ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 827/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 982/26 martie 2008 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a

fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de Primăria Comunei Arefu,

județul Argeș, în contradictoriu cu M.A.D.R. și având ca obiect obligarea

pârâtului de a emite avizul favorabil în vederea scoaterii definitive din

fondul forestier proprietatea reclamantei, fără plată, a suprafeței de 5,4114

ha pentru realizarea obiectivului „Pârtia de schi Cumpăna”.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut, în fapt, că reclamanta a trimis pârâtului documentația pentru

efectuarea operațiunii susmenționate, dar actele i-au fost restituite pentru că

solicitanta nu a plătit sumele prevăzute de O.G. nr. 96/1998 și de Legea nr. 526/2003

și că reclamanta consideră că nu datorează această taxă, fiind legal exceptată.

În drept, a statuat instanța

că obligația de plată, a unei taxe pentru scoaterea unui teren din fondul

forestier este prevăzută de dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.G. nr. 96/1998

și că exceptarea de la plata prevăzută de dispozițiile art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 526/2003 nu i se aplică reclamantei, întrucât terenul în cauză nu

face parte din categoria celor la care se referă acest text.

Pe acest temei, a constatat instanța

că refuzul M.A.D.R. de a acorda avizul nu este unul nejustificat, întrucât

reclamanta a refuzat să plătească taxa care condiționează acordarea lui.

Împotriva acestei sentințe,

a declarat în termen recursul de față reclamanta, cererea fiind legal timbrată

(fila 10 dosar).

În motivarea cererii,

recurenta reiterează susținerile din acțiune, iar în esență arată că

beneficiază de exceptarea de la plata taxei, în temeiul dispozițiilor art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 526/2003, astfel cum au fost ele modificate prin O.G. nr. 3/30

ianuarie 2008, întrucât recurenta este o autoritate publică locală, astfel cum

prevede textul art. 4.

Recursul se fondează,

sentința urmând a fi modificată în tot, iar în fond admisă acțiunea, în temeiul

art.  304

1

C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

În fapt, recurenta a

solicitat avizul M.A.D.R. prin trei cereri succesive, la 21 decembrie 2006, 31

ianuarie 2007 și 22 mai 2007. Primul răspuns de refuz primit de la pârât a fost

la 11 iunie 2007, astfel încât reclamanta a revenit cu o nouă cerere la 26

iunie 2007, primind din nou un refuz, la aceeași dată. În acest condiții,

solicitanta a formulat acțiunea care face obiectul cauzei de față, la 17

septembrie 2007.

La data de 4 februarie 2008

a intrat în vigoare O.G. nr. 3/2008 care a modificat dispozițiile art. 4 alin. (1)

din Legea nr. 526/2003, incluzând printre beneficiarii exceptării de la plata

taxei și autoritățile publice locale.

Reclamanta a invocat această

modificare a legii prin „Notele de ședință” depuse în cauză la 26 martie 2008,

la dezbaterea în fond asupra acțiunii.

În drept, Curtea de față

constată că acțiunea se fondează, pe temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (1) din

Legea nr. 526/2003, astfel cum au fost modificate, conform cărora: „terenurile

forestiere prevăzute la art. 3 lit. b), destinate realizării pârtiilor pentru

practicarea schiului și a altor sporturi de iarnă (…) sunt exceptate de la

plata taxei pentru scoaterea definitivă din fondul forestier național, cu

condiția ca beneficiarul scoaterii să fie o autoritate publică locală”.

În speță, recurenta

îndeplinește această condiție și - chiar dacă textul care creează temeiul legal

al admiterii cererii a intrat în vigoare abia în cursul soluționării cauzei –

acțiunea este fondată, pe baza a două argumente: instanța de fond nu a observat

și nu a analizat în cauză incidența noului text al art. 4; respingerea acțiunii

sub incidența legii noi, mai permisive, nu face ca refuzul pârâtei să fie

nejustificat, dar soluția ar fi de un formalism excesiv și inutil, deoarece ar

presupune reluarea de către reclamantă a întregii proceduri administrative

pentru un program („Programul Național de dezvoltare a turismului SCHI ÎN

ROMÂNIA”) a cărui realizare este prioritară și de interes național.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de Primăria

Comunei Arefu, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 982 din 26 martie 2008

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată și în fond, obligă pârâtul M.A.P.D.R. să emită, fără plată, aviz

favorabil reclamantei Primăria Arefu în vederea scoaterii definitive din fondul

forestier a suprafeței de 5,4114 ha teren proprietatea reclamantei, în vederea

realizării obiectivului „Pârtia de schi Cumpăna”.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 februarie 2009.