ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3665/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată sub nr. 3422/2/2013, A.V. a solicitat anularea formelor de executare demarate de A.D.S. în temeiul Ordinulu de modificare a popririi din 10 septembrie 2012 și pe caie de consecință, deblocarea conturilor deschise la C.E.C. Bank, B.R.D., 3 C.R., I.S.P. sucursalele Sibiu. În motivarea contestației, petentul a învederat că a luat la cunoștință de înființarea popriri la data de 25 aprilie 2013 când a solicitat emiterea extraselor de cont. S-a invocat perimarea executării, raportat la data emiterii ordinului de modificare a sumei poprite în temeiul art. 389 alin. (1) C. proc. civ., solicitând să se constate că executarea silită pornită de A.D.S.

este perimată de drept, de la data emiterii ultimului act de executare și până la data formulării contestației au trecut mai mult de 6 luni. în susținerea afirmațiilor sale petentul s-a prevalat de cele menționate în cuprinsul ordinului de poprire contestat referitor la adresele emise în cursul anilor 2008 - 2009. S-a invocat nelegalitatea executării și pentru încălcarea dispozițiilor art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 pentru neîndeplinirea de către creditoare a obligației de comunicare a titlului executoriu. Prin întâmpinarea formulată, la 24 mai 2013, A.D.S. a invocat excepția tardivității contestației raportat la art. 401 lit. a) și lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 42 alin. (1) din O.U.G.

nr. 51/1998. S-a susținut că obligația de comunicare a titlului executoriu a fost îndeplinită în cursul anului 2005, cu respectarea art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998. Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. Cu privire la excepția perimării executării silite s-a susținut că în cauză raportat la art. 389 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 41 alin. (1) Iit. art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 nu operează perimarea executării silite.' De asemenea, au fost invocate și dispozițiile art. 142 alin. (4) C. proc. fisc. susținând pârâta că din interpretarea art. 1 alin. (2) C. proc. fisc. și art. 2 pct. 7 din Legea nr. 500/2002, rezultă că sunt exceptate de la perimare toate executările ce au ca obiect creanțe bugetare.

Prin sentința civilă nr. 113 din 21 octombrie 2013 Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a respins contestația la executare formulată de contestatorul A.V., ca nefondată. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că între părți a intervenit contractul de asociere în participațiune din 2 iulie 2003, în cursul derulării acestuia petentul înregistrând restanțe în achitarea prețului asocierii. Cu adresa din 20 decembrie 2005 Administrația Domeniilor Statului a comunicat titlul executoriu ce constata soldul creanței la data emiterii în cuantum de 41 385,55 lei, titlu executor constând, conform dispozițiilor O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 190/2004, în contractul de asociere în participațiune nr. 149/2003.

De asemenea, prin notificări succesive, comunicate cu adresele din 27 noiembrie 2008 și din 27 martie 2009 contestatorul a fost încunoștințat cu privire la debitele restante înregistrate în legătură cu contractul de asociere în participațiune menționat. Prin ordinul de modificare a sumei poprite, din 10 septembrie 2012, contestat, s-a comunicat terților popriți modificarea debitului de la 60.932,22 lei la suma de 85.938,43 lei. În cauză sunt incidente dispozițiile art. 389 coroborat cu art. 390 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora executarea silită se perima de drept și orice parte interesată poate cerere desființarea ei cu excepția cazurilor când legea încuviințează executarea fără somație; ale art. 41 din O.U.G.

nr. 51/1998 potrivit cărora, titlurile executorii ce intră sub incidența legii speciale se comunică debitorului și se pun în executare fără nici o formalitate; ale art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora, după comunicarea titlului executoriu creditorul poate dispune prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare, de orice natură, pe care debitorul la deține în orice bancă, poprirea nefiind supusă validării; ale art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora, executarea începe după comunicarea titlului executoriu, neexecutarea de bună voie, în termen de 5 zile de la comunicare îndreptățind creditorul să procedeze la executare silită fără nici o altă somație. S-a constatat că A.D.S.

și-a îndeplinit obligația de comunicare a titlului executoriu prevăzută de lege, altfel că obiecțiunile privind nelegalitatea executării, relativ la încălcarea dispozițiilor art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 nu sunt întemeiate. S-a reținut că obligația de comunicare a titlului executoriu și termenul de 5 zile acordat de lege debitorului de bună credință, nu lipsește de efecte dispoziția legală privind efectuarea executării silite fără somație. S-a apreciat că în condițiile în care dispozițiile menționate exclud necesitatea îndeplinirii oricărei formalități, devin incidente prevederile de excepție ale art. 390 alin. (1) C. proc. civ., consecința fiind că executare silită pornită în temeiul O.U.G.

nr. 51/1998 nu este supusă perimării de drept. S-a mai apreciat că, dat fiind caracterul de venituri bugetare a sumelor încasate de A.D.S. art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 147/2002, raportat la art. 142 alin. (4) coroborat cu art. 1 alin. (2) C. proc. fisc., creanțele în litigiu nu sunt supuse perimării. împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul A.V., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea contestației, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În dezvoltarea în fapt a recursului, s-au susținut următoarele: - Din probele existente la dosar nu rezultă ca intimata să fi făcut dovada îndeplinirii prevederilor imperative' ale art. 41 alin. (1), art. 42 și art. 58 din O.U.G.

nr. 51/1998, în sensul înștiințării debitorului cu privire la executarea silită pornită împotriva lui. In conformitate cu prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, litigiile în legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică, în care A.V.A.B. este parte, sunt soluționate în conformitate cu prevederile acesteia și coroborate cu prevederile C. proc. civ. - S-a susținut că își fac aplicarea și prevederile art. 399 alin. (2) C. proc. civ., care statuează cu nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită atrage sancțiunea anulării actului nelegal, respectiv actele de executare contestate. - Instanța de fond în mod greșit nu a făcut aplicarea art. 389 alin. (1) C. proc.

civ., deoarece și prevederile acestui articol își fac aplicarea coroborate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998. Intimata A.D.S. a formulat note scrise solicitând respingerea recursului ca nefondat. Recursul este nefondat. Din examinarea motivelor de recurs prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța a pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin recursul declarat de contestator. Instanța a aplicat și interpretat corect dispozițiile legale incidente cauzei, art. 389 C. proc. civ., art. 390 alin. (1) C. proc. civ., art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, reținând că executarea silită pornită în temeiul O.U.G.

nr. 51/1998 nu este supusă perimării de drept. Astfel, potrivit art. 389 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care creditorul a lăsat să treaiă 6 luni de la data îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire, executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea ei - perimarea executării silite fiind o sancțiune procedurală care intervine pentru inactivitatea creditorului, stingând procedura de executare începută, iar, potrivit art. 390 alin. (1) C. proc. civ., menționatele dispoziții, asemeni celor prevăzute de art. 387 C. proc. civ., nu se aplică în cazurile în care legea încuviințează executarea fără somație. Așa fiind, se constată că, în conformitate cu art. 390 alin. (1) C. proc.

civ., dispozițiile art. 389 C. proc. civ. privitoare la perimarea executării nu se aplică, în cauză, față de dispozițiile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora executarea silită inițiată de A.V.A.S. se face fără obligația de a emite somație. Comunicarea titlului executoriu debitorului, conform cerințelor art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998, nu constituie somația prevăzută de art. 387 C. proc. civ., inaplicabil, potrivit alin. (1) teza I, cazurilor „în care legea prevede altfel", or, în speță, precitatele dispoziții cu caracter special derogă de la acest text legal. Instanța, față de starea de fapt stabilită în cauză a reținut corect că intimata și-a îndeplinit obligația de comunicare a titlului executoriu, încât obiecțiile privind nelegalitatea executării relativ la încălcarea art. 58 din O.U.G.

nr. 51/1998 nu sunt fondate. Concluzionând, conform dispozițiilor invocate mai sus creditorul este îndreptățit să procedeze la executarea silită fără nici o altă somație, încât devin incidente prevederile de excepție ale art. 390 alin. (1) C. proc. civ. consecința fiind așa cum corect a reținut și curtea de apel că executarea silită pornită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 nu este supusă perimării de drept, încât contestația la executare trebuia respinsă ca neîntemeiată pentru creanța în litigiu, asupra titlului executoriu neoperând perimarea. Pentru aceste considerente în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul contestatorului A.V., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul A.V. împotriva sentinței civile nr. 113 din 21 octombrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă. Irevocabilă., Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 20 noiembrie 2014.