ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3192/2017

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, reține următoarele:

1.1 Prin acțiunea formulată la data de 02.09.2013, reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mehedinți (DGRFP Mehedinți) și Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii Mehedinți (AFP Mehedinți), pentru ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, instanța să anuleze decizia nr. 1 din 09.01.2013, emisă de DGRFP Mehedinți, privind soluționarea contestației formulată de reclamantă împotriva deciziei nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de către AFP Mehedinți și exonerarea S.C. A. S.A. de plata sumei de 1.757.352 RON, reprezentând dobândă pentru sumele stabilite prin decizia Consiliului Concurenței nr. 158 din 12 iulie 2006.

1.2. Hotărârea pronunțată în cauză

Prin sentința civilă nr. 351 din 10.10.2014, Curtea de Apel Craiova, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a respins excepția tardivității și a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Mehedinți și AFP Mehedinți. A anulat, în parte, decizia nr. 1 din 09.01.2013 emisă de DGRFP Mehedinți și, în parte, decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de către AFP Mehedinți privind obligațiile fiscale accesorii, până la concurența sumei de 1.150.727,63 RON, dobânzi datorate de reclamantă, sumă pentru care se mențin actele contestate.

2.1. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.A., criticând soluția pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Într-o primă critică, reclamanta a arătat că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 88 lit. c), 119, 110 și 111 din C. proc. fisc., deoarece aceste prevederi legale nu sunt incidente în cauză, neputând constitui temeiul legal al emiterii deciziei nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de AFP Mehedinți.

Astfel, la data emiterii deciziei menționate, art. 226 din C. proc. fisc. ce prevedea recuperarea ajutorului de stat ilegal sau interzis, erau expres abrogate, astfel încât o decizie a organului fiscal nu putea constitui un act administrativ asimilat unei decizii de impunere.

Chiar dacă decizia nr. 158din 12 iulie 2006 emisă de Consiliul Concurenței stabilea că S.C. A. S.A. datora dobânzi și aceasta a fost menținută prin hotărâre judecătorească, respectiv decizia nr. 829 din 16 februarie 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dobânzile aferente sumei datorate pentru ajutorul de stat nerestituit, nu mai puteau fi calculate conform art. 226 din C. proc. fisc..

O a doua critică vizează aplicarea eronată a dispozițiilor art. 1, 26, 29 și 30 O.U.G. nr. 117/2006, care nu erau incidente în cauză, deoarece se referă numai la situațiile în care Comisia Europeană a dispus rambursarea ajutorului de stat de către beneficiarii acestuia. Or, în speță decizia aparține organismului național, respectiv Consiliului Concurenței, ceea ce înseamnă că modul de calcul al sumei ce constituie ajutorul de stat și accesoriile acestuia sunt reglementate de Regulamentul CE 659/1999.

De asemenea, au fost greșit aplicate și prevederile art. 43 și 18 din Ordinul nr. 1532/2012 al Ministrului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri de aprobare a normelor metodologice de punere în aplicare a O.U.G. nr. 117/2006.

În esență, reclamanta a susținut că dobânda stabilită de organele fiscale este diferită de cea stabilită prin raportul de expertiză judiciară, atât în ceea ce privește cuantumul, cât și în privința ratei dobânzii aplicabile, deoarece prin actele administrative fiscale se stabilește dobânda fiscală, iar expertul a calculat dobânda conform Regulamentului CE 659/1999.

Ca efect al abrogării art. 226 Cod procedură fiscală, nu se mai poate recupera ajutorul de stat ilegal conform procedurii fiscale, de către unitățile teritoriale ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală, iar dobânda trebuie calculată conform normelor europene.

O a treia critică vizează faptul că în situația în care dobânda stabilită prin actele fiscale contestate este datorată de reclamantă, aceasta trebuia să fie compensată, deoarece în anul 2009 a intervenit o compensare de drept între creanțele statului și cele datorate de S.C. A.

Compensarea nu trebuie invocată de contribuabil, iar faptul că reclamantul are dreptul la rambursarea TVA, este suficient ca după depunerea decontului și exprimarea voinței de a i se rambursa taxa să se stabilească existența celor două creanțe - finalizarea verificării administrative fiind lipsită de relevanță pentru stingerea obligațiilor fiscale.

Stingerea obligațiilor operează de la data de la care ambele creanțe sunt certe, lichide și exigibile. Dobânzile pot fi calculate numai până la data la care a intervenit prin compensare stingerea de drept a obligațiilor reprezentând ajutoare de stat nelegale.

În fine, o ultimă critică vizează stabilirea obiectului contestației în sumă de 1.757.352 RON înscrisă de organul fiscal în decizia de accesorii atacată, fără suma de 247.659 RON, pentru care contestația a rămas fără obiect. S-a arătat că ipoteza prevăzută la art. 11.1 lit. c) din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul nr. 2137/2011 nu sunt incidente în speță și se impunea admiterea acțiunii și anularea actului administrativ atacat.

2.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și pârâta DGRFP Mehedinți, criticând soluția pronunțată de Curtea de Apel Craiova, solicitând admiterea căii de atac, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamantă.

S-a arătat că instanța de fond a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtele DGRFP Mehedinți și AFP Mehedinți. A anulat în parte decizia nr. 1 din 09.01.2013 emisă de DGRFP Mehedinți și în parte decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de către AFP Mehedinți privind obligațiile fiscale accesorii, până la concurența sumei de 1.150.727,63 RON, dobânzi datorate de reclamantă, sumă pentru care se mențin actele contestate.

La soluționarea cauzei s-a ținut cont de concluziile raportului de expertiză contabilă, efectuat de expertul B., concluzii care nu erau relevante în speță, deoarece se refereau la un debit ce nu mai putea fi contestat, care a și fost achitat de reclamantă. Dobânzile au fost calculate prin acte normative speciale, pe care AFP trebuia să le aibă în vedere, iar debitul a rămas nemodificat.

2.3. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților, conform încheierii de ședință din data de 21 iunie 2016, în temeiul dispoziților art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a menționat că recursul pârâtei DGRFP Mehedinți nu cuprinde motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 1380 din 4 aprilie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost constatat nul recursul declarat de pârâta DGRFP Mehedinți, deoarece nu a invocat niciunul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Motivarea cererii de recurs este sumară și privește chestiuni de fapt ce rezultă din raportul de expertiză.

Totodată, completul de filtru, a admis în principiu recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.A. și, potrivit prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., a fixat termen de judecată în ședința din 3 octombrie 2017, dispunând citarea părților.

2.4. Apărările formulate în cauză

La data de 07.10.2015, pârâta DGRFP Mehedinți a depus întâmpinare la dosarul cauzei, solicitând respingerea recursului formulat de reclamantă, ca nefondat.

Instanța de fond a aplicat corect dispozițiile Codului de procedură fiscală și ale O.U.G. nr. 117/2006, în acest sens fiind și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.

Prin decizia nr. 829 din 16.02.2009 a ÎCCJ a fost anulate punctele 2 și 3 ale deciziei Consiliului Concurenței, urmând a se calcula dobânzi la sumele rămase din debitul stabilit în sarcina reclamantei. Organul fiscal teritorial a respectat dispozițiile instanței, stabilind în sarcina reclamantei diferența rămasă de plată, având în vedere că ajutorul de stat era ilegal, iar Ministerul Finanțelor Publice era obligat să ia măsurile necesare pentru recuperare, raportat la decizia Consiliului Concurenței nr. 158 din 12 iulie 2006.

La data de 14.10.2015, reclamanta S.C. A. S.A. a depus întâmpinare la dosarul cauzei, ridicând excepția nulității recursului formulat de pârâta DGRFP Mehedinți, ca urmare a nemotivării sale.

Pe fondul cauzei a reiterat apărările formulate în cererea de recurs.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Pentru a soluționa recursul, Înalta Curte trebuie să lămurească următoarele aspecte, criticate de reclamantă: competența organului fiscal de a emite actul de impunere contestat; actul normativ incident în ceea ce privește calculul dobânzilor pentru ajutorul de stat restituit de reclamantă; stingerea debitului existent prin compensare cu TVA-ul deductibil.

Cu privire la competența organului fiscal de a emite actul de impunere contestat

Este nefondată critica reclamantei cu privire la competența AFP Mehedinți de a emite decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012, prin care a fost obligată S.C. A. S.A la plata sumei de 1.757.352 RON, reprezentând dobândă pentru sumele stabilite prin decizia Consiliului Concurenței nr. 158 din 12 iulie 2006.

În esență, aspectul legal invocat de reclamantă privește aplicarea legii în timp, în sensul că se susține că la data emiterii deciziei nr. 1526/2012 de către organul fiscal, C. proc. fisc. fusese modificat, în sensul abrogării dispozițiilor art. 226 din O.G. nr. 92/2003, ce permitea ANAF să emită o decizie asimilată unui act fiscal de impunere pentru recuperarea ajutorului de stat nelegal sau interzis.

Trebuie menționat că O.U.G. nr. 117/2006 privind procedurile naționale pentru acordarea ajutorului de stat conține o dispoziție tranzitorie, art. 37 alin. (5), potrivit căreia deciziile Consiliului Concurenței continuă să-și producă efectele, la data emiterii actului normativ menționat.

Or, prin decizia Consiliului Concurenței nr. 158 din 12 iulie 2006 s-a dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de furnizor al ajutorului de stat, să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de stat acordat S.C. A. S.A., împreună cu dobânda aferentă.

Ajutorul de stat a constat în 1.630.156,4 RON reprezentând scutirea de plată a unor penalități și majorări de întârziere și 1.490.001,41 RON, dobânda aferentă pentru perioada 19.08.2002 - 30.06.2006, precum și74.791,15 RON ajutor de stat acordat sub forma suspendării la plata TVA și 34.302,02 RON și dobânda aferentă acestuia pentru perioada 03.11.2003 - 30.06.2006.

Pe de altă parte, decizia nr. 158/2006 emisă de Consiliul Concurenței a fost contestată în fața instanței de judecată și prin decizia nr. 829 din 16 februarie 2009, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat de Consiliul Concurenței, a fost modificată în parte hotărârea atacată, în sensul că a fost admisă în parte acțiunea și a fost anulat, în parte, art. 2 al Deciziei nr. 158 din 12 iulie 2006 și au fost menținute celelalte dispoziții ale Deciziei nr. 158 din 12 iulie 2006 emisă de Consiliul Concurenței.

Printre dispozițiile menținute de instanță se află și cea referitoare la obligarea Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de furnizor al ajutorului de stat, să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de stat acordat S.C. A. S.A., împreună cu dobânda aferentă.

Așa fiind, organul fiscal are ca temei pentru măsura de recuperare luată în cauză, o hotărâre judecătorească irevocabilă, ceea ce validează din punct de vedere legal decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012 emisă de AFP Mehedinți, menținută prin decizia nr. 1 din 09.01.2013 emisă de DGRFP Mehedinți, în soluționarea contestației formulată de reclamantă.

În consecință, este nefondată critica reclamantei privind lipsa de temei legal și a competenței de emitere a deciziei de către AFP Mehedinți, de vreme ce aceasta s-a întemeiat pe dispozițiile unei hotărâri judecătorești irevocabile.

Cu privire la actul normativ incident în ceea ce privește calculul dobânzilor pentru ajutorul de stat restituit de reclamantă

Este nefondată critica formulată de reclamantă privind faptul că instanța nu a luat în considerare modalitatea de calcul a dobânzilor, potrivit dispozițiilor Regulamentului CE 659/1999.

Referitor la obligațiile accesorii trebuie menționat că, potrivit dispozițiilor art. 37 alin. (5) din O.U.G. nr. 117/2006, deciziile Consiliului Concurenței continuă să-și producă efectele. Or, prin decizia Consiliului Concurenței nr. 158 din 12 iulie 2006 s-a dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice, în calitate de furnizor al ajutorului de stat, să ia toate măsurile necesare pentru recuperarea ajutorului de stat acordat S.C. A. S.A., împreună cu dobânda aferentă.

Așa cum s-a arătat anterior, această dispoziție din decizia Consiliului Concurenței a fost menținută prin hotărâre judecătorească, astfel încât și sub acest aspect organul fiscal avea temei pentru calcularea dobânzii.

Este adevărat că debitul datorat de reclamantă a fost achitat în întregime la data de 25.07.2012, prin compensare cu TVA deductibil și prin virament bancar, însă pentru perioada anterioară acestei date, se datorează dobândă, deoarece dobânda se calculează de la data când decizia își produce efectele, până la achitarea debitului.

Instanța de fond a avut în vedere metoda de calcul a dobânzii stabilită prin Regulamentul (CE) 794/2004 al Comisiei din 21 aprilie 2004 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului, la Capitolul V "Rata dobânzii aplicabile recuperării ajutorului ilegal".

Dobânda a fost calculată de organul fiscal pentru perioada 01.11.2006 -25.07.2012 și a emis decizia de plată pentru obligațiile accesorii, în cuantum de 1.509.693 RON, pentru plata cu întârziere a ajutorului de stat considerat ilegal.

Instanța de fond a stabilit că, potrivit concluziilor expertizei efectuate în cauză, au mai rămas de achitat obligații accesorii în cuantum de 1.150.727,63 RON, astfel încât reclamanta a fost exonerată de plata sumelor datorate până la concurența sumei menționate anterior.

În ceea ce privește cuantumul sumei datorate de reclamantă (prin neincluderea sumei de suma de 247.659 RON), acest aspect a fost analizat de organul fiscal, care prin decizia de soluționare a contestației a statuat că aceasta este fără obiect pentru suma menționată. Decizia de impunere privind calculul accesoriilor a fost modificată prin înlăturarea sumei de 247.659 RON.

Așa fiind, criticile formulate sunt nefondate, întrucât instanța de fond a avut în vedere, atât actele normative incidente în cauză, cât și concluziile raportului de expertiză.

Cu privire la stingerea debitului existent prin compensare cu TVA-ul deductibil.

Este neîntemeiată critica reclamantei cu privire la stingerea întregului debit prin compensare cu TVA-ul deductibil, pentru a fi exonerată de plata dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a ajutorului de stat nelegal acordat.

Astfel, în primul rând, trebuie menționat că ajutorul de stat acordat reclamantei a fost recuperat în întregime, la data de 25.07.2012, prin compensare cu TVA de rambursat pentru suma de 2.368.926 RON și prin viramente bancare pentru suma de 643.962 RON, debit care nu mai poate fi contestat, întrucât a fost stabilit anterior, prin hotărâre judecătorească irevocabilă.

Pentru achitarea cu întârziere a sumei datorate, au fost calculate de către organul fiscal teritorial accesorii (dobânzi) pentru perioada 01.11.2006 - 25.07.2012 și s-a emis de către AFP Mehedinți decizia nr. 1526 din 12 octombrie 2012, prin care a fost obligată reclamanta S.C. A. S.A, la plata dobânzii aferente perioadei menționate.

În al doilea rând, trebuie subliniat că în speță se contestă existența creanței constând în accesoriile la debitul principal (se contestă actul fiscal de impunere), deci procesul are ca obiect analiza valabilității actului fiscal ce constată creanța, nu stingerea acesteia.

Astfel, spre deosebire de creanța instituită prin decizia Consiliului Concurenței nr. 158/2006, creanță confirmată judecătorește, accesoriile au fost impuse în sarcina reclamantei, prin decizia nr. 1526/2012 emisă de AFP Mehedinți, decizie contestată în fața instanței de judecată, în prezentul litigiu.

Este neîndoielnic că reclamanta poate solicita stingerea creanței, fie prin compensare cu TVA-ul deductibil, fie în altă modalitate prevăzută de lege, dar acest aspect poate fi analizat după stabilirea cuantumului datorat, pentru a permite organului fiscal să opereze compensarea creanțelor reciproce.

În consecință, criticile cu privire la stingerea întregului debit prin compensare cu TVA-ul deductibil, pentru a fi exonerată de plata dobânzii datorate pentru plata cu întârziere a ajutorului de stat nelegal acordat, sunt neîntemeiate.

Așa fiind, hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală, iar criticile formulate în recurs de reclamantă, apar ca fiind nefondate.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 351 din 10 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 octombrie 2017.