ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 829/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 399 din 10

noiembrie 2006, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul C.D.P., la 4 ani

închisoare pentru infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen., la 4 ani închisoare pentru aceeași infracțiune, prevăzută de

art. 215

1

alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și la 5

ani închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin.

(1), (2) și (3) din același cod.

În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și

a art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71

și ale art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru

infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C.

pen.

În baza dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit.

a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 145 din Legea nr. 64/1995 modificată.

În baza dispozițiilor art. 118 lit. d) C.

pen., inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de confiscare specială

către stat, sumele de 1.835.153.480 ROL și, respectiv, de 1.597.920.000 ROL.

Pe latură civilă, în baza dispozițiilor

art. 14 și ale art. 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească

325.470,63 dolari SUA despăgubiri civile către partea civilă B.E.I. România, E.

SA București.

Totodată, s-a constatat că partea

vătămată SC C.S. SRL Orăștie, prin lichidatorul judiciar SC C.A.E. Deva, nu s-a

constituit parte civilă în cauză.

Inculpatul a mai fost obligat să

plătească suma de 5922 RON, către Biroul de expertize Deva, suma reprezentând

contravaloarea expertizei efectuată în cauză de către expertul I.G.

Pentru a pronunța hotărârea, instanța a

reținut următoarele:

La 4 decembrie 2001, între B.E.I. România

– E. SA București și SC C.S. SRL Orăștie – asociat unic C.D.P., s-a încheiat

contractul de credit în valută nr. 57/DF/2001, pentru suma de 330.000 dolari

USA, printre clauze existând cele vizate de art. 4 Creditul va fi utilizat, în

exclusivitate, pentru decontarea în lei, a cheltuielilor de achiziție de la

intern de tineret bovin mascul în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 109

din 30 august 2001, precum și a sumelor reprezentând cheltuieli necesare

pregătirii în vederea exportului pe relația Grecia, conform contractului de

export nr. 112 din 27 iulie 2001, de art. 6 și art. 31, respectiv creditul se

acorda pentru 8 luni cu obligația împrumutatului, de a realiza operațiunile

stabilite în contractul de credit, fără schimbarea destinației creditului, de

art. 32, împrumutatul să deruleze, prin conturile deschise la împrumutător

întreaga sa activitate de comerț, să ramburseze creditul, să achite dobânzile

din încasările rezultate din vânzarea la extern și intern, să prezinte

periodic, documentele cerute de împrumutător pentru verificarea respectării

destinației creditului și asigurarea restituirii lui, precum și interdicția de

a angaja un alt contract pe perioada finanțării, fără acordul prealabil al

împrumutătorului.

În documentația depusă, împrumutatul a

prezentat contractul nr. 109 din 30 august 2001 încheiat cu SC N.P. SRL

Orăștie, acesta având ca obiect achiziționarea de la intern de tineret bovin

mascul, precum și contractul de export nr. 112 din 27 iulie 2001 încheiat cu K.G.Z.

S.O.P.P.K. din Grecia.

Între părți, s-a încheiat și contract de

cesiune de creanță notat ca atare în arhiva electronică de garantare reală

imobiliară.

În perioada 30 noiembrie 2001 – 4

ianuarie 2002, pe baza facturilor emise de SC N.P. SRL Orăștie și a

borderourilor de achiziții, împrumutatul a întocmit note de intrare-recepție

pentru 737 capete tineret bovin mascul, greutate totală 226.869 kg, valoare

9.583.008.894 ROL.

Împrumutătorul a creditat pe împrumutat

cu 329.785,72 dolari SUA și în urma licitației valutare, contul în lei al SC C.S.

SRL Orăștie a fost creditat în lei, cu 10.389.631.521 ROL contravaloarea

animalelor în viu, a furajelor și a medicamentelor.

În ianuarie 2002, SC C.S.SRL Orăștie a

livrat firmei grecești 135 capete tineret bovin, valoare 1.413.506.835 ROL, în

contul deschis la împrumutător, încasând 50.895 dolari SUA. Din această sumă,

împrumutatul a virat împrumutătorului prima rată a creditului, dobânzi și

penalizări în valoare de 27.600 dolari SUA, respectiv 899.218.713 ROL,

diferența de 23.236 dolari SUA în valoare de 528.000.000 ROL fiind transferată

în contul pe care-l deschisese la B.P., agenția Geoagiu Băi sumă ridicată și

folosită pentru alte destinații decât cele pentru care se obligase.

În februarie 2002, împrumutatul a livrat

unei alte firme grecești (T.N.), 85 de capete tineret bovin fără a anunța

împrumutătorul, astfel ocolind obligația contractuală de a justifica valuta.

Prețul livrării, 24.375 dolari SUA s-a înregistrat în contul B.P., agenția Geoagiu

Băi, (682.256.250 ROL), și această sumă fiind ridicată și folosită în alte

scopuri decât cele pentru acoperirea creditului.

În aceeași lună, împrumutatul a livrat,

situația întinzându-se până în iulie 2002, diferite cantități de tineret bovin,

către persoane fizice și juridice interne, valoare 6.592.487.868 ROL, din

aceasta încasând în numerar 3.938.562.245 ROL, pentru restul, 2.653.925.623 ROL

întocmind note de compensare a unor datorii vechi ce nu aveau legătură cu

contractul de credit. Banii menționați au fost încasați, alături de numerar, și

în contul deschis la B.P., agenția Geoagiu Băi, împrumutatul neachitând nici o

altă rată de credit, sumele folosindu-le în alte scopuri, fără respectarea

clauzelor contractului de credit.

Constatând că rambursarea creditului,

astfel cum se contractase, nu s-a respectat, la 10 aprilie 2002, între părți,

s-a încheiat minuta nr. 40, prin act stabilindu-se măsuri concrete menite a

duce la realizarea destinației livrărilor, E. dându-și și acordul ca societatea

beneficiară să exporte partenerului grec, și tineret bovin, cu obligația

încheierii unui act adițional ce urma să fie transmis și ei.

Ca atare, în perioada martie-iulie 2002,

pe baza borderourile de achiziție și a facturilor fiscale, s-au întocmit note

de recepție pentru 9169 capete tineret bovin mascul, greutate 171 tone, valoare

8.058.886.973 ROL și 1523 capete bovine pentru reproducție, valoare

3.795.550.000 ROL, acestea nefăcând însă obiect al înțelegerii cu banca.

În perioada menționată mai sus,

împrumutatul a livrat tineret bovin partenerului grec direct și prin

intermediari, suma de 252.584 dolari încasând-o în contul B.P., agenția Geoagiu

Băi (echivalent lei 7.548.339.180 ROL) sumă utilizată pentru achitări

furnizori, achitarea unui alt credit luat de la B.P. și prin ridicare de

numerar.

În cererile repetate ale

împrumutătorului, împrumutatul, în perioada aprilie-iunie 2002, i-a virat

sumele de 2.199,91 dolari și 7505,05 dolari cu titlu de dobânzi. Totodată,

împrumutătorul, aflând că beneficiara creditului a ocolit obligația alimentării

contului său cu sume creditate, a introdus, două bilete la ordin la Banc Post,

însă acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă de disponibil.

În perioada menționată, inculpatul,

motivând necesitatea schimbării sediului social, a redactat o hotărâre prin

care, arbitrar, a cuantificat un imobil proprietatea sa și soției sale, a

susținut fictiv că acela ar valora 1.840.000.000 ROL și la 27 iunie 2002 a

ridicat personal din casierie, suma de 1.835.153.480 ROL, vânzarea efectivă

neavând loc niciodată, respectivul imobil fiind, la acea dată, ipotecat în

favoarea B.P. SA, agenția Geoagiu Băi, pentru garantarea unui împrumut de

500.000.000 ROL. Ulterior și pentru că inculpatul nu a întreprins nimic pentru

a rezolva legal situația ipotecii, B.P. SA, sucursala Hunedoara, după obținerea

titlului executoriu, a vândut imobilul la licitație.

În paralel, la 15 iulie 2002, inculpatul,

inițiator al unei situații de fraudare a propriei societăți în care avea 98%

din părțile sociale, ca asociat majoritar cu 99.80% la SC P.I. SRL Orăștie,

capital social 152.000.000 ROL din care 147.000.000 ROL aport în natură

(grajduri, magazin, atelier și teren), a întocmit un contract de cesiune și un

act adițional la contractul de societate, prin acesta el, soția sa și A.M.

(aceștia din urmă având câte o parte socială) cedau părțile lor către SC C.S. SRL

Orăștie pentru suma de 1.600.000.000 ROL, neexistând un raport de evaluare și

nici o hotărâre de majorare a capitalului social inițial. După această dată,

inculpatul a luat din casieria SC C.S. SRL Orăștie suma de 1.597.920.000 ROL,

cesionarea părților sociale nefiind comunicată oficiului Registrului Comerțului

Hunedoara și în acest caz, imobilele aport în natură erau girate pentru un

credit luat în anul 2000 (contract nr. 20/2000) în favoarea B.P. SA, agenția

Deva, executarea silită fiind realizată de bancă, în justiție.

Împotriva sentinței, au declarat apeluri

Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea civilă B.E.I. România – E.

SA și inculpatul.

Apelul declarat de parchet a fost motivat

pe nelegalitatea sentinței, cu referire la omisiunea instanței de fond, de a

pune în discuție schimbarea încadrării juridice a faptei, dintr-o singură

infracțiune de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

în două infracțiuni de înșelăciune, comise în condițiile concursului real,

necitarea ca parte vătămată, a SC P.I. SRL Orăștie, greșita achitare a

inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 145 din

Legea nr. 64/1995, actual art. 147 din Legea nr. 85/2006, în fapt C.D.P. a

refuzat să pună la dispoziția lichidatorului judiciar, documentele și alte date

solicitate pentru a se putea efectua evaluarea contabilă a societății

comerciale aflată în faliment, greșita achitare pentru infracțiunea de

înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. în ce o privește

pe partea civilă E. SA și omisiunea punerii în discuție a schimbării încadrării

juridice a faptei de mai sus, în dispozițiile art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5)

C. pen.

Partea civilă și-a motivat calea de atac

pe nelegala soluționare a laturii civile, în sensul neacordării astfel cum

prevăd dispozițiile art. 79 alin. (3) din Legea nr. 58/1998 și ale art. 45 din

Legea nr. 64/1995, a dobânzilor și penalităților al căror calcul trebuie să se

întindă până la valorificarea garanției sau la închiderea procedurii

falimentului.

Inculpatul, la rândul său, a criticat

sentința pentru nelegalitate, după cum urmează: judecarea cauzei fără citarea,

în calitate de parte vătămată, a SC P. SRL Orăștie, motiv pentru care a

solicitat trimiterea dosarului pentru rejudecare; greșita condamnare, în opinia

sa el neavând calitatea cerută de lege pentru existența infracțiunii de

delapidare, precum și greșita reținere a situației de fapt sub aspectul

atragerii răspunderii penale odată ce contractul de credit, neexecutat, intra

în sfera comercialului.

Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia

penală nr. 27 A din 12 martie 2008, cu majoritate și opinia separată a unui

membru al completului, acesta fiind constituit în conformitate cu dispozițiile

art. 99 alin. (7) din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor

Judecătorești, a admis apelurile parchetului și inculpatului, a desființat

hotărârea primei instanțe cu privire la infracțiunile de înșelăciune, prevăzută

de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., la pedepsele aplicate pentru

infracțiunile de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C.

pen., la modalitatea de executare și privind soluționarea laturii civile.

Astfel, în baza dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., instanța de apel l-a

achitat pe inculpat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) și (3) C. pen., faptă în dauna părții

civile B.E.I. România – E. SA și a redus pedepsele aplicate pentru

infracțiunile de delapidare, de la câte 4 ani închisoare, la câte 3 ani

închisoare.

În conformitate cu dispozițiile art. 33

și ale art. 34 C. pen., s-a decis contopirea pedepselor și executarea pedepsei

cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza dispozițiilor art. 86

1

C. pen., s-a decis suspendarea, sub supraveghere, a executării pedepsei, pe

durata termenului de încercare de 7 ani.

În baza art. 86

3

din același

cod, s-a decis ca inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere

individualizate la pagina 100 a dosarului instanței de apel.

Inculpatului i s-a atras atenția asupra

dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

Pe latură civilă, s-a respins acțiunea

civilă exercitată de partea civilă B.E.I. România – E. SA.

Împotriva deciziei instanței de apel, au

declarat recursuri Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, partea

civilă și inculpatul, cazurile de casare invocate fiind detaliate în prezenta.

Recursurile formulate sunt fondate pentru

considerentele ce se vor detalia.

Din verificarea lucrărilor dosarului, se

reține că starea de fapt a fost just stabilită.

Fără a mai relua activitatea

inculpatului, el realizând însă cumulativ calitățile de asociat majoritar și,

în fapt, pe cele de administrare și de gestionare a patrimoniului SC C.S. SRL

Orăștie, beneficiară a contractului de credit încheiat cu B.E.I. România –E.

SA, creditul contractat trebuind să fie utilizat expres și exclusiv pentru

decontarea cheltuielilor ocazionate de achiziționarea de la intern, de tineret

bovin mascul contractat pentru a fi livrat la export pe relația Grecia, fiind

deci credit bancar cu destinație specială [art. 3, art. 4, art. 32 lit. b),

art. 34 lit. c) din contractul nr. 57/DF din 4 decembrie 2001] și-a asumat

obligația să deruleze activitatea comercială pentru conturile deschise la

împrumutător, în acest sens încheind și contract de cesiune de creanță ce a

avut ca obiect încasările aferente contractului cu beneficiarul extern.

Rezultă astfel că atât la data acordării

creditului bancar cât și pe parcursul executării, era esențială respectarea, de

către împrumutat, a condițiilor speciale asumate în contract, orice încălcare a

acestuia atrăgând răspunderea.

Dar, începând cu a doua lună de derulare

a contractului, februarie 2002, inculpatul a ocolit controlul băncii ce l-a

împrumutat, în sensul că a livrat la export, altei firme grecești, banii în

valută intrându-i în contul deschis la altă bancă, de aici el ridicându-i și

folosindu-i astfel decât se angajase prin contract.

În continuare, în perioada februarie – iunie

2002, societatea inculpatului a vândut animale la intern, o parte din sumele

încasate fiind în numerar, pentru diferențe întocmind note de compensare a unor

datorii mai vechi, toate acestea fără legătură cu contractul de credit, din

banii încasați nefăcându-se nici o plată pentru restituirea creditului – în

valută.

Activitatea inculpatului, de nerespectare

a graficului de rambursare a creditului, a destinației acestuia, precum și

ocolirea controlului băncii, a determinat-o pe aceasta să încerce să conducă la

îndeplinirea celor asumate, sens în care, la 10 aprilie 2002, la inițiativa sa,

de comun acord, s-a încheiat o minută (filele 59, 60 dosar de urmărire penală)

semnată de inculpat.

Și ulterior acestei date, împrumutatul a

vândut tineret bovin, a încasat prețul prin altă bancă decât cea ce l-a

împrumutat și a folosit banii în alte scopuri decât cele pentru care fusese

creditat.

În aceste condiții, potrivit art. 215

alin. (3) C. pen., inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane, cu

prilejul... executării unui contract, săvârșită în așa fel încât, fără această

eroare, cel înșelat nu ar fi ... executat contractul în condițiile stipulate,

se sancționează...

Prin „cu prilejul executării unui

contract” , se înțelege intervalul în care obligațiile contractuale se găsesc

în faza de aducere la îndeplinire, până la executare definitivă.

Totodată, prezentarea, într-un mod

credibil, a unor date ale societății la care inculpatul era asociat majoritar

și administrator gestionar în fapt, constituie o modalitate de inducere în

eroare de natură a convinge banca să încheie contractul, în cauză societatea

inculpatului încasând creditul fără a-și respecta obligația rambursării lui”.

În varianta simplă a infracțiunii de

înșelăciune, cât și în varianta specială [art. 215 alin. (2) C. pen.],

elementul material constă din acțiunile de inducere în eroare, aceasta

realizându-se prin orice mijloace, iar latura subiectivă [art. 215 alin. (3)

Cod penal], varianta specială, este suficientă știința că se comite o inducere

în eroare sau menținere în eroare, regăsibilă în cauză.

În ce privește calitatea inculpatului,

acesta, din actele cauzei, a îndeplinit acte specifice activității de

gestionare a bunurilor și a sumelor de bani, concretizate prin încasare

efectivă de valori în numerar, efectuare de plăți, emitere de facturi, note de

recepție, semnarea minutei menționate ș.a.

În ce privește susținerea inculpatului,

că nu ar fi subiect activ al infracțiunii prevăzută de art. 215

1

C.

pen., potrivit dispozițiilor art. 147 alin. (2) C. pen., prin funcționar se

înțelege orice persoană care exercită o însărcinare în serviciul unei persoane

juridice alta decât cele specificate de art. 145 din același cod, sens în care

sunt de amintit și prevederile art. 135 alin. (4) din Constituție potrivit

cărora patrimoniul unei societăți comerciale, indiferent dacă este cu capital

de stat sau privat, este ocrotit egal, indiferent de titular, art. 41 alin. (2)

din Legea fundamentală prevăzând, de asemenea, că proprietatea privată este

ocrotită în mod egal, indiferent că titular este o persoană juridică sau

fizică.

Referitor la răspunderea patrimonială,

existența faptei ilicite conduce la antrenarea ei, fiind realizate cerințele

art.998 și ale art. 999 C. civ., faptele fiind săvârșite cu vinovăție, intenția

de prejudiciere rezultând din faptul că între societatea gestionată în fapt de

inculpat și banca împrumutătoare s-a încheiat contractul de creditare în

valută, după acest moment inculpatul derulându-și afacerile prin conturi

deschise la altă unitate bancară, el având specimen de semnătură în bancă,

aplicarea legii penale intervenind odată cu încălcarea obligațiilor de

respectare a destinației creditului contractat, conduita sa nerespectând

coordonatele și rigorile interesului societar, ci a fraudat, în fapt urmărind

sau acceptând prejudicierea societății.

Privind infracțiunea prevăzută de art. 145

din Legea nr. 64/1995 (art. 147 din Legea nr. 85/2006), opoziția verbală a

inculpatului, de a nu preda actele lichidatorului, acesta intrând în posesia

lor imediat însă, nu realizează elementele constitutive, soluția instanței

fiind legală sub acest aspect.

Sub aspectul recursului declarat de

partea civilă, alături de considerentele deja expuse, este de reținut că

potrivit art. 3 pct. 11 C. com., acordarea creditului este o operațiune

comercială, creditul nerambursat atrăgând plata de penalități și dobânzi,

rambursarea creditului, plata dobânzilor fiind garantate (art. 970 și art. 981 C.

civ.).

Pentru considerentele dezvoltate,

recursurile formulate în cauză fiind fondate, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. vor fi admise și se va proceda

corespunzător dispozitivului prezentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia, de partea civilă B.E.I. România

– Eximbank SA București și de către inculpatul C.D.P., împotriva deciziei

penale nr. 7 A din 12 martie 2008 a Curții de Apel Alba Iulia.

Casează decizia atacată

și sentința penală nr. 99 din 10 noiembrie 2006 a Tribunalului Hunedoara, numai

cu privire la greșita achitare a inculpatului sub aspectul săvârșirii

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 15 alin. (1), (2) și (3) C. pen.,

în dauna părții civile B.E.I. România – E. SA București, precum și la latura

civilă privind pe aceeași parte civilă.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și a art. 34 lit. b) C. pen.

Descontopește pedeapsa rezultantă,

aceea de 3 ani închisoare, în pedepsele componente, de:

- 3 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen.;

- 3 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea de delapidare, prevăzută de art. 215

1

alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

În baza art. 215 alin. (1), (2), (3)

C. pen., condamnă pe inculpat la 3 ani închisoare.

Aplică art. 71 și art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și a art. 34 lit. b) C. pen., dispune contopirea pedepselor și executarea

pedepsei cea mai grea, de 3 ani închisoare.

Aplică art. 71 și art. 64 lit. a)

teza a II-a și lit. b) C. pen.

Menține modalitatea de executare a

pedepsei rezultante, aceea de suspendare sub supraveghere, precum și termenul

de încercare, acela de 7 ani.

Menține măsurile de supraveghere

dispuse prin decizia atacată.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5)

C. pen., dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.

Obligă pe inculpat la plata către

partea civilă B.E.I. România – E. SA București, a sumei de 257.586,81 dolari

SUA sau contravaloarea sumei la cursul oficial din ziua plății, la aceasta

adăugându-se dobânzile și penalitățile ce decurg din neexecutarea contractului

de credit în valută, nr. 57/DF din 4 decembrie 2001.

Menține restul dispozițiilor

hotărârilor.

Onorariul

de avocat, în sumă de 200 lei, cuvenit apărării din oficiu a inculpatului, se

va plăti din fondul Ministerului Justiției

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi, 10 martie 2009.