ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1308/2017

Decizia nr. 1308/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, anularea, în parte, a Hotărârii nr. 7 din 30 iulie 2015 emisă de Consiliul de administrație al regiei pârâte, respectiv anularea prevederilor art. 7 pct. (13) din hotărâre și, pe cale de consecință, reconfirmarea dreptului Asociației la prelungirea Contractului de închiriere nr. 2194 din 10 mai 2006 pe o perioadă de până la 49 de ani, de la momentul încheierii acestuia (10 mai 2006).

Totodată, a cerut suspendarea executării Hotărârii nr. 7 din 30 iulie 2015 emisă de Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, respectiv a prevederilor art. 7 pct. (13) din actul administrativ, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, conform dispozițiilor art. 15 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004.

Prin întâmpinarea și cererea reconvențională formulate în cauză, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a solicitat, în temeiul art. 11, alin. (10) din Legea 46/2008 - Codul Silvic, republicată, și art. 865 C. civ., introducerea în cauză a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului care formează obiectul Contractului de închiriere nr. 2194 din 10 mai 2006, având în vedere dispozițiile art. 75 C. proc. civ.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut are doar calitatea de administrator al terenurilor forestiere proprietatea publică a statului ce fac obiectul Contractului de închiriere nr. 2194 din 10 mai 2006.

Prin Încheierea din data de din 2 martie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în temeiul prevederilor art. 77 raportat la art. 64 - 65 C. proc. civ., a respins, ca inadmisibilă, cererea de de intervenție forțată a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, formulată de pârâtă.

Prima instanță a avut în vedere prevederile art. 75 C. proc. civ., reținând că cererea de arătare a titularului dreptului presupune, în mod necesar, ca acțiunea în raport de care s-a formulat respectiva cerere de intervenție să fie o acțiune reală, prin care se tinde la valorificarea unui drept real, iar nu o acțiune personală sau mixtă astfel cum este cazul în speță.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut că încheierea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, solicitând admiterea recursului și schimbarea/modificarea, în parte, a încheierii atacate, în sensul încuviințării în principiu a cererii de arătare a titularului dreptului.

În raport cu solicitarea intimatei-reclamante, recurenta-pârâtă a arătat că, în calitate de administrator nu poate efectua acte de dispoziție, prevederile legislative s-au schimbat, instituindu-se restricții în ceea ce privește fondul forestier proprietate publică a statului, iar Romsilva, în calitate de administrator nu poate dispune prelungirea contractului, aceasta fiind prerogativa proprietarului și anume a statului, prin Ministerul Finanțelor Publice.

În concluzie, recurenta a considerat necesară introducerea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de titular al dreptului de proprietate asupra terenului în discuție, în condițiile în care și art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998 prevede că în litigiile privitoare la dreptul de administrare, statul este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.

4.1. Prin întâmpinare, intimata-reclamantă Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi A. a solicitat respingerea recursului, susținând, în esență, că nu se contestă dreptul de proprietate al Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice asupra imobilului ce formează obiectul Contractului de închiriere nr. 2914 din 10 mai 2006, ci s-a supus analizei instanței cercetarea dreptului de folosință dobândit în urma încheierii convenției cu Romsilva.

4.2. Prin întâmpinare, intimatul Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea încheierii contestate, fiind legală și temeinică, nepunându-se în discuție dreptul de proprietate publică al Statului Român pentru terenul forestier care formează obiectul contractului de închiriere și nici dreptul de administrare al Romsilva.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Cererea de recurs îndeplinește cerințele de formă prevăzute în art. 486 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. civ. și a fost formulată în termenul prevăzut de art. 64 alin. (4) C. proc. civ.

Instanța de control judiciar constată că sunt nefondate criticile formulate, care se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încheierea atacată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a prevederilor art. 75 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd:

"Pârâtul care deține un bun pentru altul sau care exercită în numele altuia un drept asupra unui lucru va putea arăta pe acela în numele căruia deține lucrul sau exercită dreptul, dacă a fost chemat în judecată de o persoană care pretinde un drept real asupra lucrului,,.

În cauză, intimata-reclamantă nu a dedus judecății, pe calea cererii principale, un drept real, ci un drept de folosință, respectiv un drept de creanță.

Așa cum corect s-a reținut, nu este în discuție dreptul de proprietate al statului, ci un drept de folosință pe care intimata-reclamantă îl pretinde, în temeiul Contractului de închiriere nr. 2914 din 10 mai 2006.

Altfel spus, nu este în discuție dreptul de proprietate publică al Statului Român pentru terenul forestier care formează obiectul contractului de închiriere și nici dreptul de administrare al Romsilva.

Or, prevederile art. 75 C. proc. civ. fac trimitere la invocarea unui drept real și nu a unui drept de folosință,

astfel, cererea de arătare a titularului dreptului presupunând ca acțiunea în raport de care s-a formulat cererea de intervenție să fie o acțiune reală, prin care se tinde la valorificarea unui drept real, nu o acțiune personală sau mixtă cum se regăsește în demersul judiciar inițiat de parte.

Este de subliniat că Ministerul Finanțelor Publice reprezintă Statul Român atunci când este necesară protejarea dreptului de proprietate asupra bunurilor care fac parte din domeniul public al statului și nu atunci când litigiile au ca obiect acte încheiate de administratorul legal al bunurilor imobile pentru valorificarea acestora, în condițiile legii.

În plus, se observă că prima instanță a admis în principiu cererea de intervenție accesorie a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, așa încât respectiva instituție are posibilitatea să formuleze apărările necesare în vederea protejării intereselor sale.

Prin urmare, raportat la obiectul acțiunii principale, se constată că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 11 alin. (10) din Legea nr. 46/2008 privind Codul Silvic, republicat, prevederile art. 865 C. civ. și prevederile art. 75 C. proc. civ.

Conchizând, Înalta Curte constată că toate criticile recurentei sunt nefondate, prima instanță, prin hotărârea atacată, în raport cu circumstanțele de fapt ale litigiului, a realizat o corectă interpretare și aplicare a normelor de drept aplicabile.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 64 alin. (4) C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva Încheierii din 2 martie 2017 a Curții de apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 martie 2017.

Procesat de GGC - LM