ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 828/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 828/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului în anulare de
față,
În baza lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 719 din 7
iunie 2000 a Judecătoriei sectorului 3 București, în baza art. 11 pct. 2 lit.
b), raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva
inculpatului T.P.T. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de
art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 13 C.
pen., constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) și art. 13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a
răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,
prevăzută de art. 289 C. pen., cu aplicarea art. 31 alin. (2) C. pen. și art.
41 alin. (2) și art. 13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția
specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
aceluiași inculpat, pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de
înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C.
pen. și art. 13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a
răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) teza a II-a C. pen. și art.
13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii
penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen. s-a încetat procesul penal pornit împotriva
aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,
prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) și art. 13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a
răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
aceluiași inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,
prevăzută de art. 200 pct. 1 din Legea nr. 31/1990, cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii
penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., încetat procesul penal pornit împotriva aceluiași
inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual, prevăzută de art.
40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., constatând că
a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
inculpatei I.A., pentru săvârșirea complicității la infracțiunea de
înșelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) și (3) C.
pen., cu aplicarea art. 41. alin. (2) și art. 13 C. pen., constatând că a
intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen. s-a încetat procesul penal, pornit împotriva
aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.,
constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit
împotriva aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune,
prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) și
art. 13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a răspunderii
penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
aceleiași inculpate pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută de art. 290 alin. (1) teza a I C. pen., cu
aplicarea art. 13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a
răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
aceleiași inculpate, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută de art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990 art. 41
alin. (2) și art. 13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a
răspunderii penale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b),
raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen., art. 122 și art. 124 C. pen., cu
referire la art. 13 C. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva
aceleași inculpate, pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual,
prevăzută de art. 40 din Legea nr. 82/1991 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)
și art. 13 C. pen., constatând că a intervenit prescripția specială a
răspunderii penale.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc.
pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă și inculpații au fost obligați, în
solidar, la plata sumei de 197.088 dolari S.U.A. despăgubiri civile către
partea civilă H.M., sau la echivalentul în moneda națională (lei), la data
punerii în executare a hotărârii.
În baza art. 14 și art. 346 C. proc.
pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă și obligați inculpații, în
solidar, la plata sumei de 2.727.852 lei despăgubiri civile către partea civilă
SC S.M. SA București.
În baza art. 348 C. proc. pen., s-a
dispus anularea celor șapte facturi externe falsificate de inculpați și a
actului adițional.
În baza art. 353 și art. 153 C.
proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit asupra
bunurilor mobile și imobile ale inculpatului T.P.T., prin Ordonanța din 7
decembrie 1993 și proceselor-verbale de aplicare a sechestrului.
În baza art. 192 alin. (1) pct. 3
lit. b C. proc. pen., obligă inculpații la câte 5.000.000 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 28 februarie 1991,
inculpatul T.P.T. a înființat împreună cu cetățeanul sirian M.M.M. societatea
comercială SC T.T. SRL, reprezentată de inculpat și care avea un capital social
subscris, în valoare de 210.000 lei pentru partea română și 25.000 dolari
S.U.A. pentru partea străină.
Din această valoare au fost vărsate
ca aport social sumele de 105.000 lei și respectiv 10.000 dolari S.U.A. În
funcție de contribuția fiecăruia la constituirea capitalului social,
inculpatului T.P.T. îi reveneau 10 părți sociale, iar asociatului sirian 35
părți sociale. Societatea T.T. SRL a fost înregistrată la Registrul Comerțului
la data de 28 februarie 1991.
În luna iunie 1991 a sosit în
România cetățeanul francez M.M.M., pentru a-l contacta pe inculpatul T.P.T. și
cetățeanul sirian Y.A.S.,în scopul derulării unor fapte și acte de comerț.
Inculpații T.P.T. și I.A. și-au
oferit disponibilitatea de a colabora în afaceri cu partea vătămată H.M. și de
a face acte de comerț.
În acest scop, între inculpatul T.P.T.
și partea vătămată s-a stabilit și încheiat o convenție, prin care s-a prevăzut
ca părțile să efectueze acte de comerț cu următoarele obligații:
- partea vătămată H.M. trebuia să
contacteze parteneri străini, în vederea achiziționării de marfă, să achite
furnizorului străin contravaloarea mărfii, al cărei preț tot el îl negocia,
să-i pună la dispoziția inculpatului T.P.T. facturi externe pentru marfa
importată, în scopul obținerii licențelor de import; totodată, partea vătămată
avea obligația de a restitui inculpatului după efectuarea importului, contravaloarea
taxelor vamale, a comisionului vamal și a unui procent de 10% din valoarea
profitului realizat;
- inculpatul T.P.T. avea obligația
potrivit aceleiași convenții de a obține licențele de import, de a efectua
importul propriu-zis prin firma sa, SC T.T. SRL, de a efectua vămuirea
mărfurilor și plata taxelor vamale, de a ridica mărfurile de la punctele
vamale, iar după vânzarea lor avea obligația de a plăti părții vătămate
contravaloarea mărfurilor importate.
Pentru a-i câștiga încrederea părții
vătămate și a o convinge de seriozitatea lor, inculpații s-au oferit să o
primească asociat pe aceasta, în societatea lor comercială.
În acest scop, inculpații au
redactat un act adițional la contractul de societate în care, în mod nereal se
menționa că inculpatul T.P.T. deținea 35 părți sociale și nu 25 câte deținea de
fapt, că urma să realizeze o asociere și cu SC M.N. SRL, unde era asociată era
inculpata I.A. și că, în urma acestei asocieri, partea vătămată urma să
primească părți sociale.
Acest act adițional a fost
autentificat la notariat fără a se proceda și la înscrierea acestei mențiuni la
Registru Comerțului, pentru că atestările nereale din conținutul actului ar fi
fost descoperite.
S-a reținut că actul adițional nu
respecta nici una din condițiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, acesta fiind
întocmit pentru a forma convingerea părții vătămate că acesta este eficace și
urma să-și producă efectele juridice.
Convinsă că urmează să desfășoare
acte de comerț profitabile, partea vătămată s-a deplasat în străinătate, a
contactat firmele E.F. și R.R. din Marea Britanie, G. din Belgia, A. și T.C.
din S.U.A. și O.M.T. din Thailanda.
De la fiecare din aceste societăți,
partea vătămată a obținut facturile externe pentru marfa ce urma a fi
importată, pe care le-a înmânat personal inculpatului T.P.T., iar acesta, cu
documentele respective a obținut în perioada iunie-octombrie 1991 licențele de
import.
În urma convenției, partea vătămată
a cumpărat de la firmele menționate mai sus, marfă în valoare totală de
279.575,02 dolari S.U.A. și pe care a importat-o în România prin intermediul SC
T.T. SRL, iar contravaloarea acestor mărfuri a fost achitată de partea
vătămată, conform convenției încheiate între aceasta și inculpat.
În scopul de a înșela partea
vătămată și de a nu îi plăti acesteia suma reală a mărfii, inculpatul i-a
solicitat să-i pună la dispoziție mai multe facturi în alb, motivând că cele
aduse nu îndeplinesc condițiile cerute de legea română, în sensul că erau
ștampilate iar fără acestea nu putea obține licențele de import.
Deoarece partea vătămată nu cunoștea
legislația comercială română, aceasta a adus după câteva zile aproximativ 30 de
facturi în alb de la A. și T.C. din S.U.A.
Inculpatul a completat facturile cu
o valoare a mărfurilor mult diminuată față de cea reală.
La data de 20 iunie 1991, inculpatul
T.P.T. a primit de la H.M. factura externă emisă de firma O.M.T. din Thailanda,
pentru produse cosmetice, în valoare de 60.994 dolari S.U.A. În baza acestor
documente, inculpatului i-au fost eliberate licențele de import.
Pentru întocmirea DVI, inculpatul a
înmânat comisionarului vamal un act de corespondență cu firma T.C. S.U.A. cu
nr. de factură real în care valoarea mărfii apare mult diminuată față de actul
original, valoarea înscrisă fiind 38.147 dolari S.U.A., față de cea reală, care
era de 60.994 dolari S.U.A.
În baza facturii externe O.M.T. inculpatul
a obținut licența de import, expeditor fiind firma T.C. din S.U.A.
Procedând în același mod, inculpatul
a predat comisionarului vamal, în locul facturilor, o listă specificativă în
care valoarea mărfurilor a fost mult diminuată față de cea reală.
S-a constatat că singurul act care
menționează alte date despre marfa importată, este documentul folosit de către
inculpat pentru întocmirea DVI - urilor.
La data de 24 iunie 1991, inculpatul
T.P.T. a primit factura externă nr. 1734 emisă de firma G. din Belgia pentru
marfa în valoare de 595.187,10 dolari S.U.A., destinatarul fiind SC M.N. SRL.
În baza acestei facturi inculpatul a obținut licențele de import, pentru SC T.T.
SRL.
Inculpatul T.P.T. a falsificat
factura externă prin completarea unei alte facturi în alb, în care furnizorul
mărfii apare ca fiind firma L.M.R., Beirut, data facturii fiind 10 iunie 1991,
iar marfa avea valoarea de 8.395 dolari S.U.A.
La data de 25 iunie 1991, partea
vătămată a adus inculpatului factura din 25 iunie 1991 emisă de firma engleză E.F.,
beneficiarul mărfii fiind Societatea T.T. SRL, marfa constând în articole de
îmbrăcăminte și confecții. În baza acestei facturi inculpatul a obținut licențele
de import, documente ce menționau ca furnizor pe E.F. din Marea Britanie, iar
ca destinatar pe SC T.T. SRL. Inculpatul a completat o altă factură, menționând
în mod neclar că firma importatoare este iar L.M.R. din Beirut și că valoarea
mărfii este de 17.040,70 dolari S.U.A., iar pe această factură cu nr. 40 din 25
iunie 1991 nu este menționat beneficiarul mărfii. Factura fals întocmită a fost
înmânată de SC T.T. SRL comisionarului în vamă.
La data de 27 iunie 1991 inculpatul
a primit factura externă emisă de firma A. S.U.A., pentru marfa în valoare de
63.261 dolari S.U.A., beneficiar fiind SC M.N. SRL, iar în baza acestui
document a fost eliberată licența de import, pentru SC T.T. SRL.
Folosind același mod de operare,
inculpatul a completat o altă factură externă, în care a diminuat valoarea
mărfii la 31.630 dolari S.U.A., importator fiind SC T.T. SRL, pe baza căreia a
întocmit DVI - ul.
Factura externă prezentată de partea
vătămată, a fost comparată cu documentele de transport.
La data de 10 iulie 1991 a fost
întocmit conosamentul Z. nominal pentru M.N. SRL și nu, la ordin, ca în
cazurile precedente.
Comparându-se aceste acte, s-a
constatat că factura folosită de inculpat pentru introducerea mărfii în România
este falsă, iar cea cu nr. A este cea reală.
La data de 2 august 1991, inculpatul
a obținut licențele de import, pe baza listei specificative emise de firma T.C.,
pentru o marfă în valoare de 52.897,30 dolari S.U.A., marfă ce reprezenta
articole de îmbrăcăminte, încălțăminte și jucării. Inculpatul T.P.T. a
prezentat în vamă pentru aceste articole o listă specificativă, dar pentru o
marfă cu valoare mult diminuată și anume, 27.269,40 dolari S.U.A., iar pe
această listă s-a întocmit D.V.I.
Pe baza facturilor externe emisă de
către firma R.R. din Anglia la 29 august 1991, pentru marfa în valoare de
6.493,50 lire sterline, inculpatul a obținut licența de import pentru această
marfă ce conținea aparatura electronică Second Hande. În vederea întocmirii
DVI, inculpatul a înmânat comisionarului în vamă o altă factură, pentru marfă
în valoare de 11.063 dolari S.U.A., iar prin compararea acestei facturi cu
documentele de transport s-a constatat că factura folosită de inculpat este
întocmită în fals.
S-a mai reținut că la începutul
lunii iulie 1991 SC M.N. SRL, a încheiat o convenție cu SC S. SA Călărași, prin
SC A.G. SA, intitulată, contract economic de cooperare, ca urmare a ofertei
acesteia de vânzare a cantității de 600 tone de năut.
În contract se prevedea că dreptul
de proprietate trecea direct de la vânzători la beneficiarul extern, fapt ce
presupunea că marfa urma să fie exportată de SC M.N. SRL.
Contractul nu a fost semnat de
reprezentantul societății, respectiv de inculpata I.A., ci de inculpatul T.P.T.
În luna august 1991 prin facturile
SC S. SA, A.G. Călărași a livrat către SC M.N. SRL cantitatea de 600 tone năut.
Valoarea mărfii a fost stabilită la suma de 1.872.266 lei. Cheltuielile de
transport au fost și ele suportate de SC A.G. SA Călărași, până la concurența
sumei de 18.491 lei, sumă achitată cu facturi. Valoarea totală a vânzării
năutului a fost stabilită la suma de 12.150.823 lei.
La data de 24 septembrie 1991 SC M.N.
SRL a plătit vânzătorului suma de 1.000.000 lei, iar următoarele plăți s-au
efectuat la 8 octombrie 1991, când s-a achitat suma de 3.000.000 lei și la 8
aprilie 1992 s-a achitat suma de 5.615.196 lei.
Prin urmare, din suma totală de
12.150.823 lei SC M.N. SRL a achitat până în luna aprilie 1992 numai suma de
9.615.169 lei. În aceeași perioadă, SC M.N. SRL a contactat firma israeliană H.B.,
căreia i-a propus să-i exporte această cantitate de năut. În vederea exportării
mărfii, aceeași societate comercială a obținut licențe de export, documente în
care beneficiar extern era firma din Israel. Cele 600 de tone năut au fost
exportate la 24 iulie 1991 și 12 august 1991 întocmindu-se facturi externe,
pentru suma totală de 174.000 dolari S.U.A. Datorită întârzierilor de livrare a
celui de-al doilea transport, acreditivul a fost retras de firma israeliană dar
inculpații nu au ridicat nici contravaloarea primei tranșe de 87.000 dolari
S.U.A., pe care o puteau încasa după prima livrare.
La data de 11 noiembrie 1991
inculpatul T.P.T. a trimis un telex partenerului străin în care se menționează
că marfa valorează datorită deficiențelor, suma de 111.750 dolari S.U.A., din
care a fost achitată suma de 81.000 dolari S.U.A., rămânând de plătit diferența
de 27.025 dolari S.U.A.
La data de 5 septembrie 1991,
inculpatul T.P.T. încasase deja suma de 81.000 dolari S.U.A., prin intermediul
SC T.T. SRL și nu prin SC M.N. SRL, sustrăgându-se astfel de la plata integrală
a sumei datorate către SC A.G. SA Călărași.
De asemenea, s-a mai reținut că la
data de 3 februarie 1991, inculpatul T.P.T. a transmis un nou telex către firma
israeliană H.B., solicitând reprezentantului societății să-i transfere de
urgență suma de 28.000 dolari S.U.A., în contul său personal, deschis la banca,
K.A.B. din Istambul, transfer care s-a și realizat.
Reprezentanții SC A.G. SA,
temându-se în cele din urmă că nu vor primi nici o sumă de bani, pentru marfa
predată, cu atât mai mult cu cât între părțile contractante A.G. SA Călărași și
SC M.N. SRL fusese încheiată o convenție generică sub forma unui contract care
era înregistrat, vânzătorul a acceptat cererea formulată de inculpat cu privire
la diminuarea valorii mărfii, scăzând suma de 1.517.163 lei.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat apel partea civilă H.M. și inculpații I.A. și T.P.T.
În apelul părții civile aceasta a
criticat hotărârea atacată în sensul că în mod greșit inculpații nu au fost
obligați la repararea întregii pagube, conform art. 998 C. civ., respectiv
prejudiciul efectiv și folosul nerealizat precum și dobânda datorată, conform
adresei emise de bancă și anume, suma de 165.954 dolari S.U.A. A mai susținut
că instanța de fond nu a motivat de ce nu a acordat aceste dobânzi deși acestea
au fost solicitate.
A mai fost criticată sentința
apelată pentru neacordarea daunelor morale.
În apelul lor inculpații aceștia au
solicitat înlăturarea dispoziției de obligare a lor la plata despăgubirilor
civile către partea civilă, deoarece în cauză nu s-a produs nici un prejudiciu.
Pe latură penală, au cerut achitarea
lor pentru infracțiunea de înșelăciune, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat
la art. 10 lit. d) C. proc. pen., deoarece nu există prejudiciu și nu au
intenționat să o inducă în eroare pe partea vătămată.
Prin decizia penală nr. 1471/ A din
28 septembrie 2001 s-au respins ca nefondate apelurile declarate de partea
civilă și inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au
declarat recurs inculpații T.P.T. și I.A. și partea civilă H.M., care nu a
invocat motivele de recurs.
Prin decizia penală nr. 1791 din 21
noiembrie 2001 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca
nefondate recursurile declarate de partea civilă și inculpați.
Considerând că hotărârile au fost
pronunțate în cauză, cu încălcarea legii, împotriva acestora procurorul general
al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în
anulare, criticându-le în sensul că în mod greșit instanțele au reținut
vinovăția inculpaților I.A. și T.P.T., pentru infracțiunile de înșelăciune,
prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., complicitate la infracțiunea de
înșelăciune, fals intelectual și fals în înscrisuri sub semnătură privată. S-a
solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor și achitarea
inculpaților, pentru infracțiunile reținute în sarcina lor, în temeiul art. 11
pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen. și să se lase latura
civilă nesoluționată.
Examinând recursul în anulare în
raport de criticile formulate, se constată că acesta nu este fondat.
Din analiza actelor și lucrărilor
dosarului, rezultă că instanțele au reținut corect situația de fapt și
vinovăția inculpaților în baza unui amplu și judicios material probator administrat
în cauză și au dat o corectă încadrare juridică faptelor săvârșite de aceștia.
Potrivit art. 215 alin. (2) și (3)
C. pen., constituie infracțiunea de înșelăciune, printre altele, inducerea sau
menținerea în eroare a unei persoane, prin folosirea de mijloace frauduloase cu
prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât
fără această eroare cel înșelat, nu ar fi încheiat sau executat contractul în
condițiile stipulate.
Pe de altă parte, conform prevederilor
art. 290 C. pen., în vigoare la data săvârșirii faptelor, falsificarea unui
înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art. 288 C.
pen., dacă făptuitorul folosește înscrisul falsificat, ori îl încredințează
altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecințe juridice se
pedepsește cu închisoare de la 3 luni, la 2 ani închisoare.
Raportând cauzei aceste texte de
lege, se constată că în mod corect instanțele au apreciat că fapta inculpatului
T.P.T. de a o determina pe partea vătămată să încheie convenție și să transmită
mărfuri în valoare de aproximativ 300.000 dolari S.U.A. atestându-i în mod
nereal că este asociat al SC T.T. SRL, prin întocmirea actului adițional fals,
în scopul de a-și însuși o parte din contravaloarea acelor mărfuri aduse în
România de către partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de înșelăciune în convenții, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3)
C. pen.
De asemenea, fapta aceluiași
inculpat de a fi falsificat prin alterarea conținutului celor 7 facturi externe
pentru întocmirea declarațiilor vamale de import, întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
prevăzută de art. 290 C. pen.
Cum același inculpat a întocmit în
fals actul adițional, prin care în mod fictiv îi atribuia părții vătămate
calitatea de asociat al firmei sale, constituie infracțiunea de fals în
înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.
Așa cum rezultă din materialul
probator în cauză, inculpatul a falsificat și facturile externe prezentate
comisionarului în vamă și pe baza acestor facturi s-au constituit declarațiile
vamale de import.
Pe de altă parte, se constată că în
mod corect instanțele au reținut că fapta inculpatei I.A., asociată la SC M.N.
SRL, prin care a întocmit actul adițional fals și pe care l-a semnat,
întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată.
De asemenea, fapta aceleiași
inculpate I.A., de întocmire și semnare a actului adițional, prin eliberarea
procurilor pentru ridicarea mărfurilor din vamă de către inculpatul T.P.T. și
prin însușirea și folosirea sumelor de bani realizată prin activitatea
infracțională, constituie complicitate la infracțiunea de înșelăciune, iar
fapta aceleiași inculpate de a fi atestat în mod nereal cu prilejul executării
contractului încheiat între firma SC M.N. SRL și SC A.G. SA Călărași, existența
unor lipsuri cantitative și calitative pentru marfa contractată, în scopul
neonorării obligațiilor stabilite prin contract și a însușirii diferenței de
preț, diminuată astfel, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
înșelăciune.
Așa fiind, faptele comise de
inculpați sunt de natură infracțională, fiind încriminate de legea penală ca
infracțiuni, astfel că nu există temeiuri pentru achitarea inculpaților, așa
cum s-a solicitat în recursul în anulare.
Pentru aceste considerente, recursul
în anulare urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul în anulare
declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție, împotriva sentinței penale nr. 719 din 7 iunie 2000 a Judecătoriei sectorului
3 București, deciziei penale nr. 1471/ A din 28 septembrie 2001 a Tribunalului
București, secția I penală și deciziei penale nr. 1791 din 21 noiembrie 2001 a
Curții de Apel București, secția a II-a penală, privind pe inculpații T.P.T. și
I.A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi
11 februarie 2004.