ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5652/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: La data de 16 august 2007, reclamanta S. (fostă C.), S.C. a chemat în judecată pe pârâții N.T., N.A.S.C. și pe M.E. pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilele terenuri și construcții situate în Câmpulung, str. Negulici și respectiv str. Nicolae Iorga, județul Argeș. Prin sentința civilă nr. 2134 din 24 octombrie 2007, Judecătoria Câmpulung a constatat nulă acțiunea, reținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 133 alin. (1) C. proc. civ., întrucât cererea de chemare în judecată nu este semnată. Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr. 101/ R din 22 ianuarie 2008, a admis recursul declarat de reclamantă, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că în mod greșit instanța de fond a anulat cererea ca nesemnată, deoarece prin procura specială aflată la dosarul cauzei, reclamanta a împuternicit pe P.T.

să întreprindă toate demersurile legale pentru retrocedarea imobilelor în litigiu, procură în baza căreia acesta avea dreptul să formuleze cereri și să le semneze. În rejudecare, Judecătoria Câmpulung, în raport de valoarea imobilelor revendicate, prin sentința civilă nr. 1041 din 5 mai 2008, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Pârâta M.E. a formulat cerere de chemare în garanție a Primarului municipiului Câmpulung, a Primăriei municipiului Câmpulung, în calitate de succesor al R.A. Edilul Câmpulung, a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a notarilor publici E. și S.C.B.

pentru a răspunde pentru eliberarea certificatelor de calitatea de moștenitor din 12 mai 2004, nr. 225 din 1 octombrie 1991 și nr. 164 din 9 iulie 2002. La dosarul cauzei a fost depusă și o cerere de intervenție în interes propriu formulată de E.F.I., la care s-a anexat sentința civilă nr. 1634 din 17 aprilie 2000 pronunțată de Judecătoria Câmpulung, definitivă și irevocabilă prin neapelare. Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a formulat cerere de chemare în garanție a Consiliului Local Câmpulung în calitate de mandant al R.A. Edilul Câmpulung. Prin sentința civilă nr. 63 din 23 martie 2009, Tribunalul Argeș a respins ca nefondată acțiunea reclamantei, a luat act de renunțarea pârâtei M.E.

la judecata cererilor de chemare în garanție și a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Finanțelor Publice. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 175/ A din 7 decembrie 2009, a admis apelul formulat de reclamantă, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Argeș în vederea completării probatoriului. Împotriva acestei din urmă decizii, au declarat recurs pârâții N.T., N.A.S.C., D.V., D.V. și M.E. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 5829 din 4 noiembrie 2010, a admis recursurile pârâților, a casat decizia recurată și a trimis cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, prin încheierea de ședință din 14 martie 2011, a admis cererea pârâților N.T. și N. A.S.C. și a dispus suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a Dosarului nr. 2044/2015/2011 aflat pe rolul Judecătoriei Câmpulung. La data de 25 mai 20011, petenta T.E. (cesionară a reclamantei S. - fostă C.S.C.), a formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în încheierea din 14 martie 2011 sus-menționată, arătând că în mod greșit în partea introductivă a încheierii s-a trecut că apărătoarea apelantei reclamante a solicitat respingerea cererii de suspendare a judecății având în vedere că pârâții N.T.

și N.A.S.C. au dovedit că au calitate de moștenitori în linie dreaptă. Petenta a arătat că apărătoarea sa nu a făcut o asemenea afirmație ci, dimpotrivă, la toate termenele de judecată a susținut că pârâții în discuție nu au calitate de moștenitori în cauză. Prin încheierea din camera de consiliu din 27 iunie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie, a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, reținând, în urma verificării caietului de ședință al grefierului, că încheierea este conformă cu consemnările din caietul de ședință al grefierului. Împotriva acestei încheieri, petenta T.E.

a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului, petenta a susținut că încheierea recurată este nelegală, întrucât în încheierea din 14 martie 2011 grefierul de ședință a consemnat eronat susținerile avocatei A.M., în sensul că în loc să consemneze că aceasta a solicitat respingerea cererii de suspendare a judecății, întrucât pârâții N. nu au calitate de moștenitori a consemnat că pârâții N. au calitate de moștenitori. Recursul este nul potrivit considerentelor care urmează: Dispozițiile înscrise în art. 304 punctele 1 - 9 C. proc. civ. prevăd limitativ motivele pentru care se poate cere casarea sau modificarea unei hotărâri. Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor. Recursul fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. În speță, deși recurenta invocă motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. , se constată că, în realitate, aceasta nu a formulat nicio critică de nelegalitate, ci a solicitat instanței de recurs să constate că în încheierea din 14 martie 2011 grefierul de ședință a consemnat eronat susținerile apărătoarei sale.

Altfel spus, recurenta nu a precizat în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță, sau prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță, în legătură cu aceste dispoziții legale, ci, dimpotrivă, ceea ce susține cu titlu de critică în recurs, este pe deplin concordant cu soluția instanței de apel. În consecință, cum criticile formulate de petentă nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în temeiul art. 302-303 și 306 din același cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de petenta T.E. împotriva încheierii din 27 iunie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2012.