ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1139/2004

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 73 din 18 martie 2003, pronunțată în dosarul nr. 10509/2002 al Tribunalului Hunedoara, inculpatul C.O.C. a fost condamnat la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și ( )lit. b) și c), alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar inculpatul M.I.F. la 3 ani și 8 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen. Potrivit art. 71 C. pen., inculpații au fost privați de drepturile prevăzute de art. 61 C. pen. În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului C.O.C. și în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării preventive de la 20 noiembrie 2002 la 18 martie 2003. A constatat că inculpatul M.I.F. a fost reținut din 20 noiembrie 2002 până în 21 noiembrie 2002. În baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpați sumele de 500.000 lei și contravaloarea a 60 dolari australieni și 20 dolari S.U.A. și a obligat pe aceștia la plata acestor sume de bani. S-a constatat că partea vătămată R.P.J. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul C.O.C. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul M.I.F., în solidar cu partea responsabilă civilmente M.E.

la plata sumei de 500.000 lei cu același titlu. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul C.O.C. în sumă de 300.000 lei s-a achitat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Hunedoara a reținut: În noaptea de 16 noiembrie 2002, partea vătămată R.P.J., cetățean neozeelandez, angajat la E., se afla împreună cu martora V.F. și fiica acesteia V.I. la discoteca A.F. C. din Certejul de Sus, în local fiind și alte persoane printre care și cei doi inculpați. Încă de la început inculpatul C.O.C. a luat hotărârea să deposedeze partea vătămată de portmoneul pe care-l zărise la un moment dat în mâna acestuia, scop în care inițial i-a propus numitului C.M.C.

„să-l facă pe cetățeanul străin” arătând semnificativ cu degetele că portmoneul acestuia este „gros”, dar fiind refuzat l-a cooptat ulterior pe inculpatul M.I.F. Faptul că partea vătămată este urmărită de inculpatul C.O.C. a fost sesizat imediat de către martora V.F., care de altfel l-a și atenționat pe inculpat să-și vadă de treabă. Când partea vătămată a părăsit discoteca pentru nevoi fiziologice a fost însoțită până la colțul clădirii de către V.I., care rămasă să-l aștepte i-a observat pe cei doi inculpați ce se deplasau în urmărirea acestuia. În timp ce partea vătămată își făcea nevoile fiziologice, lângă un zid, cei doi inculpați l-au împins spre perete, lovindu-se la cap și profitând de această ocazie inculpatul C.O.C.

i-a smuls din buzunarul de la spatele pantalonului de blugi portmoneul, pe care imediat i l-a dat inculpatului M.I.F. Pentru că partea vătămată a fost luată prin surprindere, nu a putut reacționa pe moment sub nici o formă, iar de această situație au profitat inculpații care au părăsit în fugă locul faptei în direcții opuse. Partea vătămată a reușit să-l urmărească doar pe inculpatul C.O.C., iar strigătele sale au alertat o patrulă de jandarmi, aflată în zonă, cât și organele de poliție, inculpatul fiind prins. Inculpatul a negat agresiunea și furtul portmoneului, iar în urma percheziției corporale nu s-a găsit nimic asupra acestuia. Inculpatul M.I.F. a ascuns portmoneul în curtea școlii din localitate.

Ulterior a fost depistat și acesta și, de asemenea, percheziționat, dar fără a se găsi ceva asupra sa. Fiind lăsați, inculpații s-au deplasat în curtea școlii, unde după ce au reținut banii: 500.000 lei, 60 dolari australieni și 20 dolari S.U.A., au aruncat portmoneul care conținea și acte în fața primăriei, fiindu-i restituit ulterior părții vătămate. Împotriva sentinței penale a Tribunalului Hunedoara au declarat apeluri inculpații și Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara. Inculpații au solicitat admiterea apelurilor, desființarea sentinței penale criticate și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie schimbată încadrarea juridică a faptelor lor de tâlhărie în furt calificat și reducerea corespunzătoare a pedepselor aplicate.

Parchetul a solicitat ca după desființarea sentinței penale atacate, Curtea să pronunțe o nouă hotărâre prin care să dispună confiscarea de la fiecare inculpat sumele ce reprezintă folosul obținut prin infracțiune, să oblige inculpații la plata în lei a contravalorii valutei sustrase și să înlăture obligarea în solidar a părții civilmente responsabile M.E. cu inculpatul minor la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Prin decizia penală nr. 330 din 2 octombrie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul formulat de parchet și a respins apelul formulat de inculpați; s-a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. proc. pen.; s-a înlăturat obligarea în solidar cu inculpatul a părții responsabile civilmente M.E.

la plata cheltuielilor judiciare către stat, cu menținerea celorlalte dispoziții. Pentru a pronunța astfel, s-a reținut că inculpații se fac vinovați de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și că nu se impune reducerea pedepselor. S-a mai reținut omiterea instanței de a face aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. d) C. proc. pen. și greșita obligare în solidar a părții responsabile civilmente M.E. Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul M.I.F. criticând-o sub aspectul greșitei încadrări juridice, cât și sub aspectul nereținerii dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen. Examinând cauza sub aspectul motivelor invocate, cât și din oficiu, se constată că recursul este nefondat. Nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de furt, astfel cum solicită inculpatul, întrucât sustragerea portmoneului de la partea vătămată s-a făcut prin violențe.

Nici aplicarea dispozițiilor art. 74 – art. 76 C. pen., nu se justifică, în cauză neconstatându-se împrejurări care pot constitui circumstanțe atenuante, atitudinea inculpatului fiind de negare a infracțiunii săvârșite în ciuda probelor evidente de vinovăție administrate în cauză. Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor, astfel încât, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de inculpatul M.I.F. împotriva deciziei nr. 330 din 2 octombrie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, ca nefondat. Obligă pe inculpat să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 februarie 2004.