ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5112/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 2475 din 29 martie 2011, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A.D., în contradictoriu cu pârâtă Instituția Prefectului Județului Argeș, ca neîntemeiată. Curtea de apel a reținut, în esență că, prin adresa nr. 1173 din 11 septembrie 2009, pârâta, în executarea sentinței nr. 1531 din 05 iunie 2007 a Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a comunicat reclamantului modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor formulate de acesta în baza Legii nr. 247/2005, astfel că nu se poate reține o neexecutare de către pârâtă a dispoziției din sentință.

Instanța a constatat că reclamantul nu se consideră vătămat prin faptul că pârâtul nu s-ar fi conformat sentinței, în sensul comunicării complete a modului de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, ci se plânge de legalitatea Hotărârii Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 449 din 16 ianuarie 2008 prin care a fost invalidată poziția nr. 695 pentru întreaga suprafață de 20 ha din cadrul Anexei nr. 39-despăgubiri la Hotărârea nr. 959/2003, însă această chestiune a legalității hotărârilor adoptate în aplicarea Legii nr. 18/1991, a fondului funciar, excede cadrului procesual legat de punerea în executare a sentinței nr. 1531 din 05 iunie 2007 a Curții de Apel București.

În ceea ce privește tergiversarea punerii în executare a Deciziei civile nr. 2663 din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitor la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, instanța a apreciat că nu se poate dispune amendarea conducătorului autorității pârâte, pe de o parte, pentru că în raport de prevederile art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligațiile de a plăti o sumă de bani cu titlul de despăgubiri, menționate în sarcina autorităților publice prin sentințe irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ, se execută potrivit dreptului comun și, prin urmare nu se poate dispune amendarea, potrivit art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, prin Ordinul de plată nr. 138 din 11 februarie 2011 a fost plătită suma de 11617,15 lei în contul reclamantului, astfel încât, eventualele nemulțumiri ale reclamantului legate de modul de executare a obligației privind plata sumei la care a fost obligată pârâta cu titlu de daune morale, le poate invoca pe calea unei contestații la executare, formulată potrivit dreptului comun.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A.D. La termenul de judecată din 15 septembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2) C. proc. civ. , constatând că nici una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin. (2) C. proc. civ. La data de 29 noiembrie 2012, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției de perimare , întrucât dosarul a rămas în nelucrare timp de un an. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o rice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.

Cum, în cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda cursul perimării, potrivit prevederilor art. 249 – 251 C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimat recursul declarat de reclamantul A.D.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de A.D. împotriva sentinței nr. 2475 din 29 martie 2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012.