ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1036/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 ianuarie 2010, reclamantul N.E. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Câmpulung, contestând dispoziția nr. 110 din 05 mai 2009 emisă de pârâtă, întrucât nu i-au fost acordate despăgubirile reparatorii la prețul pieței pentru anumite construcții, ci numai despăgubirile pentru teren, iar în art. 2 al dispoziției a fost conceptată drept persoană îndreptățită la restituire N.I.R., ca moștenitoare a defunctei P.M. Prin sentința civilă nr. 40 din 22 februarie 2010, Tribunalul Argeș, secția civilă, a respins acțiunea formulată de contestator, reținând că p rin dispoziția nr. 110 din 5 mai 2009, a fost anulată dispoziția nr. 215/2001 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung, constatându-se că petenții J.N.C., N.I.R., N.E.

și M.A. sunt persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, în calitate de moștenitori ai defunctei P.M., pentru imobilul situat în Municipiul Câmpulung, județul Argeș, compus din teren în suprafață de 403 mp, măsuri reparatorii ce constau în acordarea de despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale. Î n ce privește construcțiile aflate pe teren, s-a reținut că autoarea reclamantului a primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995. Având în vedere notificarea formulată în baza art. 20 din Legea nr. 10/2001, de P.M., pentru diferența dintre valoarea primită pentru construcții în temeiul Legii nr. 112/1995 și valoarea actuală de circulație, s-a constatat că aceasta a fost adresată Prefectului județului Argeș și nu Primarului Municipiului Câmpulung, urmând ca asupra acestei notificări să se pronunțe Prefectul județului Argeș.

În ce privește excluderea moștenitoarei N.I.R., instanța a reținut că, în mod corect intimata a eliberat dispoziția pe numele tuturor moștenitorilor defunctei P.M., având în vedere certificatul de legatar nr. 40 din 28 iulie 2003. Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul N.E., arătând că, prin contestația formulată a solicitat stabilirea despăgubirilor la prețul pieții și pentru imobilul casă; nu s-a ținut cont de faptul că nu trebuia inclusă în calitate de moștenitoare N.I.R., care nu are această calitate.

Prin decizia civilă nr. 64A din 7 mai 2010, a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a fost respins apelul contestatorului, instanța reținând că, în mod legal, instanța de fond a menținut dispoziția nr. 110 din 5 mai 2009 emisă de Primarul Municipiului Câmpulung, potrivit căreia, terenul pentru care se pretind despăgubiri nu poate fi restituit în natură, deoarece autoarea P.M. a primit despăgubiri pentru clădirea aflată pe teren, în temeiul Legii nr. 112/1995, iar acordarea acestor despăgubiri (pentru teren) se va face de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. S-a mai reținut că, autoarea P.M.

a formulat notificare și a solicitat acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale numai pentru teren, făcând precizarea că, pentru imobilul casă i-au fost acordate despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995. În ceea ce privește diferența dintre despăgubirile acordate inițial, pentru imobilul-casă, în baza Legii nr. 112/1995, și valoarea actuală de circulație, în sensul dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, aceeași autoare s-a adresat Prefecturii Argeș, sens în care, în mod legal, prima instanță a stabilit că intimatul-pârât nu are calitate procesuală pasivă, iar m odalitatea de acordare și stabilire a cuantumului măsurilor reparatorii revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, care va emite la finalul procedurii o decizie ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor ce vor consta în titluri de despăgubiri.

În ce privește critica privind excluderea de la beneficiul măsurilor reparatorii a numitei N.I.R., pe considerentul că aceasta nu are calitatea de moștenitor al autoarei comune P.M. , instanța a reținut că, din cuprinsul certificatului de legatar nr. 40 din 28 iulie 2003, rezultă tocmai contrariul . Împotriva deciziei civile nr. 64A din 7 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, a declarat recurs contestatorul, arătând că numita N.I.R. nu are calitate de moștenitoare asupra imobilului în litigiu, deci nici calitate de persoană îndreptățită, instanța neobservând certificatul de legatar nr. 40 din 28 iulie 2003. Analizând recursul, din prisma criticilor formulate, ce, potrivit art. 306 C. proc. civ., pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., Înalta Curte constată următoarele: În procedura de soluționare a notificării autoarei reclamantului, P.M., înregistrată sub nr. 6386 din 05 aprilie 2001, Primarul municipiului Câmpulung a emis dispoziția nr. 215 din 29 octombrie 2001, prin care a recunoscut în favoarea acesteia dreptul la măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, în modalitatea reglementată la acel moment, pentru terenul situat în mun. Câmpulung, jud. Argeș, naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950. La data de 8 iulie 2003 a decedat notificatoarea, în urma dezbaterii succesiunii acesteia fiind emis certificatul de legatar nr. 40 din 28 iulie 2003, prin care a fost consfințită natura moștenirii, ca fiind una testamentară, precum și persoanele ce au calitatea de legatari și titlul legatului.

Dispozițiile actului succesoral menționat relevă că numita N.I.R. a fost instituită drept legatar cu titlu particular, căreia i-a revenit, potrivit dispozițiilor legatului „cota de ½ din apartamentul nr. 14 situat în București, sector 2”. Acela și act cuprinde în finalul său „nota 2”, prin care s-a dispus, în baza aceluiași testament, ca „sumele de bani, terenuri în natură sau echivalent și alte măsuri compensatorii ce vor fi soluționate în urma notificărilor depuse de defunct în temeiul Legii nr. 10/2001, privind imobilul (casă+teren) din Câmpulung Muscel, vor reveni, în indiviziune și cote părți egale, lui N.E., J.N.C. și M.A.”. Actul juridic menționat stabilește, astfel cum testamentul defunctei P.M.

consfințește, voința testatoarei, astfel cum a fost aceasta materializată în legat, de a gratifica cu privire la bunul litigios (astfel cum a fost indicat la nota 2 a certificatului, inclusiv a modalității de reparațiune), doar pe legatarii N.E. (reclamantul în cauză), J.N.C. și M.A. Legatul instituit în favoarea numitei N.I.R. a vizat în exclusivitate cota de ½ (jumătate) din apartamentul nr. 14 situat în București, sector 2, intenția testatoarei în acest sens fiind clară și neechivocă. Or, potrivit dispozițiilor art. 899 C. civ., „orice legat pur și simplu dă legatarului, din ziua morții testatorului un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor si reprezentanților săi”.

Dreptul legatarului cu titlu particular nu poate viza decât bunul cu privire la care s-a transmis succesiunea, adică lucrul legat, asupra căruia are loc o transmisiune prin moarte (succesiune) din patrimonial defunctului în cel al legatarului, și, nicidecum, alte bunuri ale succesiunii ori averea succesorală. Or, prin dispoziția nr. 189 din 12 octombrie 2004, emisă de aceea și entitate, cu respectarea voinței testatoarei, notificatoarea în cauză, s-a recunoscut în favoarea numiților N.E., J.N. și M.A., dreptul la măsuri reparatorii (restituirea în natură a imobilului – teren de 447 mp din Câmpulung, jud. Argeș) pentru acela și imobil (diferența celui nerestituit până în acest moment de 403 mp), iar prin dispoziția contestată nr. 110/2009 s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, alături de persoanele indicate, legatarii defunctei, și a numitei N.I.R.

În acest context, instanțele fondului aveau a analiza, din perspectiva normelor legii speciale, invocate ca temei al cererii deduse judecății, dacă această persoană are sau nu calitate de persoană îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001 [art. 4 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. a)], chestiune invocată de reclamant atât prin cererea de chemare în judecată, în tot cursul judecății, cât și prin motivele de recurs, analiză ce nu a fost făcută, consecință a reținerii unei situații de fapt eronate.

Constatând astfel că, urmare a nelămuririi tuturor aspectelor de fapt deduse judecății, cu consecința aplicării greșite a legii, în scopul menționat, al respectării principiului contradictorialității și al dreptului la apărare (soluționarea cauzei în contextual menționat impunând citarea persoanei cu privire la care s-a susținut a nu fi îndreptățită la măsuri reparatorii), dar și al respectării principiului dublului grad de jurisdicție și acesta o garanție a respectării dreptului la apărare, în temeiul art.304 pct.9 C. proc. civ., cu referire la art. 314 C. proc. civ., se va admite recursul reclamantului, cu consecința casării ambelor hotărâri și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul N.E. împotriva deciziei nr. 64A din 7 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia atacată și sentința civilă nr. 40 din 22 februarie 2010 a Tribunalului Argeș. Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2011.