ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 467/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 467/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

A. Prin sentința penală nr. 120 din 06 martie 2007 pronunțată de

Tribunalul Cluj, în dosarul nr. 541/117/2006, a fost respinsă cererea de

schimbare a încadrării juridice formulată de apărătorul ales al inculpatei L.M.L.

și a fost condamnată inculpata L.M.L. (fostă P.), la pedeapsa de 5 (cinci) ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., în baza art. 215 alin. (1), (2) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave.

S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (2) și art. 64 lit. a), b) și c) C.

pen.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul

detenției preventive începând cu 22 noiembrie 2005 și până la 30 noiembrie

2005.

În temeiul art. 14 și 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ.,

a fost obligată inculpata la plata despăgubirilor civile către părțile civile,

după cum urmează: la plata sumei de 8000 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei

la data plății, plus dobânda legală începând cu data de 10 septembrie 2001 și

până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă S.l.; la plata sumelor

de 21.000 Euro și 1000 dolari S.U.A. sau contravaloarea acestor sume în lei la

data plății, către partea civilă V.A.; la plata sumei de 11.000 Euro sau

contravaloarea în lei la data plății, către partea civilă V.V.; la plata sumei

de 17.000 Euro sau contravaloarea în lei la data plății, către partea civilă C.G.;

la plata sumei de 4600 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la data plății,

plus dobânda legală începând cu data de 11 aprilie 2003 și până la achitarea

integrală a sumei, către partea civilă P.F.; la plata sumei de 5300 Euro sau

echivalentul în lei la data plății, plus dobânda legală începând cu data de 20

iulie 2003 și până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă G.B.L.;

la plata sumelor de 1500 Euro (sau contravaloarea în lei la data plății) și 700

lei, plus dobânda legală începând cu data de 13 august 2003 și până la

achitarea integrală a sumelor, către partea civilă C.A.; la plata sumelor de

1500 Euro (sau contravaloarea în lei la data plății) și 700 lei, plus dobânda

legală începând cu data de 24 iulie 2003 și până la

achitarea integrală a sumelor, către partea civilă C.E.; la plata

sumelor

de 2000 dolari S.U.A. și 1000 Euro sau contravaloarea acestor sume în lei la

data plății, plus dobânda legală începând cu data de 22 iulie 2003 și până la

achitarea integrală a sumelor, către partea civilă O.E.L.; la plata sumei de

3000 Euro sau echivalentul în lei la data plății, plus dobânda legală începând

cu data de 17 iulie 2003 și până la achitarea integrală a sumei, către partea

civilă P.l.; la plata

sumelor de 10.000 dolari

S.U.A. și 1000 Euro sau contravaloarea acestor sume în

lei la data

plății, către partea civilă F.V.; la plata sumei de 26.000 Euro sau

echivalentul în lei la data plății, plus dobânda legală începând cu data de 27

aprilie 2003 și până la achitarea integrală a sumei, către partea civilă .

În temeiul art. 19 alin. (4) teza a ll-a C. proc. pen., au fost

respinse pretențiile civile formulate de părțile civile V.O.D., V.F.V. și C.N.M.

S-a constatat că persoana vătămată P.l.A. nu a formulat pretenții

civile în cauză.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la

inculpată, în favoarea statului, a sumelor de 5000 dolari S.U.A. (sau

contravaloarea în lei la data plății) și 6585 lei, dobândite prin săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune.

Potrivit art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1100 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că inculpata L.M.L. (fostă

P.), în perioada octombrie 1994 - 18 august 2003, a fost angajată la A.F.P. a

Municipiului Cluj-Napoca, S.A.C.T.S., în funcția de referent superior, fără a

avea atribuții de serviciu în legătură cu controlul fiscal sau cu procedurile

de sechestrare și valorificare a bunurilor aparținând debitorilor la plata

obligațiilor bugetare.

În perioada septembrie 2001 - august 2003, prin același mod de operare,

uzând de mijloace frauduloase, inculpata a indus în eroare un număr de 16 părți

vătămate: S.l., P.F., C.A., C.E., G.B.L., C.N.M., C.G., O.E.L., P.l., V.V., V.F.V.,

V.A., V.O.D., M.R., F.V., P.

l.A., pe

care Ie-a determinat să-i remită diferite sume de bani, în lei și valută

(42.300 dolari S.U.A., 102.200 euro, 408.850.000 lei), în valoare aproximativă

de 5.688.350.000 lei, promițându-le, în mod mincinos, că le

va achiziționa locuințe (apartamente și

garsoniere) la prețuri avantajoase,

situate sub valoarea imobilelor pe

piață, din imobilele vândute la licitație publică în cadrul procedurilor de

executare silită a unor datornici, persoane fizice și juridice, la plata obligațiilor

bugetare, inculpata urmărind astfel să obțină pentru sine un folos material

injust, cu consecința prejudicierii grave a intereselor financiare ale părților

vătămate.

Calitatea pe care o deținea la acel moment inculpata, poziția socială a

acesteia (soțul său, P.R.T. fiind director tehnic la R.A.T. Cluj), au fost de

natură să confere credibilitate susținerilor sale și să-i faciliteze manoperele

dolosive de înșelare a părților vătămate. Inculpata a speculat practic situația

de vulnerabilitate a părților vătămate, aflate în căutarea unei locuințe sau

despre care a aflat că dețin depozite din economii personale, printr-o

activitate infracțională complexă, de sugestie și captație a părților vătămate,

prin afișarea unei atitudini prietenoase, vizitarea unor părți la domiciliu sau

la locul de muncă, conducerea la blocurile în care susținea în mod mincinos că

s-ar afla apartamentele scoase la licitație, inclusiv vizionarea unor

apartamente care în fapt aparțineau inculpatei sau membrilor familiei acesteia,

inculpata reușind astfel să inducă și să mențină în eroare părțile vătămate.

Este evident că promisiunile mincinoase

ale inculpatei au constituit

factorul subiectiv, mobilul

ce a determinat părțile vătămate să-i remită sumele de bani, acestea fiind

interesate să obțină o locuință sau să fie implicate în tranzacții imobiliare

profitabile și nu să o „împrumute” pe inculpată, situația financiară și

locativă a unor părți vătămate fiind

relevantă

în acest sens. Inculpata s-a angajat la o obligație de rezultat, și

anume

să folosească banii primiți de la părțile vătămate pentru cumpărarea

locuințelor, prin participarea la licitații și achitarea prețului de

adjudecare, uneori solicitând și un comision pentru activitatea de

intermediere. Pentru a asigura părțile vătămate că va da banilor destinația

cerută și dorită de acestea, le solicita părților să-i înmâneze acte de

identitate sau stare civilă, în original sau copie. După expirarea unui termen

rezonabil de așteptare, când părțile începeau să aibă bănuieli asupra corectitudinii

sale, în unele situații inculpata, menținându-le în eroare, le convingea pe

acestea să încheie contracte de împrumut cu privire la sumele predate anterior,

la care se adăugau

promisiuni, evident,

neonorate, de restituire a banilor, ceea ce ascundea, de fapt, intenția

inculpatei de a-și preconstitui o apărare în procesul penal

cu iminență

de declanșare, încercând să-i confere astfel ansamblului activității sale

infracționale o nuanță de litigiu civil și să acrediteze ideea că totul s-ar

reduce la neexecutarea unor obligații contractuale. Relevant în acest sens este

și faptul că toate înscrisurile au fost întocmite ulterior predării banilor,

uneori la interval de ani, în perioada iulie - august 2003, ce coincide și cu

momentul primelor sesizări penale depuse împotriva inculpatei.

Activitatea infracțională a inculpatei s-a desfășurat după cum urmează:

S.l. locuiește în comuna Frata, jud. Cluj, este pensionar, are șase

copii și era interesat să achiziționeze un apartament în Cluj-Napoca pentru

aceștia. Prin intermediul fiicei sale, martora C.R., ce lucra la acel moment în

magazinul S. din Cluj-Napoca, în septembrie 2001 a cunoscut-o pe inculpată.

Aceasta i-a promis părții vătămate că-i poate obține un apartament cu două

camere în cartierul

Mărăști din

Cluj-Napoca, din cele scoase la licitație de către A.

F.P. din

Cluj-Napoca, unde ea lucrează în calitate de contabilă, la prețul de

aproximativ 10.000 dolari S.U.A., în termen de o lună. l-a cerut întâi un avans

de 2.500 dolari S.U.A., pe care partea vătămată i-a înmânat fără a se întocmi

vreun act, în prezența martorilor S.l. și C.R. Ulterior, inculpata i-a

solicitat părții vătămate și alte sume

pentru

acoperirea prețului apartamentului, asigurând-o de fiecare dată pe

partea

vătămată că actele cu privire la apartament sunt în curs de perfectare, astfel

încât în final partea vătămată a ajuns să-i remită inculpatei, în decurs de o

lună, suma totală de 8.000 dolari S.U.A. Partea vătămată a făcut rost de bani

înstrăinând mai multe animale din

gospodărie.

Conform înțelegerii, diferența de 2000 dolari S.U.A. (până la suma de

10.000

dolari S.U.A.) urma să fie remisă inculpatei în momentul în care aceasta îi va

prezenta părții vătămate actele de achiziționare a apartamentului.

Pentru a o convinge pe partea vătămată că va oferi banilor

destinația promisă, și anume pentru achiziția

apartamentului, inculpata i-a

cerut acesteia mai multe acte de stare

civilă (buletin, certificat de căsătorie, certificat de naștere etc.), iar în

vara anului 2002, în lunile iulie - august, i-a prezentat părții vătămate, care

era însoțită de martorul S.I., apartamentul cu două camere de pe strada Aurel

Vlaicu, din Cluj-Napoca, ca fiind locuința ce urma să fie achiziționată la

licitație, în decurs de câteva zile, pentru partea vătămată, din banii primiți

de la aceasta, imobil care de fapt era proprietatea inculpatei, cumpărat de

aceasta împreună cu soțul său în anul 2000.

Evident, inculpata nu și-a respectat obligațiile asumate fată de partea

vătămată și nici nu i-a restituit acesteia banii. În data de 4 august 2003,

fiind chemată de către martorul S.l. (ginerele părții vătămate) la locuința

acestuia pentru a discuta situația locuinței promise de inculpată părții

vătămate, inculpata a scris o „Declarație” prin care se obliga ca până la data

de 18 august 2003 să rezolve problema cu apartamentul sau să restituie suma de

8000 dolari S.U.A., urmărind prin aceasta

să

mențină în eroare partea vătămată cu privire la buna sa credință. După

întocmirea

acestui act, partea vătămată și familia acesteia nu au mai putut-o contacta pe

inculpată.

Inculpata a susținut în mod constant că a luat bani cu titlu de

împrumut de la partea vătămată și că este vorba de suma de 4.000 sau 4500 dolari

S.U.A., diferența până la suma de 8000 dolari S.U.A. reprezentând dobânda

promisă acesteia.

Aceste susțineri în apărare ale inculpatei sunt infirmate de

declarațiile repetate ale părții vătămate S.l., menținute și la confruntarea cu

inculpata, coroborate cu depozițiile martorilor S.

l. și C.R. și cu conținutul înscrisului „Declarație” la care am

făcut

referire mai sus, din care rezultă indubitabil că partea vătămată i-a remis

inculpatei suma de 8.000 dolari S.U.A., fiind indusă în eroare de aceasta și că

banii au fost dați, nu cu titlu de împrumut (situația financiară a părții

vătămate fiind relevantă în acest sens), ci pentru achiziționarea unei locuințe

în Cluj-Napoca. De altfel, această apărare a inculpatei poate fi calificată ca

fiind chiar neverosimilă, dacă luăm în considerare faptul că partea vătămată,

un om simplu, de la țară, cu șase copii, nu o cunoștea pe inculpată, nu avea la

dispoziție o astfel de sumă și, mai ales, pentru a

face rost de acești bani, a fost nevoit să vândă aproape toate animale

din

gospodărie.

Fapta reținută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de

partea vătămată la data de 16 noiembrie 2004, declarațiile părții vătămate,

înscrisul intitulat „Declarație” și datat 4 august 2003, procesul - verbal de

confruntare a inculpatei cu partea vătămată,

declarația

martorilor S.l. și

C.R., coroborate cu

declarațiile

inculpatei.

Întrucât prejudiciul a rămas în întregime nerecuperat, partea vătămată

S.l. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 8.000 dolari S.U.A., plus

dobânda legală începând cu data predării sumelor de bani către inculpată și

până la data plății efective.

2-5. Părți vătămate V.V., V.A., V.F.V.

și V.O.D.

V.V., V.A. și V.F.V. sunt frați și se află în relații

de prietenie cu V.O.D. Toți patru obțin venituri

lucrând în Italia și doreau să-și achiziționeze garsoniere în

Cluj-Napoca

pentru a-și investi astfel banii realizați din muncă pe

parcursul mai multor ani. În cursul lunii august 2002, respectiv noiembrie

2002, în timp ce se aflau în țară, părțile vătămate V.V. și V.A. au cunoscut-o

fiecare pe inculpata L.M.L. Din discuțiile purtate separat cu aceasta, V.A. și

V.V. au aflat că inculpata lucrează la Trezoreria Cluj, aceasta aducându-le

totodată la cunoștință faptul că le poate obține garsoniere la un preț modest,

în urma licitațiilor organizate de către D.G.F.P., cu privire la imobilele

sechestrate de la C.U.G. Cluj și alți datornici la bugetul de stat, pretinzând

în schimb și un comision pentru ea, de 1500 Euro pentru fiecare garsonieră

cumpărată în acest mod. întorși în Italia, frații V. au discutat între ei și

s-au decis să accepte oferta făcută de inculpată și să achiziționeze fiecare,

prin modalitatea prezentată de aceasta, mai multe garsoniere.

În acest scop, în perioada 17 decembrie 2002 - 9 ianuarie 2003, partea

vătămată V.A. a remis inculpatei, în mai multe tranșe, sumele de 21.100 Euro și

1000 dolari S.U.A., întocmind și un înscris cu inculpata, la data de 31

ianuarie 2003, care atestă predarea acestor sume de bani. În cadrul

negocierilor ce au precedat predarea banilor, inculpata, pentru a da mai multă

credibilitate susținerilor sale, l-a condus pe V.A. în cartierul Mărăști din

Cluj-Napoca și a indicat unul din blocurile în care susținea că s-ar afla

garsonierele ce vor fi scoase la licitație.

În perioada ianuarie-februarie 2003,

părțile vătămate V.V.

și V.F.V. i-au înmânat inculpatei,

prin intermediul lui V.A. și a mamei lor, V.C., suma totală de 26.000 Euro

pentru cumpărarea unor garsoniere (11.000 euro aparținând lui V.V., iar 15.000

Euro lui V.F.V.).

Partea vătămată V.O.D., ce are în întreținere cinci copii minori și nu

deținea vreo locuință, aflând de la frații V. despre „oportunitatea” dobândirii

unei locuințe cu ajutorul inculpatei L.M.L., s-a decis să apeleze la serviciile

oferite de aceasta. În

acest scop, în prima

parte a anului 2003, prin intermediul părții vătămate

V.A. și a martorei

V.C., a purtat discuțiile cu inculpata și i-a înmânat acesteia suma de 6.000

Euro pentru cumpărarea unei garsoniere.

De asemenea, inculpata Ie-a cerut părților vătămate actele de

identitate, susținând că are nevoie de acestea pentru întocmirea „dosarului de

licitație” și intabularea imobilelor pe care le va achiziționa pentru părțile

vătămate.

În cursul lunii februarie 2003, în timp ce se aflau în Cluj-Napoca,

părțile vătămate V.F.V. și V.A. au contactat-o pe inculpată pentru a-i cere

informații în legătură cu stadiul demersurilor și pentru a-i remite o parte din

bani, ocazie cu care, întâlnindu-se cu inculpata, aceasta Ie-a dat din nou

asigurări că va folosi banii pentru cumpărarea locuințelor.

Având în vedere împrejurarea că părțile vătămate lucrau în Italia,

aceștia au desemnat-o pe martora V.C. să se intereseze de stadiul achiziției de

locuințe. Aceasta a fost vizitată de mai multe ori la domiciliu de către

inculpată, atât în perioada tratativelor și a predării banilor, cât și

ulterior, la un moment dat inculpata chiar comunicându-i că a reușit să cumpere

locuințele, afirmații evident mincinoase.

În luna august 2003, părțile vătămate dându-și seama că au fost

înșelate de către inculpată, i-au cerut acesteia să le restituie banii. Din

dorința de a-și recupera banii, cât și pentru a avea o dovadă a predării

acestora, părțile vătămate V.F.V., V.V. și V.O.D. au acceptat încheierea de „contracte

de împrumut” cu inculpata. Astfel, printr-un mandat verbal, fără reprezentare,

V.C. a semnat „contractul de împrumut” cu inculpata, în calitate de

împrumutator, atât în nume propriu cât și în numele părților vătămate V.F.V. și

V.O.D., pentru suma de 26.500 Euro, reprezentând banii remiși anterior

inculpatei (6000 Euro aparținând lui V.O.D., 15.000 Euro aparținând lui V.F.V.,

iar suma de 5.500 Euro aparținând martorei V.C. și soțului acesteia, care a

fost remisă inculpatei tot în scopul achiziționării unei garsoniere, act

autentificat în data de 13 august 2003. În ceea ce o privește pe partea

vătămată V.V., interesele financiare ale acesteia în recuperarea prejudiciului,

în discuțiile

cu inculpata, au fost

reprezentate de către partea vătămată C.G.,

astfel că suma înmânată

inculpatei de către V.V. (de 11.000 Euro) este inclusă în suma de 32.000 Euro

stipulată în contractul de împrumut încheiat de C.G.

Partea vătămată V.A. arată că nu a împuternicit-o pe mama

sa, V.C., pentru a încheia un contract de

împrumut cu inculpata

cu privire la

suma de bani remisă acesteia și nici personal nu a încheiat un

astfel de

contract de împrumut, singurul înscris întocmit în acest sens fiind

cel din data de 31 ianuarie 2007.

Întrucât nici după întocmirea contractelor

de împrumut inculpata nu a

depus

stăruință pentru recuperarea prejudiciului, martora V.C. a

făcut uz de acest contract și a formulat o acțiune la instanța civilă,

obținând ordonanța civilă nr. 1480 din 16 februarie 2004 a Judecătoriei

Cluj-Napoca, prin care inculpata era obligată la plata sumei de 26.500 Euro,

plus dobânda legală.

Apărarea inculpatei și în cazul acestor părți vătămate este aceeași

(respectiv că a luat bani cu împrumut de la aceștia), însă din probatoriul

administrat în cauză reiese, dincolo de orice îndoială, că inculpata Ie-a

înșelat pe părțile vătămate V.V., V.A., V.F.V. și V.O.D., promițându-le că le

va achiziționa mai multe garsoniere și obținând în acest mod de la acestea mai

multe sume de bani.

Faptele reținute mai sus se probează prin: plângerea penală formulată

de partea vătămată V.V. la data de 21 ianuarie 2004, declarațiile părții

vătămate V.V., plângerea penală formulată de partea vătămată V.A. la data de 7

ianuarie 2004, declarațiile părții vătămate V.A., procesul-verbal de

confruntare a părții vătămate V.A. cu inculpata, înscrisul întocmit de către

partea vătămată V.A. cu privire la sumele de bani pe care Ie-a predat

inculpatei și semnat spre acceptare de către inculpată la data de

31 ianuarie 2003, plângerea penală formulată de

către partea

vătămată V.F.V. la data de 8 ianuarie 2004, declarațiile

părții vătămate V.F.V., declarațiile martorei V.C., contractul de împrumut

autentic încheiat de inculpată cu V.C., copie după ordonanța civilă nr. 1480/2004

a Judecătoriei Cluj-Napoca, declarațiile părții vătămate V.O.D., declarația

martorului V.L.A., coroborate cu declarațiile inculpatei.

Partea vătămată V.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

11.000 Euro.

Partea vătămată V.A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

21.100 Euro și 1.000 dolari S.U.A.

Partea vătămată V.F.V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

15.000 Euro.

Partea vătămată V.O.D. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de

6.000 Euro.

Prejudiciul material cauzat de inculpată

acestor patru părți vătămate

nu a fost recuperat, însă

pentru o parte din acesta (21.000 Euro, sumă

aparținând

părților vătămate V.F.V. și V.O.D.)

există hotărâre definitivă a

instanței civile, după cum s-a arătat mai sus.

Partea vătămată C.G. a cunoscut-o pe inculpată prin intermediul lui V.V.,

în cursul lunii decembrie 2002. Aceasta i-a dat de înțeles părții vătămate că

ocupă o funcție importantă în cadrul

D.F.P.

a județului Cluj, calitatea invocată de inculpată

l-a convins pe C.G.

să-i dea acesteia suma de 8.700 Euro, cu titlu de împrumut, pe termen de trei

zile, fiind convins de afirmațiile inculpatei cum că ar avea nevoie de acești

bani pentru achitarea de taxe vamale la „importul unor utilaje”. După expirarea

termenului, inculpata l-a încunoștințat că nu-i poate restitui banii și a făcut

o ofertă ca, în schimbul acestei sume, să-i faciliteze achiziționarea a trei

garsoniere din cele

aparținând SC S. SA

Cluj-Napoca, ce vor fi vândute la licitație de

către D.G.F.P., fiind

confiscate de la firma

amintită pentru

neplata obligațiilor bugetare. Suma de 8.700 Euro urma să

fie

considerată drept avans pentru cumpărarea garsonierelor și să fie completată de

către partea vătămată cu alte sume pentru achitarea integrală a prețului. Cum

partea vătămată nu deținea în proprietate alte

imobile, locuind împreună cu socrii săi, aceasta fiind indusă în eroare

și de

calitatea invocată de inculpată, a acceptat oferta acesteia,

astfel că în

perioada ianuarie-iunie 2003,

în mod repetat, la solicitarea inculpatei, sub

pretextul derulării

procesului de achiziție a garsonierelor, i-a remis diferența de bani, de 8.300

Euro, împreună cu actele de identitate ale sale și ale soției sale, C.M.,

cerute de inculpată pentru „întocmirea dosarelor de participare la licitație”.

Inculpata l-a asigurat în permanență pe C.G. că banii, cei 17.000 Euro,

au fost depuși la Finanțe pentru plata garsonierelor din blocul de pe strada

Cojocnei din Cluj-Napoca. Întrucât până în iunie 2003 inculpata nu i-a

prezentat vreun document care să ateste cumpărarea garsonierelor, deși a

susținut că acestea au fost cumpărate,

pretinzând

și o taxă pentru cumpărarea acestora, partea vătămată a făcut

verificări

prin intermediul altei părți vătămate, V.A., ce a discutat cu administratorii

imobilelor indicate de inculpată, realizând faptul că a fost înșelat de către

inculpată.

Interesat să obțină un document care să ateste predarea banilor

inculpatei, C.G. a fost de acord cu întocmirea unui contract de împrumut,

autentificat în 13 august 2003, pentru suma de 32.000 Euro, reprezentând cei

17.000 Euro dați pentru cumpărarea garsonierelor,

4.000 Euro dobânda la această sumă promisă ulterior de către inculpată,

iar

diferența de 11.000 Euro, reprezenta suma de bani remisă inculpatei de partea

vătămată V.V. în același scop (această parte vătămată împuternicindu-l verbal

pe nașul său, C.G., să-l reprezinte la încheierea contractului de împrumut cu

inculpata).

Inculpata a recunoscut primirea banilor de la partea vătămată, însă a

negat faptul că aceștia ar fi fost destinați achiziției de locuințe,

susținând că a fost vorba de un împrumut, însă

probatoriul administrat în

cauză dovedește indubitabil faptul că partea

vătămată C.G. a fost înșelată de către inculpată, declarațiile acestei părți

vătămate fiind coroborate cu declarațiile celorlalte părți vătămate, aflate în

aceeași situație, victime ale aceluiași mod de operare al inculpatei.

Fapta reținută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de

partea vătămată C.G. la data de 5 ianuarie 2004, declarațiile părții vătămate C.G.,

procesul-verbal de confruntare a părții vătămate C.G. cu inculpata, adresa A.F.P.

a Municipiului Cluj-Napoca, din care reiese că această instituție nu a

sechestrat sau valorificat la licitație bunuri aparținând SC S. SA

Cluj-Napoca, contractul de împrumut autentificat,

în original

, coroborate cu declarațiile inculpatei.

Prejudiciul cauzat părții vătămate C.G. este în valoare de 17.000 Euro,

sumă cu care aceasta se constituie parte civilă în cauză.

Instanța a apreciat că se include în prejudiciul

penal, cauzat ca urmare a

infracțiunii de înșelăciune, și suma de 8.700

Euro. Chiar dacă inițial

aceasta a fost

remisă cu titlu de împrumut, ea a făcut obiectul discuțiilor

ulterioare

între părți, iar tot ca urmare a manoperelor dolosive inculpata a determinat-o

pe partea vătămată să accepte schimbarea naturii

acesteia în „avans” pentru cumpărarea garsonierelor, tocmai pentru a se

sustrage

în acest mod de la restituirea banilor, ceea ce a constituit totodată și un

pretext pentru solicitarea și obținerea altor sume de la

partea vătămată, fiind evidentă prejudicierea

părții vătămate și cu suma

amintită, ce intră în latura obiectivă a

infracțiunii, ca și rezultat.

Partea vătămată P.F. o cunoștea pe inculpată întrucât aceasta obișnuia

să apeleze la serviciile curățătoriei chimice aparținând familiei părții

vătămate, cu sediul pe str. Dorobanților din Cluj-Napoca, context în care s-a

împrietenit cu soția părții vătămate. Partea vătămată dorea să

achiziționeze, din economiile strânse de familia

sa pe parcursul mai multor

ani, o garsonieră pentru fiica sa, care era

căsătorită și nu avea locuință, stând într-un cămin de nefamiliști. Aflând

acest lucru, pe la începutul lunii februarie 2003, inculpata l-a căutat pe P.F.

la sediul firmei unde

acesta este asociat

și administrator și i-a spus că există posibilitatea de a-l

ajuta să

achiziționeze o garsonieră la un preț scăzut, din cele pe care B.C.R., sucursala

Cluj sau D.F.P. a județului Cluj urmează să le scoată la licitație, fiind vorba

de garsoniere aflate pe strada Mehedinți din municipiul Cluj-Napoca, ipotecate

în favoarea băncii de către proprietari ce nu au reușit să restituie creditele

bancare. Partea vătămată a acceptat propunerea inculpatei și, la solicitarea

acesteia, i-a înmânat inițial, în data de 1 martie 2003, un „avans” de 3.300 dolari

S.U.A. și actul său de identitate, iar ulterior, în mai multe tranșe, până la

data de 11 aprilie 2003, suma totală de 5.200 dolari S.U.A. în intervalul de

timp în care au fost predați banii, inculpata i-a „informat” de mai multe ori

pe partea vătămată și soția acesteia despre stadiul derulării licitației,

căutând diferite pretexte pentru a justifica „întârzierile” și pentru a nu

trezi bănuieli părții vătămate.

Inculpata, urmărind înșelarea părții vătămate, nu și-a respectat

obligațiile asumate, iar din banii primiți, doar după mai multe insistențe din

partea părții vătămate i-a restituit acesteia suma de 20.000.000 lei,

echivalentul a 600 dolari S.U.A., în iulie 2003. Ulterior, partea vătămată și

soția

acesteia au reușit să-și recupereze

de la inculpată buletinele de identitate,

pe care Ie-a cerut de la

aceștia în iunie 2003, sub pretextul de a deschide un cont la B.C.R. pentru a

depune suma de 5.000 dolari S.U.A.

Inculpata a recunoscut că a primit suma

de 5.200 dolari S.U.A. de la partea vătămată, însă a susținut că a luat banii

doar cu titlu de împrumut, afirmații

contrazise de

declarațiile repetate ale părții vătămate, ce se coroborează cu ansamblul

materialului probator de la dosar.

Fapta reținută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de

partea vătămată P.F. la data de 13 ianuarie 2004, declarațiile părții vătămate

P.F., procesul-verbal de confruntare a părții vătămate P.F. cu inculpata,

coroborate cu declarațiile inculpatei.

Prejudiciul cauzat părții vătămate P.F. este în sumă de 5.200 dolari S.U.A.,

recuperat parțial, astfel că partea vătămată s-a constituit parte civilă în

cauză cu diferența nerecuperată, de 4.600 DOLARI S.U.A., plus dobânda legală,

începând cu data predării sumelor de bani către inculpată și până la data

plății efective.

G.B.L. a cunoscut-o pe inculpată în Piața

Agroalimentară din Mărăști, Cluj-Napoca, unde partea vătămată desfășura

activități

comerciale, iar inculpata obișnuia să-și facă cumpărăturile. Din discuțiile

purtate cu inculpata, aceasta i-a relatat faptul că lucrează la D.G.F.P. a

județului Cluj și și-a oferit ajutorul pentru rezolvarea problemelor de natură

financiară ale firmei părții vătămate. Atitudinea prietenoasă afișată de

inculpată a fost de natură să câștige încrederea părții vătămate, care a fost

de acord să-i împrumute acesteia diferite sume de bani, cerute sub pretextul

rezolvării unor probleme de familie sau pentru derularea unor afaceri. Inițial

i-a restituit banii, însă imediat i-a solicitat și alte sume, astfel încât, la

sfârșitul lunii martie 2003, inculpata acumula o datorie față de partea

vătămată de 4.000 Euro. Întrucât inculpata a întârziat cu restituirea

împrumutului, partea vătămată a căutat-o pe aceasta de mai multe ori, inclusiv

la locul de muncă, în perioada martie-mai 2003, insistând să-i dea banii.

Atunci, inculpata i-a propus părții vătămate să o ajute la achiziționarea unei

garsoniere, din cele care se vând la licitație de către D.G.F.P., iar banii

datorați să fie folosiți ca și avans la

cumpărarea

locuinței, prin depunerea sumei de către inculpată în conturile

F.P.

Partea vătămată a acceptat oferta inculpatei, întrucât nu avea o altă locuință,

stând împreună cu socrii săi și din dorința de a-și putea recupera măcar în

acest mod banii dați inculpatei. Inculpata i-a solicitat actul de identitate în

original (pe care partea vătămată și I-a putut recupera doar după ce a depus

plângere penală) sub pretextul de a o înscrie la licitație, o „diferență de

preț” de 1.300 Euro, plus suma de 5.850.000 lei, pretinsă ulterior ca și taxă

necesară pentru intabularea garsonierei, pe care ar fi achiziționat-o deja pe

numele părții vătămate. În cursul lunii august 2003, partea vătămată a realizat

faptul că a fost înșelată de către partea vătămată, întrucât aceasta nu i-a

putut prezenta nici un document doveditor al locuinței promise, aflând totodată

că mai sunt și alte persoane în aceeași situație.

Partea vătămată G.B.L. nu a recuperat până în

prezent sumele de bani: 5.300 Euro și 5.850.000 lei, date inculpatei

pentru

cumpărarea locuinței.

Inculpata a recunoscut primirea banilor, însă a susținut că i-a primit

doar cu titlu de împrumut, fără a face vreo promisiune că va folosi banii la

cumpărarea la licitație a unei garsoniere pentru partea vătămată. Este evident

că inculpata s-a folosit de pretextul datoriei preexistente, de 4.000 Euro,

speculând interesul părții vătămate în obținerea unei locuințe, atât pentru a

se sustrage de la restituirea banilor luați anterior de la partea vătămată, cât

și pentru a obține altor sume.

Declarațiile constante ale părții vătămate G.B.L., în sensul că a fost

înșelat de inculpată, sunt confirmate și de declarațiile altor părți vătămate,

respectiv C.A. și C.E., prezente la o parte din discuții și la predarea

diferenței de sumă pretinsă de inculpată.

Fapta reținută mai sus se probează prin:

plângerea penală formulată

de partea vătămată la data de

25 august 2003, declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de confruntare a

inculpatei cu partea vătămată, declarațiile părților vătămate C.A. și C.E.,

coroborate cu

declarațiile inculpatei.

Partea vătămată G.B.L. s-a constituit

parte civilă

în cauză cu suma de 5.300 Euro, plus dobânda

legală începând cu data

predării sumelor de

bani către inculpată și până la data plății efective.

În ceea ce privește suma de 5.850.000 lei

ROL (585 RON) predată

inculpatei pentru cumpărarea

locuinței (mai precis ca „taxă necesară

pentru

intabularea garsonierei”), sumă care nu a fost recuperată de partea

vătămată

(și cu privire la care nu s-a constituit parte civilă în cauză), s-a făcut

aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e) C. pen., privind confiscarea specială

a acestei sume de la inculpată, în favoarea statului.

9 - 10. Părți vătămate C.A. si C.E.

C.A. și C.E. sunt frați și au cunoscut-o pe inculpată, la începutul

lunii iulie 2003, prin intermediul lui G.B.L., cu ocazia discuțiilor pe care

acesta le purta cu inculpata în vedere achiziționării garsonierei la licitație,

prin intermediul inculpatei. Interesați, la rândul lor, să obțină în acest mod

o locuință, părțile vătămate au început negocieri în acest sens cu inculpata.

Aceasta i-a cerut părții vătămate C.A. suma de 7.000 Euro pentru cumpărarea

unei garsoniere aparținând SC S. SA și scoasă la licitație de către D.G.F.P.

Cluj pentru recuperarea datoriilor bugetare ale firmei, cu plata inițială a

unui avans de 4.000 Euro. Partea vătămată a acceptat oferta inculpatei și i-a

înmânat actul de identitate și suma de 1.800 Euro, iar la scurt timp diferența

de avans, de 2.200 Euro. Pentru a face rost de bani, soțul părții vătămate a

vândut un autoturism.

Partea vătămată C.E.

a apelat, de asemenea, la ajutorul oferit

de inculpată, sperând că în

acest mod poate să își obțină o garsonieră, neavând altă locuință. Inculpata

i-a cerut suma de 4.000 Euro pentru cumpărarea la licitație a unei garsoniere

de pe strada Dâmbovița din municipiul Cluj-Napoca, din cele scoase la licitație

de către D.G.F.P. Cluj. Pentru a face rost de toți banii, C.E. a luat împrumut

de la sora sa suma de 3.000 Euro (remisă acestuia din prețul obținut prin

vânzarea autoturismului de către soțul părții vătămate C.A.) și i-a înmânat

inculpatei, în cursul lunii iulie 2003, suma de 4.000 Euro, împreună cu actele

de identitate.

Ulterior, sub pretextul intabulării garsonierelor pe care ar fi reușit

să le cumpere la licitație pe numele celor două părți vătămate, inculpata a mai

pretins și primit de la acestea câte 7.000.000 lei (echivalentul sumei de 400

Euro).

La negocierile purtate cu inculpata de

către aceste părți vătămate și

la predarea unei părți din

sumele cerute de aceasta au asistat C.V. și partea vătămată G.B.L.

În cursul lunii august 2003, din dorința

de a obține o dovadă asupra

sumelor predate inculpatei,

părțile vătămate i-au cerut și au obținut de la aceasta mai multe declarații

prin care inculpata recunoștea primirea

banilor,

fără a preciza însă cu ce titlu. După ce acestea au

formulat plângere

penală, cu ocazia audierilor la poliție, inculpata Ie-a restituit o parte din

bani, câte 2.500 Euro pentru fiecare parte vătămată.

În declarațiile date, inculpata a susținut că a luat sumele de bani

menționate cu împrumut, susțineri care sunt infirmate de declarațiile

constante ale părților vătămate C.A. și C.E., în

sensul

că au fost înșelate de inculpată, precum și de declarațiile

martorilor C.V. și C.E. și ale părții vătămate G.

B.L., persoane prezente la o parte din discuții și la predarea

unor

sume de bani pretinsă de inculpată.

Faptele reținute mai sus se probează prin: plângerile penale formulate

de părțile vătămate la data de 25 august 2003, declarațiile părților vătămate C.A.

și C.E., procesele-verbale de confruntare a inculpatei cu părțile

vătămate, declarațiile martorilor C.V.

și

C.E., adresa A.F.P. a Municipiului Cluj-Napoca, din care reiese că această

instituție nu a sechestrat sau valorificat la licitație bunuri aparținând SC S.

SA Cluj-Napoca, înscrisurile sub semnătură privată întocmite de părțile

vătămate cu inculpata, intitulate „Declarație”, coroborate cu declarațiile

inculpatei.

Partea vătămată C.A. i-a înmânat inculpatei sumele de 4.000 Euro și

7.000.000 lei și s-a mai constituit parte civilă în cauză cu diferența de bani

nerecuperată, de 1.500 Euro și 7.000.000 ROL, plus

dobânda legală începând cu data predării sumelor de bani către

inculpată

și până la data plății efective.

Partea vătămată C.E. i-a înmânat inculpatei suma de 4.400 euro. Aceasta

se constituie parte civilă în cauză cu diferența de

bani nerecuperată, de 1.500 Euro și 7.000.000 ROL, plus dobânda legală

începând

cu data predării sumelor de bani către inculpată și până la data plății

efective.

C.N.M. a cunoscut-o pe inculpată la începutul lunii mai 2003, prin

intermediul altei părți vătămate, C.G. Inculpata i-a promis părții vătămate C.N.M.

că, prin calitatea pe care o deține în cadrul D.G.F.P. Cluj, o poate ajuta să

achiziționeze trei garsoniere aparținând SC S. SA Cluj-Napoca, scoase la

licitație de către această instituție pentru recuperarea unor obligații la

bugetul de stat, la un preț avantajos. Părții vătămate i s-a părut avantajoasă

oferta inculpatei, acceptând-o imediat, iar afirmațiile inculpatei privind

concretizarea acesteia, credibile. Inculpata a insistat că banii necesari

cumpărării garsonierelor să-i fie înmânați cât mai repede de către partea

vătămată, sub pretextul că acele garsoniere vor fi scoase deodată la licitație,

în cel mai scurt timp, astfel încât în perioada mai-iunie 2003 partea vătămată

i-a înmânat inculpatei suma totală de 15.000 Euro, împreună cu actele de stare

civilă solicitate de aceasta. Partea vătămată era interesată să achiziționeze o

garsonieră pentru sora sa, ce se află în Germania, precum și alte două

garsoniere, pentru familia sa, astfel că o parte din suma predată inculpatei

provenea de la membrii familiei sale.

Întrucât partea vătămată a insistat ca inculpata să-i prezinte o dovadă

a derulării achiziției de locuință, inculpata i-a arătat o foaie de vărsământ

cu ștampila C.E.C. pe care erau menționate suma de 135.000.000 lei și numele

soției părții vătămate, susținând că aceasta este proba depunerii banilor,

pentru plata prețului garsonierelor. În perioada august 2003 - septembrie 2003,

inculpata a mai solicitat și obținut de la partea vătămată suma de 7.000 Euro,

susținând că are nevoie de aceasta ca și împrumut pentru plata vămii unor

mărfuri și pentru că tatăl său este bolnav. Partea vătămată a acceptat să-i dea

banii, în considerarea „ajutorului” primit de la inculpată în tranzacția imobiliară

privind cumpărarea garsonierelor.

Întrucât inculpata, deși a trecut un

termen rezonabil, nu a prezentat

nici un document care să

ateste cumpărarea garsonierelor pe numele părții vătămate, aceasta a făcut

verificări, aflând că nici o locuință aflată în proprietatea SC S. SA Cluj nu a

fost scoasă la licitație. Atunci,

inculpata,

pentru a o menține în eroare pe partea vătămată, pentru suma

totală de

22.000 Euro primită anterior de la aceasta, i-a oferit spre cumpărare, tot prin

licitație publică, un apartament situat în Cluj-Napoca pe strada Scărișoara, pe

care de altfel i I-a și prezentat, iar pentru a-i crea convingerea că

propunerea este serioasă, i-a înmânat un act

intitulat

„Publicație de vânzare în dosar execuțional nr. 782/2002”, privind

apartamentul

respectiv. Evident că nici această promisiune nu s-a concretizat. Atunci,

partea vătămată, din dorința de a obține măcar o dovadă scrisă a predării sumei

de 22.000 Euro către inculpată, a acceptat înscrisul sub semnătură privată

completat de aceasta, intitulat „Contract de împrumut”, datat 20 mai 2003, deși

a fost întocmit doar în august 2003, de care s-a folosit ulterior, în cadrul

unui proces civil, obținând prin sentința civilă nr. 2466/2004 din 10 martie

2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, obligarea inculpatei la restituirea sumei de

22.000 Euro, în echivalentul în lei de 831.534.000 lei, plus dobânzile

aferente. Partea vătămată a reușit să recupereze efectiv până în prezent de la

inculpată suma de 3.000 Euro.

Înșelăciunea comisă de inculpată în prejudiciul părții vătămate C.N.M. reiese

din declarațiile repetate ale părții vătămate, ce se coroborează cu

declarațiile date de partea vătămată C.G., relevând totodată același mod de

operare al inculpatei, ca și în cazul celorlalte persoane prejudiciate.

Fapta reținută mai sus se probează prin: plângerea penală

formulată de partea vătămată la data de 13

octombrie 2003,

declarațiile părții vătămate, procesul-verbal de

confruntare a inculpatei cu această parte vătămată, declarațiile părții

vătămate C.G., ce cunoaște și aspecte privind înșelarea lui C.N.M. de către

inculpată, publicația de vânzare imobiliară prezentată de inculpată părții

vătămate, înscrisul sub semnătură privată intitulat „Contract de împrumut”, în

copie xerox, sentința civilă nr. 2466/2004 a Judecătoriei Cluj-Napoca, chitanța

din 15 iunie 2005, dovadă a plății de către inculpată a sumei de 3.000 Euro din

totalul de 22.000 Euro, coroborate cu declarațiile inculpatei.

Prejudiciul cauzat părții vătămate C.N.M.

este de 22.000

Euro, sumă cu privire la care există deja o

hotărâre definitivă a instanței civile. Cu toate acestea, partea vătămată s-a

constituit parte civilă și în procesul penal cu suma de 19.000 Euro,

reprezentând diferența de prejudiciu nerecuperată.

O.E.L. este asociat și administrator la SC E. SRL Cluj-Napoca și era

interesată de achiziționarea pentru firmă a unui spațiu comercial, împrejurare

în care a ajuns să o cunoască pe inculpată, care i-a promis că, la un preț

modest, îi poate rezolva obținerea unui spațiu comercial sau a unei garsoniere,

datorită funcției pe care o ocupă în cadrul D.G.F.P. Cluj, prin achiziționarea

imobilului din cele scoase la licitație de către această instituție. în data de

22 iulie 2003, partea vătămată i-a înmânat inculpatei, care i-a prezentat mai

multe garsoniere și spații comerciale din cartierele Mărăști și Mănăștur din

Cluj-Napoca, sumele de 2000 dolari S.U.A. și 1000 Euro, ca avans din prețul de

11.000 Euro pretins de inculpată, pentru care inculpata i-a prezentat ulterior

două înscrisuri purtând antetul Trezoreriei Cluj, fără a-i înmâna vreun

exemplar din acestea, sub pretextul că actele trebuie să fie predate la

instituția respectivă, ceea ce în fapt constituia tot o manoperă dolosivă a

inculpatei, menită să-i creeze părții vătămate convingerea că aceasta a virat

banii în contul necesar înscrierii la licitație.

La discuțiile dintre părți a asistat soțul părții vătămate, martorul O.C.

și partea vătămată P.l., care, la rândul său, s-a arătat interesat de „afacerea”

propusă de inculpată. Și în acest caz, inculpata nu a dat banilor destinația

dorită de partea vătămată, însușindu-și întreaga sumă. între părți nu s-a

întocmit nici un act ca dovadă a predării banilor, inculpata recunoscând însă

că a primit banii de

la partea vătămată, dar

și în acest caz susține că tot cu titlu de împrumut.

Înșelăciunea comisă de inculpată în dauna părții vătămate O.E.L. este

probată atât cu declarațiile părții vătămate, cât și de

depozițiile martorului O.C. și declarațiile date de partea vătămată

P.l.

Fapta reținută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de

partea vătămată la data de 5 august 2003, declarațiile părții vătămate,

procesul-verbal de confruntare a inculpatei cu această parte

vătămată, declarațiile martorului O.C.,

declarațiile părții vătămate P.l., coroborate cu declarațiile inculpatei.

Prejudiciul nefiind recuperat, partea vătămată O.E.L.

s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de

2000 dolari S.U.A. și 1000 Euro,

plus dobânda legală începând cu data

predării sumelor de bani către inculpată și până la data plății efective.

P.l. a cunoscut-o pe inculpată cu ocazia discuțiilor pe care aceasta le

purta cu partea vătămată O.E.L. Întrucât i s-a părut avantajoasă propunerea

inculpatei privind achiziționarea de imobile la licitațiile organizate de D.G..F.P.

Cluj, iar susținerile acesteia credibile, în condițiile în care inculpata

susținea că ocupă o funcție importantă la T. Cluj, partea vătămată a fost de

acord, la rândul său, să apeleze la ajutorul oferit de inculpată, căreia, în

data de 17 iulie 2003, i-a înmânat suma de 3.000 Euro, ca avans din prețul

total pretins, de 150.000.000 lei, pentru a o înscrie la o astfel de licitație.

Banii au fost înmânați inculpatei în acest scop, în prezența martorului O.C. și

a părții vătămate O.E.L., vizionând împreună cu aceștia un apartament prezentat

de către inculpată în cartierul Mărăști, despre care aceasta susținea că va fi

scos la licitație. Nu s-a întocmit vreo dovadă scrisă a predării banilor.

Inculpata a susținut că nu-și amintește să-l fi cunoscut pe P.l., însă

precizează că a primit suma de 6.000 Euro de la O.E.L., fiind posibil ca în

contextul purtării negocierilor prin intermediul acestei părți vătămate să fi

asociat întreaga sumă de bani, inclusiv cea primită de la P.l., cu persoana

acesteia.

Partea vătămată este plecată din țară, astfel că prin procura judiciară

autentificată, din 12 august 2003, a împuternicit-o pe O.E.

L. să-i reprezinte interesele în cadrul

procesului penal.

Fapta reținută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de

partea vătămată la data de 11 august 2003, declarațiile părții vătămate P.l.,

procura judiciară, declarațiile părții vătămate O.E.L., procesul-verbal de

confruntare a inculpatei cu partea vătămată O.E.L., declarațiile

martorului O.C., coroborate cu

declarațiile inculpatei.

Prejudiciul nefiind recuperat, partea vătămată P.l. s-a constituit

parte civilă în cauză cu suma de 3.000 euro, plus dobânda legală începând cu

data predării sumelor de bani către inculpată și până la data plății efective.

P.I.A. a cunoscut-o pe inculpata L.M.L. în luna ianuarie 2003, în

locuința lui F.V. din Cluj-Napoca,

aflând că

aceasta lucrează la D.F.P. din Cluj-Napoca.

Inculpata, știind de la partea vătămată că aceasta este angajată la o

societate bancară și că ar putea dispune de anumite sume de bani, i-a cerut

acesteia suma de 5.000 dolari S.U.A., sub pretextul că are nevoie de bani

pentru desfășurarea unor activități comerciale.

Partea vătămată a fost de

acord să-i dea banii doar sub condiția

oferirii unei garanții credibile a restituirii acestora, cunoscând riscul

existent în activitățile comerciale pentru investițiile financiare. Atunci,

inculpata, în prezența lui F.V. și F.V., i-a relatat părții vătămate că, prin

calitatea pe care o deține în cadrul D.F.P. Cluj, în schimbul banilor îi va

obține o locuință, din cele sechestrate și vândute la licitație de către

această instituție sau de către Primăria Municipiului

Cluj-Napoca, dându-i asigurări totodată părții vătămate că în acest mod

a

obținut locuințe și pentru alte persoane, la prețuri avantajoase, sub

valoarea de piață, prin revânzarea căreia își poate recupera împrumutul și

poate obține și un profit. Convinsă fiind de „afacerea imobiliară” propusă de

inculpată partea vătămată i-a înmânat acesteia sumele de 5.000 dolari S.U.A. și

60.000.000 lei, fără întocmirea vreunui înscris și a primit în mod constant

asigurări verbale de la inculpată că afacerea decurge conform înțelegerii.

Ulterior, în august 2003, sub pretextul că în acest mod își va dovedi

buna-credință, în locuința lui F.V. inculpata a redactat actul intitulat „Contract

de împrumut”, datat 10 iulie 2003, în care menționa că a luat împrumut de la

partea vătămată suma de 5.000 dolari S.U.A. și 60.000.000 lei.

Partea vătămată a formulat plângere penală împotriva inculpatei ia

data de 1 octombrie 2003, iar în declarațiile

date pe parcursul cercetărilor

(declarațiile olografe din 1 octombrie

2003, 3 decembrie 2003 și declarația din 29 ianuarie 2004, dată la P.N.A. – S.T.

Cluj) a relatat în amănunt modul în care a fost indusă în eroare de către

inculpată prin promisiuni mincinoase că-i va cumpăra o garsonieră din cele

vândute la licitație, constituindu-se totodată parte civilă cu sumele de bani

înmânate acesteia, aceste susțineri ale părții vătămate fiind credibile și în

contextul relevării unui mod similar de operare al inculpatei ca și în cazul

celorlalte părți vătămate.

Ulterior, în declarația din 21 noiembrie 2005 și cu ocazia confruntării

cu inculpata, partea vătămată și-a retractat nemotivat acuzația de înșelăciune

adusă anterior inculpatei, renunțând chiar și la pretențiile civile față de

aceasta, susținând că inculpata nu i-ar fi promis obținerea vreunei garsoniere

și că toți banii ar fi fost dați doar cu titlu de împrumut și fără vreo

garanție de acest gen.

Audiată fiind în fața instanței de judecată în calitate de martoră, în

conformitate cu dispozițiile art. 82 C. proc. pen., P.I.A. a revenit asupra

declarației din data de 21 noiembrie 2005 și a precizat că, în schimbul banilor

dați împrumut inculpatei (5000 dolari S.U.A. și 60 milioane lei vechi), aceasta

i-a spus că, prin intermediul relațiilor pe care le are în cadrul D.F.P. Cluj,

îi va obține o locuință, din cele sechestrate și vândute la licitație de către

această instituție publică, la un

preț mai

mic decât cel al pieței, locuință din vânzarea căreia își va putea

recupera

împrumutul (inculpata nefăcând însă nici un demers pentru obținerea locuinței).

A precizat că a formulat plângere penală împotriva inculpatei deoarece la

momentul respectiv s-a considerat înșelată cu suma menționată mai sus, dar cu

trecerea timpului a apreciat că și ea are o parte de vină, fiind prea credulă,

astfel că a iertat-o pe inculpată, a renunțat la calitatea de parte vătămată în

procesul penal și la suma de bani remisă inculpatei, considerând că această

sumă reprezintă „un impozit pe credulitate”.

Instanța a reținut așadar că și martora P.l.A. este victimă a infracțiunii

de înșelăciune, în formă continuată, comisă de inculpată, însă aceasta a

înțeles să nu participe în procesul penal în calitate de parte civilă.

În consecință, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 118 lit. e) C.

pen., privind confiscarea specială de la inculpată, în favoarea statului, a

sumelor de 5.000 dolari S.U.A. și 60.000.000 ROL, acestea fiind dobândite în

mod vădit din săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

Fapta reținută mai sus se probează prin: plângerea penală formulată de

persoana vătămată la data de 1 octombrie 2003, declarațiile persoanei vătămate

P.l.A., declarațiile martorei P.l.A., înscrisul intitulat „Contract de împrumut”,

declarațiile părții vătămate F.V., procesul-verbal de

confruntare a inculpatei cu persoana vătămată P.l.A.

, coroborate

cu declarațiile inculpatei.

F.V. a cunoscut-o pe inculpată în cursul

anului 2002.

Inculpata a reușit să câștige încrederea

familiei F. și să intre

cu partea civilă în relații de

prietenie, împrejurare în care inculpata i-a promis părții civile că prin

funcția importantă pe care o deține în cadrul

D.G.F.P.

Cluj, ca inspectoare la T.

Cluj, o poate ajuta să obțină o locuință la

un preț modest, din cele confiscate și scoase la licitație de către instituția

la care lucrează pentru recuperarea unor datorii bugetare. Pentru a o convinge

pe partea civilă de seriozitatea susținerilor sale, în iunie 2003 i-a prezentat

mai multe locuințe de pe strada Dâmbovița din Cluj-Napoca, susținând că acestea

au fost confiscate de D.G.F.P. Cluj de la SC S. SA Cluj-Napoca și urmează să

fie vândute la licitație. La sfârșitul lunii iulie 2003, partea civilă F.V., în

prezența lui P.l.A. (fina sa), i-a înmânat inculpatei sumele de 10.000 dolari S.U.A.

și 1000 Euro pentru a-i achiziționa o astfel de locuință. Ca dovadă a predării

b