ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 945/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Reclamanta T.V. a chemat în judecată Statul Român

reprezentat prin C.C.S.D. și A.N.R.P., solicitând instanței ca prin hotărârea

pe care o va pronunța să dispună revocarea Hotărârii nr. 4192/ CC din 14

ianuarie 2008, recunoașterea dreptului stabilit în favoarea sa prin Decizia nr.

360 din 24 octombrie 2005 emisă de Primăria Câmpulung și obligarea pârâtelor de

a emite decizia privind despăgubirile conform art. 16 pct. 7 Titlul VIII din

Legea nr. 147/2005, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de

100 lei/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii până la data

îndeplinirii obligației.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că în calitate de moștenitor legal al defunctului S.I. a

notificat în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură sau

prin echivalent a terenului situat în Câmpulung, județul Argeș.

Prin Dispoziția nr. 360 din

24 octombrie 2005, Primăria Municipiului Câmpulung a dispus ca pentru suprafața

de 27.266 m.p. teren să se acorde numitei T.V. măsuri reparatorii constând în

despăgubiri acordate în condițiile legii, luându-se în apreciere și notificarea

din 24 iulie 2001 formulată de N.E. ca și cererea acestuia din 12 octombrie 2004

de renunțare la notificare.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1664 din

3 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea

Hotărârii nr. 4192/ CC din 14 ianuarie 2008 emisă de secretarul C.C.S.D. din

cadrul A.N.R.P.

De asemenea, a obligat

pârâta Comisia Centrală să emită decizia conținând titlul de despăgubire

potrivit art. VII din Legea nr. 2417/2005 în favoarea reclamantei pentru

terenul situat în Câmpulung, în suprafață de 27.260 m.p., sub sancțiunea plății

de daune cominatorii de 100 lei/ zi de întârziere de la data pronunțării și

hotărârii și până la data îndeplinirii obligației.

Totodată, a respins excepția

lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și a obligat pârâtele la plata

către reclamantă a sumei de 200 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

sentință instanța a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității

procesuale pasive, aceasta este nefondată întrucât din conținutul înscrisurilor

depuse la dosar ca și din examinarea obiectului cauzei rezultă că reclamanta a

solicitat să se judece în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, adresa nr. 4192/CC din 14 ianuarie 2008 a cărei

anulare se solicită, fiind emisă de această autoritate, care trebuie să stea în

judecată.

Cauza conflictuală a

acțiunii este determinată de restituirea de către C.C. a întregii documentații

către Primăria Municipiului Câmpulung. S-a reținut de către instanța de fond că

restituirea dosarului pe motiv că suprafața preluată abuziv este de 3 ha și nu

3,3 ha nu are temei, deoarece adeverința emisă de Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților nr. 13124 din 19 iulie    2001 nu ține loc de titlu

de proprietate în sensul Legii nr. 10/2001.

Referitor la restituirea pe

temeiul că aceasta este făcută de numita N.E. nu îmbracă forma autentică,

instanța reține că renunțarea s-a făcut cu respectarea condițiilor de formă

prevăzute de art. 4 și art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Cu privire la recunoașterea

dreptului stabilit în favoarea reclamantei, Curtea a constatat întemeiată

cererea reclamantei și a obligat C.C.S.D. la emiterea deciziei conținând titlul

de despăgubire în favoarea reclamantei cu parcurgerea etapelor prevăzute de

Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată, luând act că

dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de

restituire în natură a imobilului.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs A.N.R.P., care a invocat prevederile art. 304 pct. 3 și pct. 9 C.

proc. civ. și a susținut, în esență, că în mod greșit a respins instanța de

fond excepția lipsei sale în calitate procesuală pasivă, ignorând atribuțiile

legale ale acestei autorități, date prin H.G. nr. 361/2005, cu completările și

modificările ulterioare.

A formulat recurs și C.C.S.D.,

care a invocat prevederile art. 304 pct. 6 și pct. 9 și a susținut, în esență,

următoarele critici:

- restituirea dosarului la

Primăria Municipiului Câmpulung, județul Argeș a fost justificată și necesară

pentru elucidarea unor aspecte confuze și contradictorii privind suprafața de

teren cu care numitul Ș.I. a figurat în registrul agricol, precum și forma

actului prin care numita N.E. a renunțat la notificare în favoarea reclamantei

T.V.;

- instanța de fond a obligat

Comisia la plata unor penalități în cuantum de 100 lei/ zi de întârziere până

la emiterea deciziei, fără ca acest lucru să i se fi cerut;

- oricum, obligarea

autorității la plata penalităților nu este întemeiată, în cauză nefiind vorba

de un refuz nejustificat, dosarul fiind trimis la evaluator în vederea

întocmirii lucrării de specialitate.

Recurentele au depus

ulterior și concluzii scrise, la care au anexat Decizia nr. 3012 din 14

octombrie 2008 prin care s-a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea

reclamantei pentru suma de 10.938.890 RON conform raportului de evaluare

întocmit în dosarul nr. 4192/ CC din 2 noiembrie 2005, solicitând admiterea

recursurilor și respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

Reclamanta a depus

întâmpinare prin care a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este

temeinică și legală, cerând respingerea recursurilor ca nefondate.

Recursurile sunt întemeiate

în măsura și pentru motivele care for fi prezentate în continuare.

1.

Referitor la recursul formulat de A.N.R.P.;

Instanța de fond, admițând acțiunea,

a dispus, între altele, respingerea excepției lipsei calității procesuale

pasive a A.N.R.P., care a fost obligată, alături de C.C.S.D. la plata sumei de

200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, soluție care este greșită în ceea

ce o privește pe această autoritate.

În cauză, este necontestat că

raportul juridic dedus judecății are ca temei refuzul nejustificat de emitere a

deciziei privind despăgubirile, conform art. 16 pct. 7, Titlul VII din Legea nr.

247/2005, de către C.C.S.D., așa cum reclamanta a invocat chiar în cererea prin

care a învestit instanța de fond.

Având în vedere dispozițiile art. 2

din H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.R.P.,

rezultă că această autoritate nu are atribuții și, deci, nu este parte în

raportul juridic dedus judecății, ceea ce are drept consecință lipsa

legitimării procesuale în cauza de față.

2.

În ceea ce privește recursul

formulat de C.C.S.D.;

Este necontestat că prin Dispoziția

din 24 octombrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung, județul Argeș,

s-a dispus ca pentru suprafața de 27.266 m.p. teren intravilan să se acorde

intimatei-reclamante despăgubiri și că, prin adresa din 17 martie 2008 C.C.S.D.

a dispus ca Primăria Municipiului Câmpulung să efectueze verificări

suplimentare în legătură cu suprafața de teren în litigiu și cu actul de

renunțare a numitei N.E. în favoarea intimatei - reclamante.

De asemenea, este necontestat că,

după pronunțarea sentinței civile nr. 1664 din 3 iunie 2008, recurată în cauza

de față, C.C.S.D. a emis Decizia nr. 3012 din 14 octombrie 2008 în favoarea

intimatei - reclamante pentru despăgubiri în cuantum de 10.938.890 RON, ceea ce

impune concluzia că, la data pronunțării soluției recurate, acțiunea cu care

fusese învestită instanța de fond nu era fără obiect, astfel că obligarea

Comisiei la emiterea deciziei respective a fost o soluție pe deplin justificată

legal.

În același timp, însă, instanța de

fond a obligat Comisia la plata de daune cominatorii de 100 lei/ zi de

întârziere, de la data pronunțării hotărârii și până la data îndeplinirii

obligației, fără a indica temeiul legal și fără a motiva în vreun mod această

măsură.

Este adevărat că, potrivit art. 18 alin.

(5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, soluția

de obligare a autorității la emiterea unui act administrativ se poate stabili

sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții, pentru fiecare zi de

întârziere.

Or, dacă instanța de fond a avut în

vedere dispozițiile legale de mai sus, era datoare să motiveze care au fost

considerentele pentru care a apreciat că poate impune o astfel de sancțiune,

iar lipsa unor astfel de considerente face ca sancțiunea dispusă să fie

nelegală și netemeinică.

În consecință, instanța de recurs va

admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul că va înlătura

sancțiunea aplicabilă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de A.N.R.P. și de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 1664 din 3 iunie 2008

a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată

în sensul că respinge acțiunea față de pârâta A.N.R.P. pentru lipsa calității

procesuale pasive și înlătură obligarea C.C.S.D. la plata de daune cominatorii

pe zi de întârziere.

Menține celelalte

dispoziții.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 februarie 2009.