ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5652/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

La data de 16 august 2007,

reclamanta S. (fostă C.), S.C. a chemat în judecată pe pârâții N.T., N.A.S.C. și

pe M.E. pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și

posesie imobilele terenuri și

construcții situate în Câmpulung, str. Negulici și

respectiv str. Nicolae Iorga, județul Argeș.

Prin

sentința civilă nr. 2134 din 24 octombrie 2007, Judecătoria Câmpulung

a constatat nulă acțiunea,

reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 133 alin.

(1) C. proc. civ., întrucât

cererea de chemare în judecată nu este semnată.

Tribunalul Argeș, prin decizia

civilă nr. 101/ R din 22 ianuarie 2008, a admis

recursul declarat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță,

reținând că în mod greșit

instanța de fond a anulat

cererea ca nesemnată, deoarece prin procura specială aflată la dosarul

cauzei,

reclamanta

a împuternicit pe P.T. să întreprindă toate demersurile legale pentru

retrocedarea imobilelor în litigiu, procură în baza căreia acesta avea dreptul

să formuleze cereri și să le semneze.

În

rejudecare, Judecătoria Câmpulung, în raport de valoarea imobilelor

revendicate, prin sentința civilă nr. 1041 din 5 mai 2008, a declinat

competența de

soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Argeș.

Pârâta M.E. a formulat cerere

de chemare în garanție a Primarului municipiului Câmpulung, a Primăriei

municipiului Câmpulung, în

calitate de

succesor al R.A. Edilul Câmpulung, a Statului Român prin Ministerul

Finanțelor

Publice și a notarilor publici E. și S.C.B. pentru a

răspunde pentru eliberarea certificatelor de calitatea de moștenitor din

12 mai

2004, nr. 225 din 1 octombrie 1991 și nr. 164 din 9 iulie 2002.

La

dosarul cauzei a fost depusă și o cerere de intervenție în interes propriu

formulată de E.F.I., la care s-a anexat sentința

civilă

nr. 1634 din 17 aprilie 2000

pronunțată de Judecătoria Câmpulung, definitivă și irevocabilă

prin

neapelare.

Pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice a formulat cerere de chemare în

garanție

a Consiliului Local Câmpulung în calitate de mandant al R.A. Edilul

Câmpulung.

Prin

sentința civilă nr. 63 din 23 martie 2009, Tribunalul Argeș a respins ca

nefondată acțiunea reclamantei, a luat act de renunțarea pârâtei M.E.

la judecata cererilor de chemare

în garanție și a respins, ca rămasă fără obiect,

cererea de chemare în garanție formulată de

Ministerul Finanțelor Publice.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de

muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 175/

A din 7 decembrie 2009, a admis apelul formulat de reclamantă, a desființat

sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș în

vederea

completării probatoriului.

Împotriva acestei din urmă

decizii, au declarat recurs pârâții N.T., N.A.S.C., D.V., D.V. și M.E.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin

decizia nr. 5829 din 4 noiembrie 2010, a admis recursurile pârâților, a casat

decizia recurată și a trimis

cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Curtea

de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă

și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de

familie, prin încheierea de

ședință din 14

martie 2011, a admis cererea pârâților N.T. și N.

A.S.C. și a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art.

244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la

soluționarea irevocabilă a

Dosarului

nr. 2044/2015/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Câmpulung.

La data

de 25 mai 20011, petenta T.E. (cesionară a reclamantei

S. - fostă C.S.C.), a formulat

cerere de îndreptare

a erorii materiale

strecurate în încheierea din 14 martie 2011 sus-menționată,

arătând că în mod greșit în partea introductivă a

încheierii s-a trecut că apărătoarea

apelantei

reclamante a solicitat respingerea cererii de suspendare a judecății având

în vedere că pârâții N.T. și N.A.S.C. au dovedit

că au calitate de moștenitori în linie dreaptă.

Petenta a arătat că apărătoarea sa nu a făcut o asemenea afirmație ci,

dimpotrivă, la toate termenele de judecată a susținut

că pârâții în

discuție nu au calitate de moștenitori în cauză.

Prin

încheierea din camera de consiliu din 27 iunie 2011, Curtea de Apel

Pitești, secția civilă, pentru

cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și

pentru cauze cu minori și de familie, a respins

cererea de îndreptare a erorii materiale, reținând, în urma verificării

caietului de ședință al grefierului, că

încheierea

este conformă cu consemnările din caietul de ședință al grefierului.

Împotriva

acestei încheieri, petenta T.E. a declarat recurs, în

temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea

recursului, petenta a susținut că încheierea recurată este

nelegală, întrucât în încheierea din 14 martie

2011 grefierul de ședință a consemnat

eronat

susținerile avocatei A.M., în sensul că în loc să consemneze că

aceasta a solicitat respingerea cererii de

suspendare a judecății, întrucât pârâții

N. nu au calitate de moștenitori a consemnat că pârâții N. au calitate

de

moștenitori.

Recursul

este nul potrivit considerentelor care urmează:

Dispozițiile

înscrise în art. 304 punctele 1 - 9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele

pentru care se poate cere casarea sau modificarea

unei hotărâri.

Potrivit

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de

recurs trebuie să cuprindă, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care

se întemeiază recursul și dezvoltarea lor.

Recursul

fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv,

verificarea legalității

hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute

de art. 304 C. proc. civ.

În speță, deși recurenta

invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

, se constată că, în realitate, aceasta nu a formulat nicio critică de

nelegalitate,

ci a solicitat instanței de recurs să constate că în încheierea din 14

martie 2011 grefierul de ședință a consemnat

eronat susținerile apărătoarei sale.

Altfel spus, recurenta nu a

precizat în ce constă nelegalitatea deciziei

recurate,

prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de

instanță, sau prin precizarea eventualelor

greșeli săvârșite de instanță, în legătură cu

aceste dispoziții legale, ci, dimpotrivă, ceea ce susține cu titlu de

critică în recurs,

este pe deplin concordant cu soluția instanței de

apel.

În

consecință, cum criticile formulate de petentă nu pot fi încadrate în cazurile

de nelegalitate prevăzute de art.

304 C. proc. civ., în temeiul art.

302-303 și 306 din același cod, Înalta Curte va constata

nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul

recursul declarat de petenta T.E. împotriva încheierii

din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind

conflicte de

muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică astăzi, 21 septembrie 2012.