ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 547/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi "A." a chemat în judecată pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, solicitând instanței să dispună suspendarea executării Notificării nr. x/24.03.2016, emise de Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Constanța, până la soluționarea acțiunii în fond.

Pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, întrucât actul a cărui suspendare se solicită a fost emis de către Direcția Silvică Constanța, care este și semnatara Contractului de închiriere nr. x/10.05.2006, având calitatea de locator. A mai solicitat introducerea în proces a Direcției Silvice Constanța și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece Notificarea nr. x/24.03.2016 a cărei suspendare se solicită nu este un act administrativ în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, ci este o simplă adresă prin care Direcția Silvică Constanța aduce la cunoștința reclamantei că la data de 10.05.2016, Contractul nr. x/10.05.2006 încetează de drept, prin ajungere la termen.

Prin Sentința civilă nr. 1545 din 10 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile necompetenței teritoriale a instanței și a inadmisibilității acțiunii, invocate de pârâtă, iar pe fond a admis acțiunea reclamantei Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi "A." în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva și a dispus suspendarea executării Notificării nr. x/2016.

Împotriva Sentinței civile nr. 1545 din 10 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre judecare la Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, iar în subsidiar, respingerea cererii reclamantei ca inadmisibilă și ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea recursului invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva și solicită admiterea acestei excepții, având în vedere că Notificarea nr. x/24.03.2016, a cărei suspendare se solicită a fost emisă de Direcția Silvică Constanța, aceeași entitate fiind și semnatara Contractului nr. x/10.05.2006, ce face obiectul prezentei cauze.

Precizează că, în considerarea acestui aspect, a și solicitat în fața primei instanțe introducerea în cauză a Direcției Silvice Constanța, cerere ce a fost respinsă, instanța pronunțând o hotărâre împotriva Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, care nu era emitentul actului atacat.

Recurenta-pârâtă consideră că, raportat la dispozițiile art. 36 coroborat cu art. 40 alin. (1) C. proc. civ., nu are calitate procesuală pasivă în cauză.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., arată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, având în vedere calitatea de emitent al actului atacat a Direcției Silvice Constanța, precum și aceea de parte semnatară, respectiv locator, în Contractul de închiriere nr. x/10.05.2006, motiv pentru care solicită declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, reiterând excepția necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel București și apreciind că hotărârea recurată a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică, prevăzute de art. 129 C. proc. civ.

În ceea ce privește încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, arată în esență că, soluționând cererea de suspendare executare act administrativ, instanța a prejudecat fondul cauzei, analizând și interpretând clauzele Contractului de închiriere nr. x/10.05.2006.

Totodată, critică soluția Curții de Apel București de respingere a cererii recurentei de introducere în cauză a Direcției Silvice Constanța, apreciind că prima instanță a reținut în mod greșit că, potrivit legii contenciosului administrativ, proprietarul nu poate fi parte în proces și că această cerere de introducere în cauză trebuia admisă în temeiul art. 11 alin. (10) din Legea nr. 46/2008. Mai arată că Direcția Silvică Constanța este titularul dreptului de proprietate publică asupra terenului care face obiectul Contractului de închiriere nr. x/10.05.2006, iar recurenta are doar calitatea de administrator al terenului forestier, proprietate publică a statului, calitate în care nu poate face acte de dispoziție cu privire la acesta.

În ceea ce privește respingerea excepției inadmisibilității acțiunii pe motiv că actul a cărui suspendare se solicită nu este act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, consideră că prima instanță a apreciat în mod greșit că acest act este unul administrativ.

Pe fondul cauzei, consideră că prima instanță a apreciat în mod greșit că în cauză ar fi îndeplinite condițiile cazului bine justificat și a pagubei iminente, iar pe de altă parte, arată că, analizând cazul bine justificat, prima instanță a prejudecat fondul cauzei.

De asemenea, subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că prima instanță nu a motivat prejudiciul pe care l-ar fi suferit intimata-reclamantă dacă actul respectiv nu ar fi fost suspendat.

Intimata-reclamantă Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi "A." a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea sentinței recurate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., susține că recurenta doar a indicat acest text de lege, fără a indica care dintre cele trei ipoteze sunt incidente.

II. Cu privire la recursul de față

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat în cauză.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Reclamanta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi "A." a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat suspendarea executării Notificării nr. x/24.03.2016, emise de Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Constanța, până la soluționarea acțiunii în fond.

Ca urmare a admiterii cererii de chemare în judecată de către prima instanță, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva a formulat recurs împotriva acestei hotărâri, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ.

Analizând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în speță pretențiile deduse judecății au la bază Contractul de închiriere a terenurilor forestiere aferente Complexului de vânătoare Negru-Vodă nr. x/10.05.2006, în care parte contractantă este Direcția Silvică Constanța, instituție ce a semnat și ștampilat acest contract.

Pe de altă parte, se constată că și notificarea a cărei suspendare a executării se solicită în cauza de față a fost emisă tot de către Direcția Silvică Constanța, ceea ce atrage competența de primă instanță a Tribunalului Constanța.

În aceste condiții se reține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., cu atât mai mult cu cât în speță ambele părți sunt din județul Constanța.

De altfel, pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe a invocat excepția necompetenței teritoriale a Curții de Apel București, solicitând declinarea competenței în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, în considerarea aceluiași aspect conform căruia actul a cărui suspendare se solicită a fost emis de Direcția Silvică Constanța, care este și semnatara Contractului de închiriere nr. x/10.05.2006, în calitate de locator.

În consecință, dispozițiile legale în raport cu care urmează a se stabili competența de soluționare a cauzei sunt cele prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

Se constată că Direcția Silvică Constanța are rangul unei autorități publice locale, ceea ce determină competența materială a tribunalului în primă instanță, în conformitate cu dispozițiile legale anterior evocate.

Prin urmare, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială de soluționare a cauzei de față aparține Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, sens în care se impune casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

În raport cu această soluție nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de către recurenta-pârâtă prin cererea de recurs și care privesc cadrul procesual, inadmisibilitatea acțiunii și aspectele de fond ale pricinii, subsumate motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., critici care urmează a fi examinate de către instanța competentă cu ocazia judecării cauzei.

De asemenea, dată fiind soluția de casare cu trimitere spre competentă soluționare, instanța competentă urmează a se pronunța și asupra cheltuielilor de judecată solicitate, în raport cu dezlegarea ce se va da pricinii.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva Sentinței civile nr. 1545 din 10 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Regia Națională a Pădurilor Romsilva împotriva Sentinței civile nr. 1545 din 10 mai 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează hotărârea recurată și trimite cauza spre competentă soluționare Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN