ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 945/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta T.V. a chemat în judecată Statul Român reprezentat prin C.C.S.D. și A.N.R.P., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună revocarea Hotărârii nr. 4192/ CC din 14 ianuarie 2008, recunoașterea dreptului stabilit în favoarea sa prin Decizia nr. 360 din 24 octombrie 2005 emisă de Primăria Câmpulung și obligarea pârâtelor de a emite decizia privind despăgubirile conform art. 16 pct. 7 Titlul VIII din Legea nr. 147/2005, sub sancțiunea plății de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii până la data îndeplinirii obligației. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în calitate de moștenitor legal al defunctului S.I.

a notificat în temeiul art. 21 din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură sau prin echivalent a terenului situat în Câmpulung, județul Argeș. Prin Dispoziția nr. 360 din 24 octombrie 2005, Primăria Municipiului Câmpulung a dispus ca pentru suprafața de 27.266 m.p. teren să se acorde numitei T.V. măsuri reparatorii constând în despăgubiri acordate în condițiile legii, luându-se în apreciere și notificarea din 24 iulie 2001 formulată de N.E. ca și cererea acestuia din 12 octombrie 2004 de renunțare la notificare. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1664 din 3 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea Hotărârii nr. 4192/ CC din 14 ianuarie 2008 emisă de secretarul C.C.S.D.

din cadrul A.N.R.P. De asemenea, a obligat pârâta Comisia Centrală să emită decizia conținând titlul de despăgubire potrivit art. VII din Legea nr. 2417/2005 în favoarea reclamantei pentru terenul situat în Câmpulung, în suprafață de 27.260 m.p., sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei/ zi de întârziere de la data pronunțării și hotărârii și până la data îndeplinirii obligației. Totodată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. și a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 200 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, aceasta este nefondată întrucât din conținutul înscrisurilor depuse la dosar ca și din examinarea obiectului cauzei rezultă că reclamanta a solicitat să se judece în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, adresa nr. 4192/CC din 14 ianuarie 2008 a cărei anulare se solicită, fiind emisă de această autoritate, care trebuie să stea în judecată. Cauza conflictuală a acțiunii este determinată de restituirea de către C.C. a întregii documentații către Primăria Municipiului Câmpulung. S-a reținut de către instanța de fond că restituirea dosarului pe motiv că suprafața preluată abuziv este de 3 ha și nu 3,3 ha nu are temei, deoarece adeverința emisă de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nr. 13124 din 19 iulie 2001 nu ține loc de titlu de proprietate în sensul Legii nr. 10/2001.

Referitor la restituirea pe temeiul că aceasta este făcută de numita N.E. nu îmbracă forma autentică, instanța reține că renunțarea s-a făcut cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 4 și art. 21 din Legea nr. 10/2001. Cu privire la recunoașterea dreptului stabilit în favoarea reclamantei, Curtea a constatat întemeiată cererea reclamantei și a obligat C.C.S.D. la emiterea deciziei conținând titlul de despăgubire în favoarea reclamantei cu parcurgerea etapelor prevăzute de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, astfel cum a fost modificată, luând act că dosarul a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură a imobilului. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.N.R.P., care a invocat prevederile art. 304 pct. 3 și pct. 9 C. proc.

civ. și a susținut, în esență, că în mod greșit a respins instanța de fond excepția lipsei sale în calitate procesuală pasivă, ignorând atribuțiile legale ale acestei autorități, date prin H.G. nr. 361/2005, cu completările și modificările ulterioare. A formulat recurs și C.C.S.D., care a invocat prevederile art. 304 pct. 6 și pct. 9 și a susținut, în esență, următoarele critici: - restituirea dosarului la Primăria Municipiului Câmpulung, județul Argeș a fost justificată și necesară pentru elucidarea unor aspecte confuze și contradictorii privind suprafața de teren cu care numitul Ș.I. a figurat în registrul agricol, precum și forma actului prin care numita N.E.

a renunțat la notificare în favoarea reclamantei T.V.; - instanța de fond a obligat Comisia la plata unor penalități în cuantum de 100 lei/ zi de întârziere până la emiterea deciziei, fără ca acest lucru să i se fi cerut; - oricum, obligarea autorității la plata penalităților nu este întemeiată, în cauză nefiind vorba de un refuz nejustificat, dosarul fiind trimis la evaluator în vederea întocmirii lucrării de specialitate. Recurentele au depus ulterior și concluzii scrise, la care au anexat Decizia nr. 3012 din 14 octombrie 2008 prin care s-a decis emiterea titlului de despăgubire în favoarea reclamantei pentru suma de 10.938.890 RON conform raportului de evaluare întocmit în dosarul nr. 4192/ CC din 2 noiembrie 2005, solicitând admiterea recursurilor și respingerea acțiunii ca fiind rămasă fără obiect.

Reclamanta a depus întâmpinare prin care a susținut, în esență, că soluția instanței de fond este temeinică și legală, cerând respingerea recursurilor ca nefondate. Recursurile sunt întemeiate în măsura și pentru motivele care for fi prezentate în continuare. 1. Referitor la recursul formulat de A.N.R.P.; Instanța de fond, admițând acțiunea, a dispus, între altele, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., care a fost obligată, alături de C.C.S.D. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, soluție care este greșită în ceea ce o privește pe această autoritate. În cauză, este necontestat că raportul juridic dedus judecății are ca temei refuzul nejustificat de emitere a deciziei privind despăgubirile, conform art. 16 pct. 7, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, de către C.C.S.D., așa cum reclamanta a invocat chiar în cererea prin care a învestit instanța de fond.

Având în vedere dispozițiile art. 2 din H.G. nr. 361/2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea A.N.R.P., rezultă că această autoritate nu are atribuții și, deci, nu este parte în raportul juridic dedus judecății, ceea ce are drept consecință lipsa legitimării procesuale în cauza de față. 2. În ceea ce privește recursul formulat de C.C.S.D.; Este necontestat că prin Dispoziția din 24 octombrie 2005 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung, județul Argeș, s-a dispus ca pentru suprafața de 27.266 m.p. teren intravilan să se acorde intimatei-reclamante despăgubiri și că, prin adresa din 17 martie 2008 C.C.S.D. a dispus ca Primăria Municipiului Câmpulung să efectueze verificări suplimentare în legătură cu suprafața de teren în litigiu și cu actul de renunțare a numitei N.E.

în favoarea intimatei - reclamante. De asemenea, este necontestat că, după pronunțarea sentinței civile nr. 1664 din 3 iunie 2008, recurată în cauza de față, C.C.S.D. a emis Decizia nr. 3012 din 14 octombrie 2008 în favoarea intimatei - reclamante pentru despăgubiri în cuantum de 10.938.890 RON, ceea ce impune concluzia că, la data pronunțării soluției recurate, acțiunea cu care fusese învestită instanța de fond nu era fără obiect, astfel că obligarea Comisiei la emiterea deciziei respective a fost o soluție pe deplin justificată legal. În același timp, însă, instanța de fond a obligat Comisia la plata de daune cominatorii de 100 lei/ zi de întârziere, de la data pronunțării hotărârii și până la data îndeplinirii obligației, fără a indica temeiul legal și fără a motiva în vreun mod această măsură.

Este adevărat că, potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, soluția de obligare a autorității la emiterea unui act administrativ se poate stabili sub sancțiunea unei penalități aplicabile părții, pentru fiecare zi de întârziere. Or, dacă instanța de fond a avut în vedere dispozițiile legale de mai sus, era datoare să motiveze care au fost considerentele pentru care a apreciat că poate impune o astfel de sancțiune, iar lipsa unor astfel de considerente face ca sancțiunea dispusă să fie nelegală și netemeinică. În consecință, instanța de recurs va admite recursul și va modifica sentința atacată, în sensul că va înlătura sancțiunea aplicabilă, menținând celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de A.N.R.P. și de C.C.S.D. împotriva sentinței civile nr. 1664 din 3 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința recurată în sensul că respinge acțiunea față de pârâta A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale pasive și înlătură obligarea C.C.S.D. la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere. Menține celelalte dispoziții. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 februarie 2009.