ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1630/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1630/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 31.03.2016, reclamanta A. SRL a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună:
- Obligarea pârâtei la realizarea de îndată a tuturor procedurilor necesare și la emiterea unei decizii de soluționare favorabilă a cererii nr. x/29.07.2014 înregistrată la Ocolul Silvic Mitreni în sensul scoaterii definitive din fondul forestier a terenului din UP III Frasin, UA 32%B în suprafață de 0,45 ha, aflat pe raza Direcției Silvice Călărași și realizarea schimbului de terenuri cu terenul oferit de reclamantă la schimb,
- În subsidiar, constatarea faptului că pârâta nu a soluționat plângerea prealabilă a reclamantei și obligarea pârâtei la soluționarea cererii pe fond, conform petitului acesteia.
- Să se constate refuzul implicit și nejustificat de soluționare a cererii, precum și refuzul de efectuare a operațiunilor administrative necesare pentru exercitarea și protejarea interesului legitim al reclamantei privind schimbul de terenuri,
- Obligarea pârâtei la plata către reclamanta a cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cerere.
Hotărârea primei instanțe
Prin Sentința civilă nr. 2250 pronunțată la data de 28 iunie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Națională a Pădurilor -ROMSILVA, respingând cererea formulată de reclamanta A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA, ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Sentinței civile nr. 2250 pronunțată la data de 28 iunie 2016 de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. SRL solicitând casarea sentinței recurate și transmiterea cauzei spre o nouă judecată pe fond Curții de Apel București, secția a VIII-a civilă, care, trecând peste excepția lipsei calității procesuale pasive, în baza prevederilor art. 20 alin. (3) teza a 2-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, să procedeze la judecarea fondului cererii.
S-au invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
Apărările formulate în cauză
Împotriva recursului intimata-pârâtă Direcția Silvică Călărași a formulat întâmpinare, solicitând respingerea căii de atac și menținerea sentinței de fond, ca legală și temeinică.
Procedura de soluționare a recursului
Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față.
Cererea de renunțare la judecata recursului
Prin Notele de ședință înregistrate la dosarul cauzei la data de 25.03.2019, recurenta-reclamantă A. SRL a solicitat instanței a lua act că nu înțelege să mai susțină acest demers, instanța calificând această cerere drept cerere de renunțare la calea de atac a recursului.
Soluția instanței de recurs
Analizând cererea de renunțare la judecata prezentului recurs, astfel cum a fost formulată de recurenta-reclamantă A. SRL, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 463 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Achiesarea la hotărâre reprezintă renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi, ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre."
În cauză, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata căii de atac, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului-reclamant, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil și în temeiul dispozițiilor art. 463 din C. proc. civ., republicat.
Constatând că, în cauză, recurenta-reclamantă a formulat cerere de renunțare la judecata căii de atac, instanța de control judiciar va avea în vedere deopotrivă dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., care prevăd că "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel", precum și dispozițiile art. 9 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, ce reglementează "Dreptul de dispoziție al părților", dispoziții în conformitate cu care obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților, iar partea poate renunța oricând la judecată, sau la însuși dreptul pretins, inclusiv la exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru aceste considerente, în raport de dispozițiile art. 463 C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea reclamantei A. SRL la judecarea recursului declarat împotriva Sentinței civile nr. 2250 pronunțată în data de 28 iunie 2016 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunțarea la judecata recursului formulat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 2250 din 28 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2019.