ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5112/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5112/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2475
din 29 martie 2011, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A.D., în
contradictoriu cu pârâtă Instituția Prefectului Județului Argeș, ca
neîntemeiată.
Curtea de apel a
reținut, în esență că, prin adresa nr. 1173 din 11 septembrie 2009, pârâta, în
executarea sentinței nr. 1531 din 05 iunie 2007 a Curții de Apel București - Secția
a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, irevocabilă prin Decizia nr. 2663
din 19 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a comunicat
reclamantului modul de soluționare a cererilor de reconstituire a dreptului de
proprietate asupra terenurilor formulate de acesta în baza Legii nr. 247/2005,
astfel că nu se poate reține o neexecutare de către pârâtă a dispoziției din
sentință.
Instanța a constatat
că reclamantul nu se consideră vătămat prin faptul că pârâtul nu s-ar fi
conformat sentinței, în sensul comunicării complete a modului de soluționare a
cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate, ci se plânge de
legalitatea Hotărârii Comisiei Județene Argeș pentru stabilirea dreptului de
proprietate privată asupra terenurilor nr. 449 din 16 ianuarie 2008 prin care a
fost invalidată poziția nr. 695 pentru întreaga suprafață de 20 ha din cadrul Anexei nr. 39-despăgubiri la Hotărârea nr. 959/2003, însă această chestiune a
legalității hotărârilor adoptate în aplicarea Legii nr. 18/1991, a fondului
funciar, excede cadrului procesual legat de punerea în executare a sentinței nr.
1531 din 05 iunie 2007 a Curții de Apel București.
În ceea ce privește
tergiversarea punerii în executare a Deciziei civile nr. 2663 din 19 mai 2009 a
Înaltei Curți de Casație și Justiție, referitor la plata sumei de 10.000 lei cu
titlu de daune morale, instanța a apreciat că nu se poate dispune amendarea
conducătorului autorității pârâte, pe de o parte, pentru că în raport de
prevederile art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligațiile de a plăti o sumă de
bani cu titlul de despăgubiri, menționate în sarcina autorităților publice prin
sentințe irevocabile pronunțate de instanțele de contencios administrativ, se
execută potrivit dreptului comun și, prin urmare nu se poate dispune amendarea,
potrivit art. 24-25 din Legea nr. 554/2004, iar pe de altă parte, prin Ordinul
de plată nr. 138 din 11 februarie 2011 a fost plătită suma de 11617,15 lei în
contul reclamantului, astfel încât, eventualele nemulțumiri ale reclamantului
legate de modul de executare a obligației privind plata sumei la care a fost
obligată pârâta cu titlu de daune morale, le poate invoca pe calea unei
contestații la executare, formulată potrivit dreptului comun.
Împotriva acestei
sentințe a declarat recurs reclamantul A.D.
La termenul de
judecată din 15 septembrie 2011,
Înalta Curte de
Casație și Justiție
-
Secția de contencios
administrativ și fiscal
a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 242
alin. (1) pct. 2) C. proc. civ.
, constatând că nici
una dintre părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu s-a
solicitat judecarea cauzei în lipsă, astfel cum permit dispozițiile art. 242 alin.
(2) C. proc. civ.
La data
de 29 noiembrie 2012, cauza a fost repusă pe rol pentru discutarea excepției de
perimare
,
întrucât dosarul a rămas în nelucrare timp de un an.
Potrivit
dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., o
rice
cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice
altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva
incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Cum, în
cauză nu s-au îndeplinit acte de procedură de natură a întrerupe sau suspenda
cursul perimării, potrivit prevederilor art. 249 – 251 C. proc. civ.,
urmează a se face
aplicarea
dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același
cod, constatându-se din oficiu perimat recursul declarat de
reclamantul A.D.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat
recursul declarat de
A.D. împotriva sentinței nr. 2475
din 29 martie 2011 a Curții de Apel București – Secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 29 noiembrie 2012.