecință a fost obligată pârâta să emită avizul pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național, prin transfer din proprietatea publică a statului în proprietatea publică a reclamantului, a suprafețelor de teren destinate realizării pârtiilor pentru practicarea schiului, precum și realizării instalațiilor de transport pe cablu aferente acestora, necesare pentru executarea proiectului,, Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng"; a fost respinsă în rest acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva S.A. solicitând modificarea sentinței și respingerea acțiunii.

Prin Decizia nr. 3665/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a fost admis recursul declarat de pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva S.A. împotriva aceleiași sentințe, a fost casată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Instanța de control judiciar a reținut că instanța de fond nu a stabilit împrejurările de fapt esențială în cauză, nu a evocat normele substanțiale incidente și aplicarea lor în speță, pronunțând o hotărâre care nu poate fi pusă în executare.

Prin sentința nr. 86 din 19 aprilie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia a luat act de renunțarea reclamantului Municipiul Petroșani la judecata petitului privind anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012 și a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Petroșani, prin Primar, cu sediul în Petroșani, jud. Hunedoara în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva S.A., obligând reclamantul să plătească pârâtei suma de 1.255 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în esență următoarele aspecte:

Prin cererea nr. x din 20 aprilie 2012 reclamantul a solicitat pârâtei să emită avizul pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național a suprafeței de 43,3641 ha, necesară realizării obiectivului,, Dezvoltarea domeniului schiabil în zona turistică Parâng", în conformitate cu art. 4 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 526/2003.

Prin adresa din 10 mai 2012 pârâta a comunicat reclamantului că, pentru obținerea avizului solicitat, este necesară completarea documentației tehnice cu documente referitoare la compensarea terenurilor forestiere. Totodată, a precizat pârâta că potrivit art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 526/2003, cu modificările și completările ulterioare, excepția de la plata obligațiilor bănești prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. a), b), c), și e) din Legea nr. 46/2008 - C. silv., cu modificările și completările ulterioare, se aplică doar pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național a terenurilor destinate realizării pârtiilor pentru practicarea schiului sau a altor sporturi de iarnă și a realizării instalațiilor de transport pe cablu aferente acestora, nu și pentru terenurile necesare realizării infrastructurii generale sau a altor echipamente pentru dezvoltarea domeniului schiului.

Conflictul juridic dedus judecății presupune analiza caracterului justificat sau nejustificat al refuzului pârâtei de emitere a avizului conform, pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național a suprafeței necesară realizării obiectivului de investiții.

Din analiza normelor legale incidente în cauză s-a constatat că scoaterea definitivă din fondul forestier a terenurilor destinate realizării pârtiilor și realizării instalațiilor de transport pe cablu aferente acestora se realizează fără plata obligațiilor bănești prevăzute la art. 41 alin. (1) lit. a), b), c) și e) din Legea nr. 46/2008; precum și că scoaterea definitivă din fondul forestier a terenurilor cu altă destinație dar cu funcțiuni complementare se realizează prin compensare cu terenuri echivalente ca suprafață și bonitate.

S-a reținut că, procedând la identificarea și măsurarea suprafețelor fiecărei componente, expertul a ajuns la concluzia că există diferențe între suprafețele aflate în proprietatea Statului Român și administrate de pârâtă, prevăzute în proiect și solicitate de reclamant și cele identificate în teren, defalcat pe componente

În ce privește caracterul refuzului de emitere al avizului de către pârâtă, Curtea observă că documentația depusă de reclamant nu îndeplinește cerințele art. 19 alin. (1) din Metodologia de stabilire a echivalenței valorice a terenurilor și de calcul al obligațiilor bănești pentru scoaterea definitivă sau ocuparea temporară a terenurilor din fondul forestier (Metodologia) aprobată prin Ordinul nr. 924/2011.

De asemenea, s-a reținut că, în realitate, diferența între suprafețele prevăzute în proiect și cele identificate faptic este de 9,7188 ha, rezultate din adunarea tuturor diferențelor de suprafață, nefiind relevant dacă acestea sunt în plus sau în minus atât timp cât exigențele art. 19 din Metodologie impun identificarea topografică exactă a suprafețelor și amenajamentelor silvice din care fac parte acestea.

Or așa cum rezultă din analiza comparativă detaliată a fiecărei suprafețe, distinct pe componente, nu există suprapunere exactă a suprafețelor măsurate peste cele evidențiate în proiect, diferențe existând pentru fiecare subunitate a fiecărei componente în ceea ce privește suprafața, iar în anumite cazuri, identificate în concret prin suplimentul la raportul de expertiză diferențe există și cu privire la unitățile de amenajament silvic (UA).

În fine, s-a constatat caracterul justificat al refuzului de emitere a avizului conform, sens în care, față de prevederile art. 18 din Legea nr. 554/2004, urmează să respingă ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Municipiul Petroșani, prin Primar, cu privire la acest aspect, iar față de solicitarea de renunțare la judecată, în baza art. 246 din C. proc. civ. 1865, urmează să ia act de renunțarea reclamantului Municipiul Petroșani la judecata petitului privind anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Municipiul Petroșani.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicarea a legii și interpretarea eronată, în raport de probele administrate în rejudecare a acțiuni astfel cum a fost precizată în raport de concluziile raportului de expertiză.

În raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se invocă faptul că soluția de respingere a acțiunii astfel cum a fost precizată este dată cu aplicarea greșită a legii. Aceasta deoarece în cauză a existat un refuz nejustificat de soluționare atât a cererii inițiale cât și a cererii precizatoare în condițiile în care documentația tehnică înaintată autorității pârâte erau întocmite conform Ordinului nr. 924/2011.

Recurentul-reclamant arată că prima instanță a stabilit în mod nelegal culpa în sarcina recurenții în ceea ce privește obligația de a emite aviz conform în forma solicitată și precizată în raport de concluziile expertizei. Aceasta în condițiile în care refuzul autorități de a emite avizul solicitat s-a fondat în principal pe refuzul recurentei de a oferi teren în compensare pentru întreaga suprafață solicitată a fi transferată din domeniul public al statului, respectiv din administrarea intimatei în domeniul public al Municipiului Petroșani și în administrarea sa în calitatea de beneficiar al proiectului, dezvoltarea domeniului schiabil în forma turistică Parîng".

Al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ. privește faptul că instanța de fond nu a analizat pretinsul refuz nejustificat în raport de acțiunea reclamantului astfel cum a fost precizat în raport de concluziile refuzului de expertiză. Aceasta deoarece în raport de concluziile raportului reclamantului a arătat că solicită emiterea avizului conform pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național a suprafeței de 37,2532 ha fără compensare fiind de acord ca transferul să fie efectuat prin compensare pentru suprafața de 1.7064 ha. Instanța de fond nu a analizat corect această precizare și a contestat că nu există refuz nejustificat de soluționare numai în raport de poziția autorității pârâte are arată că nu s-a verificat în faza administrativă cererea recurentei astfel cum a fost precizată și care a renunțat la judecarea capătului de acțiune având ca obiect anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012.

Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată în sensul obligării intimatei la emiterea avizului conform în vederea scoaterii definiției din fondul forestier național a suprafeței de 37,2532 ha fără compensare și pentru suprafața de 1,7064 ha cu compensare terenuri forestiere.

La dosar intimata a formulat întâmpinare în care a invocat în principal excepția tardivității formulării recursului și în subsidiar, pe fond, respingerea recursului ca nefondat.

În ședința din 26.09.2017 intimata-pârâtă în raport actele depuse și cele învederate de Curte pe excepția tardivității arată că nu mai insistă în excepția tardivității formulării căii de atac.

În termenul de amânare a pronunțării ambele părți au depus la dosar concluzii scrise.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu aplicarea corectă a legii, în cauză nefiind îndeplinite condițiile existenței unui refuz nejustificat se soluționare a cererii reclamantei în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Prin adresa din 10 mai 2012 intimata a comunicat reclamantului-recurent că pentru emiterea avizului solicitat pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național a suprafeței de 43.3641 ha, necesară realizării obiectivului "dezvoltarea domeniului schiabil în baza turistică Parîng este necesară completarea documentației tehnice cu documente referitoare la compensarea terenurilor forestiere.

S-a apreciat de autoritatea pârâtă că recurentul-reclamant nu beneficiază de excepția de la plata obligațiilor bănești prevăzute la art. 4 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 526/2003 deoarece terenurile în litigiu nu sunt destinate realizării pârtiilor pentru practicarea schiului sau a altor sporturi de iarnă sau a realizării instalațiilor de transport pe cablu în cauză fiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) și (5) din legea nr. 526/2003.

Recurentul-reclamant și-a precizat acțiunea în faza rejudecării cauzei în raport de concluziile raportului de expertiză și a renunțat la capătul de acțiune având ca obiect anularea adresei nr. x/VS din 10.05.2012 arătând că este de acord cu compensarea pentru suprafața de 1,7064 ha și că solicită emiterea avizului prin transfer fără compensare pentru suprafața de 37,2532 ha.

Prima instanță în raport de această situație litigioasă în mod corect a apreciat că nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii în principal în raport de faptul că autoritatea nu a analizat în faza administrativă această precizare a acțiunii și în subsidiar în raport de poziția recurentului, necontestată, care nu a depus acte la dosar pentru compensarea de terenuri atât pentru suprafața inițială de 43.3641 ha cât și pentru suprafața precizată de 1.7064 ha pentru care a fost de acord ca transferul să se facă prin compensare astfel cum a susținut în ceea precizată și în recursul declarat.

Curtea analizând legalitatea refuzului în raport de dispozițiile art. 4 alin. (1), (2), (4) și 5 din Legea nr. 526/2003 constată că în mod legal a fost refuzat emiterea avizului pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național a suprafeței de 43.3641 ha, în lipsa documentelor referitoare la compensarea terenurilor forestiere în cauză neîncadrându-se în dispozițiile de excepție de la plata obligațiilor bănești, deoarece vizează terenuri destinate căilor de acces sau drumuri de legătură care nu sunt scutite de plata obligațiilor bănești și a căror transfer se realizează prin compensare.

Acest aspect rezultă și din răspunsul la obiecțiunile formulate de expert, obiecțiuni depuse de intimata și încuviințate de instanța din care rezultă că suprafața în litigiu aflată în perimetrul silvic situat în UAT Petroșani inclusiv prin cercetarea amplasamentului reprezintă căi de acces (sau drumuri de legătură) care nu sunt scutite de plata obligațiilor bănești.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat în cauză prima instanță analizând legalitatea pretinsului refuz nejustificat în raport de actele și poziția părților la data emiterii răspunsului față de solicitarea având ca obiect suprafața de 43.3641 ha.

Aceasta în condițiile în care în urma efectuării expertizei s-a constatat că există diferențe atât între suprafețele solicitate 43.3641 ha și cele identificate în teren ca fiind corespunzătoare proiectului tehnic 37.2432 ha, cât și cu privire la amplasament

În mod legal prima instanță a constatat că în cauză nu există un refuz nejustificat de soluționare a cererii modificatoare având ca obiect eliberarea avizului pentru scoaterea definitivă din fondul forestier a suprafeței de 37.2532 ha în condițiile în care pe această nouă cerere autoritatea nu s-a pronunțat nefiind respectate de către recurent prevederile Ordinului nr. 924/2011 respectiv nu a depus acte pentru partea din teren pentru care este de acord cu compensarea și nu a depus studiu de fezabilitate cu acordul de mediu documentația depusă fiind incompletă față de cerințele legale.

În ceea ce privește transferul din proprietatea publică a statului și administrarea intimatului în proprietatea publică a recurentului Municipiul Petroșani acesta se realizează de către Guvernul României prin hotărâre de guvern conform art. 4 alin. (4) și (5) din Legea nr. 526/2003.

În acest sens există emisă și o altă hotărâre de guvern H.G. nr. 661/2017 prin care s-a aprobat scoaterea definitivă din fondul forestier național a altui teren cu destinație asemănătoare terenului în litigiu.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) și (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Municipiul Petroșani prin Primar împotriva sentinței nr. 86 din 19 aprilie 2017 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2017.