ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 827/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 982/26 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de Primăria Comunei Arefu, județul Argeș, în contradictoriu cu M.A.D.R. și având ca obiect obligarea pârâtului de a emite avizul favorabil în vederea scoaterii definitive din fondul forestier proprietatea reclamantei, fără plată, a suprafeței de 5,4114 ha pentru realizarea obiectivului „Pârtia de schi Cumpăna”. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în fapt, că reclamanta a trimis pârâtului documentația pentru efectuarea operațiunii susmenționate, dar actele i-au fost restituite pentru că solicitanta nu a plătit sumele prevăzute de O.G.

nr. 96/1998 și de Legea nr. 526/2003 și că reclamanta consideră că nu datorează această taxă, fiind legal exceptată. În drept, a statuat instanța că obligația de plată, a unei taxe pentru scoaterea unui teren din fondul forestier este prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.G. nr. 96/1998 și că exceptarea de la plata prevăzută de dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 526/2003 nu i se aplică reclamantei, întrucât terenul în cauză nu face parte din categoria celor la care se referă acest text. Pe acest temei, a constatat instanța că refuzul M.A.D.R. de a acorda avizul nu este unul nejustificat, întrucât reclamanta a refuzat să plătească taxa care condiționează acordarea lui. Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată (fila 10 dosar).

În motivarea cererii, recurenta reiterează susținerile din acțiune, iar în esență arată că beneficiază de exceptarea de la plata taxei, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 526/2003, astfel cum au fost ele modificate prin O.G. nr. 3/30 ianuarie 2008, întrucât recurenta este o autoritate publică locală, astfel cum prevede textul art. 4. Recursul se fondează, sentința urmând a fi modificată în tot, iar în fond admisă acțiunea, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: În fapt, recurenta a solicitat avizul M.A.D.R. prin trei cereri succesive, la 21 decembrie 2006, 31 ianuarie 2007 și 22 mai 2007. Primul răspuns de refuz primit de la pârât a fost la 11 iunie 2007, astfel încât reclamanta a revenit cu o nouă cerere la 26 iunie 2007, primind din nou un refuz, la aceeași dată.

În acest condiții, solicitanta a formulat acțiunea care face obiectul cauzei de față, la 17 septembrie 2007. La data de 4 februarie 2008 a intrat în vigoare O.G. nr. 3/2008 care a modificat dispozițiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 526/2003, incluzând printre beneficiarii exceptării de la plata taxei și autoritățile publice locale. Reclamanta a invocat această modificare a legii prin „Notele de ședință” depuse în cauză la 26 martie 2008, la dezbaterea în fond asupra acțiunii. În drept, Curtea de față constată că acțiunea se fondează, pe temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 526/2003, astfel cum au fost modificate, conform cărora: „terenurile forestiere prevăzute la art. 3 lit. b), destinate realizării pârtiilor pentru practicarea schiului și a altor sporturi de iarnă (…) sunt exceptate de la plata taxei pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național, cu condiția ca beneficiarul scoaterii să fie o autoritate publică locală”.

În speță, recurenta îndeplinește această condiție și - chiar dacă textul care creează temeiul legal al admiterii cererii a intrat în vigoare abia în cursul soluționării cauzei – acțiunea este fondată, pe baza a două argumente: instanța de fond nu a observat și nu a analizat în cauză incidența noului text al art. 4; respingerea acțiunii sub incidența legii noi, mai permisive, nu face ca refuzul pârâtei să fie nejustificat, dar soluția ar fi de un formalism excesiv și inutil, deoarece ar presupune reluarea de către reclamantă a întregii proceduri administrative pentru un program („Programul Național de dezvoltare a turismului SCHI ÎN ROMÂNIA”) a cărui realizare este prioritară și de interes național.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Primăria Comunei Arefu, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 982 din 26 martie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată și în fond, obligă pârâtul M.A.P.D.R. să emită, fără plată, aviz favorabil reclamantei Primăria Arefu în vederea scoaterii definitive din fondul forestier a suprafeței de 5,4114 ha teren proprietatea reclamantei, în vederea realizării obiectivului „Pârtia de schi Cumpăna”. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 februarie 2009.