ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1036/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la data de 5 ianuarie 2010,

reclamantul

N.E. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Câmpulung, contestând dispoziția

nr.

110 din 05 mai 2009 emisă de pârâtă, întrucât nu i-au fost acordate

despăgubirile reparatorii la prețul pieței

pentru anumite construcții,

ci numai despăgubirile pentru teren, iar în art. 2 al dispoziției a fost

conceptată drept persoană îndreptățită la restituire

N.I.R., ca moștenitoare a defunctei P.M.

Prin

sentința civilă nr. 40 din 22 februarie 2010, Tribunalul Argeș, secția civilă,

a

respins

acțiunea formulată de contestator, reținând că p

rin dispoziția nr. 110 din 5 mai 2009, a fost anulată

dispoziția nr. 215/2001 emisă de Primarul

Municipiului Câmpulung, constatându-se că petenții J.N.C., N.I.R., N.E. și M.A.

sunt persoane îndreptățite să beneficieze de măsurile reparatorii prevăzute de

Legea nr. 10/2001, în calitate de moștenitori ai defunctei P.M., pentru

imobilul situat în Municipiul Câmpulung, județul

Argeș, compus

din teren în suprafață de 403 mp, măsuri reparatorii ce

constau în acordarea de despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale. Î

n ce privește construcțiile aflate pe teren, s-a

reținut că autoarea reclamantului a primit despăgubiri în condițiile Legii nr. 112/1995.

Având în vedere

notificarea formulată în baza art. 20 din Legea nr. 10/2001, de P.M., pentru

diferența dintre valoarea primită pentru construcții în temeiul Legii nr. 112/1995

și valoarea actuală de circulație, s-a constatat că aceasta a fost adresată

Prefectului județului Argeș și nu Primarului Municipiului Câmpulung, urmând ca

asupra acestei notificări să se pronunțe Prefectul județului Argeș.

În ce privește

excluderea moștenitoarei N.I.R., instanța a reținut că, în mod corect intimata

a eliberat dispoziția pe numele tuturor moștenitorilor defunctei P.M., având în

vedere certificatul de legatar nr. 40 din 28 iulie 2003.

Împotriva sentinței a

declarat apel contestatorul N.E., arătând că, prin contestația formulată a

solicitat stabilirea despăgubirilor la prețul pieții și pentru imobilul casă;

nu s-a ținut cont de faptul că nu trebuia inclusă în calitate de moștenitoare N.I.R.,

care nu are această calitate.

Prin decizia civilă

nr. 64A din 7 mai 2010, a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze

privind conflictele de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, a fost respins apelul contestatorului, instanța reținând că, în mod

legal, instanța de fond a menținut dispoziția nr. 110 din 5 mai 2009 emisă de

Primarul Municipiului Câmpulung, potrivit căreia,

terenul pentru care se

pretind

despăgubiri nu poate fi restituit în natură, deoarece autoarea P.M. a primit

despăgubiri pentru clădirea aflată pe teren, în temeiul Legii nr. 112/1995, iar

acordarea acestor despăgubiri

(pentru teren) se va face de către Autoritatea Națională

pentru

Restituirea Proprietăților. S-a mai reținut că,

autoarea P.M. a formulat notificare și a solicitat acordarea de

despăgubiri în condițiile legii speciale numai

pentru teren, făcând precizarea că, pentru

imobilul casă i-au fost acordate despăgubiri în temeiul Legii nr. 112/1995.

În

ceea ce privește diferența dintre despăgubirile acordate inițial, pentru

imobilul-casă, în baza Legii nr. 112/1995, și valoarea actuală de circulație,

în sensul

dispozițiilor art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,

aceeași autoare s-a adresat Prefecturii

Argeș, sens în care, în

mod legal, prima instanță a stabilit că intimatul-pârât nu are calitate

procesuală pasivă,

iar m

odalitatea de acordare și stabilire a

cuantumului măsurilor reparatorii revine Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, care va emite la finalul

procedurii o decizie ce va cuprinde și cuantumul despăgubirilor ce vor

consta în titluri de

despăgubiri.

În ce privește

critica privind

excluderea de la beneficiul

măsurilor reparatorii a numitei N.I.R., pe

considerentul că aceasta nu are calitatea de moștenitor al autoarei

comune P.M.

, instanța a reținut că,

din cuprinsul certificatului de legatar nr. 40 din 28 iulie 2003, rezultă

tocmai contrariul

.

Împotriva deciziei

civile nr. 64A din 7 mai 2010 a Curții de Apel Pitești, a declarat recurs

contestatorul, arătând că numita N.I.R. nu are calitate de moștenitoare asupra

imobilului în litigiu, deci nici calitate de persoană îndreptățită, instanța

neobservând certificatul de legatar nr. 40 din 28 iulie 2003.

Analizând recursul,

din prisma criticilor formulate, ce, potrivit art. 306 C. proc. civ., pot fi

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată

următoarele:

În procedura de soluționare

a notificării autoarei reclamantului, P.M., înregistrată sub nr. 6386 din 05

aprilie 2001, Primarul municipiului Câmpulung a emis dispoziția nr. 215 din 29

octombrie 2001, prin care a recunoscut în favoarea acesteia dreptul la măsurile

reparatorii prin echivalent prevăzute de Legea nr. 10/2001, în modalitatea

reglementată la acel moment, pentru terenul situat în mun. Câmpulung, jud.

Argeș, naționalizat în temeiul Decretului nr. 92/1950.

La data de 8 iulie 2003

a decedat notificatoarea, în urma dezbaterii succesiunii acesteia fiind emis

certificatul de legatar nr. 40 din 28 iulie 2003, prin care a fost consfințită

natura moștenirii, ca fiind una testamentară, precum

și

persoanele ce au calitatea de legatari și titlul legatului.

Dispozițiile actului

succesoral menționat relevă că numita N.I.R. a fost instituită drept legatar cu

titlu particular, căreia i-a revenit, potrivit dispozițiilor legatului „cota de

½ din apartamentul nr. 14 situat în București, sector 2”.

Acela și act cuprinde

în finalul său „nota 2”, prin care s-a dispus, în baza aceluiași testament, ca

„sumele de bani, terenuri în natură sau echivalent și alte măsuri compensatorii

ce vor fi soluționate în urma notificărilor depuse de defunct în temeiul Legii

nr. 10/2001, privind imobilul (casă+teren) din Câmpulung Muscel, vor reveni, în

indiviziune și cote părți egale, lui N.E., J.N.C. și M.A.”.

Actul juridic menționat

stabilește, astfel cum testamentul defunctei P.M. consfințește, voința

testatoarei, astfel cum a fost aceasta materializată în legat, de a gratifica

cu privire la bunul litigios (astfel cum a fost indicat la nota 2 a

certificatului, inclusiv a modalității de reparațiune), doar pe legatarii N.E.

(reclamantul în cauză), J.N.C. și M.A.

Legatul instituit în

favoarea numitei N.I.R. a vizat în exclusivitate cota de ½ (jumătate)

din apartamentul nr. 14 situat în București, sector 2, intenția testatoarei în

acest sens fiind clară și neechivocă. Or, potrivit dispozițiilor art. 899 C.

civ., „orice legat pur și simplu dă legatarului, din ziua morții testatorului

un drept asupra lucrului legat, drept transmisibil erezilor si reprezentanților

săi”.

Dreptul legatarului

cu titlu particular nu poate viza decât bunul cu privire la care s-a transmis

succesiunea, adică lucrul legat, asupra căruia are loc o transmisiune prin

moarte (succesiune) din patrimonial defunctului în cel al legatarului, și,

nicidecum, alte bunuri ale succesiunii ori averea succesorală.

Or, prin dispoziția

nr. 189 din 12 octombrie 2004, emisă de aceea și entitate, cu respectarea voinței

testatoarei, notificatoarea în cauză, s-a recunoscut în favoarea numiților N.E.,

J.N. și M.A., dreptul la măsuri reparatorii (restituirea în natură a imobilului

– teren de 447 mp din Câmpulung, jud. Argeș) pentru acela și imobil (diferența

celui nerestituit până în acest moment de 403 mp), iar prin dispoziția

contestată nr. 110/2009 s-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin

echivalent, alături de persoanele indicate, legatarii defunctei, și a numitei N.I.R.

În acest context,

instanțele fondului aveau a analiza, din perspectiva normelor legii speciale,

invocate ca temei al cererii deduse judecății, dacă această persoană are sau nu

calitate de persoană îndreptățită în accepțiunea Legii nr. 10/2001 [art. 4

alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. a)], chestiune invocată de

reclamant atât prin cererea de chemare în judecată, în tot cursul judecății,

cât și prin motivele de recurs, analiză ce nu a fost făcută, consecință a reținerii

unei situații de fapt eronate.

Constatând astfel că,

urmare a nelămuririi tuturor aspectelor de fapt deduse judecății, cu consecința

aplicării greșite a legii, în scopul menționat, al respectării principiului

contradictorialității și al dreptului la apărare (soluționarea cauzei în

contextual menționat impunând citarea persoanei cu privire la care s-a susținut

a nu fi îndreptățită la măsuri reparatorii), dar și al respectării principiului

dublului grad de jurisdicție și acesta o garanție a respectării dreptului la

apărare, în temeiul art.304 pct.9 C. proc. civ., cu referire la art. 314 C.

proc. civ., se va admite recursul reclamantului, cu consecința casării ambelor

hotărâri și trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul N.E. împotriva deciziei nr. 64A din 7 mai 2010 a Curții de Apel

Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări

sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia

atacată și sentința civilă nr. 40 din 22 februarie 2010 a Tribunalului Argeș.

Trimite cauza spre

rejudecare Tribunalului Argeș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 februarie 2011.