ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3665/2014

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

contestația înregistrată sub nr. 3422/2/2013, A.V. a solicitat anularea

formelor de executare demarate de A.D.S. în temeiul Ordinulu de modificare a

popririi din 10 septembrie 2012 și pe caie de consecință, deblocarea conturilor

deschise la C.E.C. Bank, B.R.D., 3 C.R., I.S.P. sucursalele Sibiu.

În motivarea contestației, petentul a

învederat că a luat la cunoștință de înființarea popriri la data de 25 aprilie

2013 când a solicitat emiterea extraselor de cont.

S-a invocat perimarea executării,

raportat la data emiterii ordinului de modificare a sumei poprite în temeiul

art. 389 alin. (1) C. proc. civ., solicitând să se constate că executarea

silită pornită de A.D.S. este perimată de drept, de la data emiterii ultimului

act de executare și până la data formulării contestației au trecut mai mult de

6 luni. în susținerea afirmațiilor sale petentul s-a prevalat de cele

menționate în cuprinsul ordinului de poprire contestat referitor la adresele

emise în cursul anilor 2008 - 2009.

S-a invocat nelegalitatea executării și

pentru încălcarea dispozițiilor art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 pentru

neîndeplinirea de către creditoare a obligației de comunicare a titlului

executoriu.

Prin întâmpinarea formulată, la 24 mai

2013, A.D.S. a invocat excepția tardivității contestației raportat la art. 401

lit. a) și lit. b) C. proc. civ., raportat la art. 42 alin. (1) din O.U.G. nr.

51/1998.

S-a susținut că obligația de

comunicare a titlului executoriu a fost îndeplinită în cursul anului 2005, cu

respectarea art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998.

Pe fondul cauzei s-a solicitat

respingerea contestației ca neîntemeiată. Cu privire la excepția perimării

executării silite s-a susținut că în cauză raportat la art. 389 alin. (1) C.

proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 41 alin. (1) Iit. art. 58 din O.U.G.

nr. 51/1998 nu operează perimarea executării silite.' De asemenea, au fost

invocate și dispozițiile art. 142 alin. (4) C. proc. fisc. susținând pârâta că

din interpretarea art. 1 alin. (2) C. proc. fisc. și art. 2 pct. 7 din Legea

nr. 500/2002, rezultă că sunt exceptate de la perimare toate executările ce au

ca obiect creanțe bugetare.

Prin sentința civilă nr. 113 din 21

octombrie 2013 Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă, a respins

contestația la executare formulată de contestatorul A.V., ca nefondată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel

a reținut că între părți a intervenit contractul de asociere în participațiune

din 2 iulie 2003, în cursul derulării acestuia petentul înregistrând restanțe

în achitarea prețului asocierii. Cu adresa din 20 decembrie 2005 Administrația

Domeniilor Statului a comunicat titlul executoriu ce constata soldul creanței

la data emiterii în cuantum de 41 385,55 lei, titlu executor constând, conform

dispozițiilor O.U.G. nr. 64/2005 coroborate cu dispozițiile Legii nr. 190/2004,

în contractul de asociere în participațiune nr. 149/2003. De asemenea, prin

notificări succesive, comunicate cu adresele din 27 noiembrie 2008 și din 27

martie 2009 contestatorul a fost încunoștințat cu privire la debitele restante

înregistrate în legătură cu contractul de asociere în participațiune menționat.

Prin ordinul de modificare a sumei poprite, din 10 septembrie 2012, contestat,

s-a comunicat terților popriți modificarea debitului de la 60.932,22 lei la

suma de 85.938,43 lei.

În cauză sunt incidente dispozițiile

art. 389 coroborat cu art. 390 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora

executarea silită se perima de drept și orice parte interesată poate cerere

desființarea ei cu excepția cazurilor când legea încuviințează executarea fără

somație; ale art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora, titlurile

executorii ce intră sub incidența legii speciale se comunică debitorului și se

pun în executare fără nici o formalitate; ale art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998

potrivit cărora, după comunicarea titlului executoriu creditorul poate dispune

prin ordin blocarea prin poprire a conturilor bancare, de orice natură, pe care

debitorul la deține în orice bancă, poprirea nefiind supusă validării; ale art.

58 din O.U.G. nr. 51/1998 potrivit cărora, executarea începe după comunicarea

titlului executoriu, neexecutarea de bună voie, în termen de 5 zile de la

comunicare îndreptățind creditorul să procedeze la executare silită fără nici o

altă somație.

S-a constatat că A.D.S. și-a

îndeplinit obligația de comunicare a titlului executoriu prevăzută de lege,

altfel că obiecțiunile privind nelegalitatea executării, relativ la încălcarea

dispozițiilor art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 nu sunt întemeiate.

S-a reținut că obligația de comunicare

a titlului executoriu și termenul de 5 zile acordat de lege debitorului de bună

credință, nu lipsește de efecte dispoziția legală privind efectuarea executării

silite fără somație.

S-a apreciat că în condițiile în care

dispozițiile menționate exclud necesitatea îndeplinirii oricărei formalități,

devin incidente prevederile de excepție ale art. 390 alin. (1) C. proc. civ.,

consecința fiind că executare silită pornită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 nu

este supusă perimării de drept.

S-a mai apreciat că, dat fiind caracterul

de venituri bugetare a sumelor încasate de A.D.S. art. 8 alin. (3) din O.U.G.

nr. 147/2002, raportat la art. 142 alin. (4) coroborat cu art. 1 alin. (2) C.

proc. fisc., creanțele în litigiu nu sunt supuse perimării.

împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs contestatorul A.V., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ., în temeiul căruia a solicitat admiterea recursului,

casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință, admiterea contestației, cu

obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dezvoltarea în fapt a recursului,

s-au susținut următoarele:

- Din probele existente la dosar nu

rezultă ca intimata să fi făcut dovada îndeplinirii prevederilor imperative'

ale art. 41 alin. (1), art. 42 și art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, în sensul

înștiințării debitorului cu privire la executarea silită pornită împotriva lui.

In conformitate cu prevederile art. 44 din O.U.G. nr. 51/1998, litigiile în

legătură cu creanțele neperformante preluate la datoria publică, în care

A.V.A.B. este parte, sunt soluționate în conformitate cu prevederile acesteia

și coroborate cu prevederile C. proc. civ.

- S-a susținut că își fac aplicarea și

prevederile art. 399 alin. (2) C. proc. civ., care statuează cu nerespectarea

dispozițiilor privitoare la executarea silită atrage sancțiunea anulării

actului nelegal, respectiv actele de executare contestate.

- Instanța de fond în mod greșit nu a

făcut aplicarea art. 389 alin. (1) C. proc. civ., deoarece și prevederile

acestui articol își fac aplicarea coroborate cu prevederile O.U.G. nr. 51/1998.

Intimata A.D.S. a formulat note scrise

solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat.

Din examinarea motivelor de recurs

prin prisma dispozițiilor legale incidente cauzei se apreciază că instanța a

pronunțat o hotărâre legală și temeinică care nu poate fi reformată prin

recursul declarat de contestator.

Instanța a aplicat și interpretat

corect dispozițiile legale incidente cauzei, art. 389 C. proc. civ., art. 390

alin. (1) C. proc. civ., art. 41 din O.U.G. nr. 51/1998, art. 42 din O.U.G. nr.

51/1998, art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, reținând că executarea silită pornită

în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 nu este supusă perimării de drept.

Astfel, potrivit art. 389 alin. (1) C.

proc. civ., în cazul în care creditorul a lăsat să treaiă 6 luni de la data

îndeplinirii oricărui act de executare, fără să fi urmat alte acte de urmărire,

executarea se perima de drept și orice parte interesată poate cere desființarea

ei - perimarea executării silite fiind o sancțiune procedurală care intervine

pentru inactivitatea creditorului, stingând procedura de executare începută,

iar, potrivit art. 390 alin. (1) C. proc. civ., menționatele dispoziții,

asemeni celor prevăzute de art. 387 C. proc. civ., nu se aplică în cazurile în

care legea încuviințează executarea fără somație.

Așa fiind, se constată că, în

conformitate cu art. 390 alin. (1) C. proc. civ., dispozițiile art. 389 C.

proc. civ. privitoare la perimarea executării nu se aplică, în cauză, față de

dispozițiile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, potrivit cărora executarea silită

inițiată de A.V.A.S. se face fără obligația de a emite somație. Comunicarea

titlului executoriu debitorului, conform cerințelor art. 41 din O.U.G. nr.

51/1998, nu constituie somația prevăzută de art. 387 C. proc. civ.,

inaplicabil, potrivit alin. (1) teza I, cazurilor „în care legea prevede

altfel", or, în speță, precitatele dispoziții cu caracter special derogă

de la acest text legal.

Instanța, față de starea de fapt

stabilită în cauză a reținut corect că intimata și-a îndeplinit obligația de

comunicare a titlului executoriu, încât obiecțiile privind nelegalitatea

executării relativ la încălcarea art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998 nu sunt

fondate.

Concluzionând, conform dispozițiilor

invocate mai sus creditorul este îndreptățit să procedeze la executarea silită

fără nici o altă somație, încât devin incidente prevederile de excepție ale

art. 390 alin. (1) C. proc. civ. consecința fiind așa cum corect a reținut și

curtea de apel că executarea silită pornită în temeiul O.U.G. nr. 51/1998 nu

este supusă perimării de drept, încât contestația la executare trebuia respinsă

ca neîntemeiată pentru creanța în litigiu, asupra titlului executoriu neoperând

perimarea.

Pentru aceste considerente în temeiul

art. 312 C. proc. civ., se va respinge recursul contestatorului A.V., ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de contestatorul A.V. împotriva sentinței civile nr. 113 din 21 octombrie

2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a Vl-a civilă.

Irevocabilă.,

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 20 noiembrie 2014.