ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2684/2007

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin Sentința penală nr. 681 din 28 noiembrie

2006, pronunțată în dosarul nr. 8718/117/2006, Tribunalul Cluj, secția penală,

a respins cererea de rejudecare formulată de condamnata C.I.

În considerentele acestei sentințe, instanța

a reținut că din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia penală nr.

l45/ A din 2 mai 2001, Curtea de Apel Cluj a luat act de retragerea apelului

declarat de inculpata C.I. și a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Cluj și al părții civile. S-a dispus condamnarea inculpatei C.I., la

pedeapsa finală de 5 ani închisoare, în detenție, pentru comiterea a două

infracțiuni de înșelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (2) și (3) cu aplicarea

art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. și art. 215 alin. (3) și (4) cu aplicarea art.

41 alin. (2), art. 13 și art. 33 lit. a) C. pen.

Împotriva acestei

decizii, inculpata a declarat recurs, iar ulterior a solicitat

amânarea judecării cauzei în vederea

angajării unui avocat.

Prin decizia nr. 4341 din 15.10.2002, Curtea

Supremă de Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpată.

Ulterior, în baza acestei decizii, s-a emis

mandatul de executare a pedepsei, iar inculpata a fost dată în urmărire

internațională și depistată în Spania, unde a fost încarcerată la 8 noiembrie 2005

și transferată în arestul I.G.P.R. București la 5 octombrie 2006.

Ulterior condamnata a formulat cerere de

rejudecare, în temeiul art. 522 C. proc. pen.

Tribunalul Cluj a reținut că nu sunt

îndeplinite condițiile cerute de acest

text,

întrucât condamnarea s-a dispus de instanța de apel, în fața căreia inculpata

s-a

prezentat, fiind apărată de un avocat ales.

Prin decizia penală nr. 33/ A din 15

februarie 2007, Curtea de Apel Cluj,

secția

penală și de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnata C.I.,

reținând, de asemenea, că nu sunt incidente în cauză prevederile

art. 522

1

C. proc. pen., întrucât condamnata a fost prezentă în fața instanței de apel.

Împotriva acestei decizii, condamnata C.I. a

declarat recurs, invocând cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct.

18 C. proc. pen. (când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință

pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare).

A mai susținut că au fost încălcate

prevederile art. 522

1

C. proc. pen., precum și cele ale art. 87 alin.

(l) din Legea nr. 302/2004, modificată.

Recursul este ne fondat,

pentru următoarele argumente:

Potrivit art. 522

1

alin. (l) C.

proc. pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și

condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a

judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.

Art. 87 alin. (l) din Legea nr. 302/2004,

modificată, se referă la executarea unui mandat european de arestare de către

autoritățile judiciare de executare române, text inaplicabil în speță, întrucât

nu este vorba de un asemenea mandat,

astfel

cum este el definit în art. 77 din art. 302/2004, ci de executarea unui mandat

de

executare a pedepsei emis de autoritățile judiciare române în baza unei

hotărâri judecătorești definitive, pronunțate de

instanțele române și, respectiv, de

cererea de rejudecarea cauzei

formulată de condamnatul cetățean român în baza art. 522 C. proc. pen.

Înalta Curte constată că în mod legal

instanțele au respins cererea de rejudecare a cauzei formulată de condamnata C.I.,

întrucât aceasta nu a fost condamnată în lipsă, condiție cerută de art. 522

1

C. proc. pen., pentru a se dispune rejudecarea cauzei.

Astfel, inculpata C.I. a fost prezentă atât

la judecarea cauzei în primă instanță, cât și la judecarea cauzei în instanța

de apel (instanță care a dispus condamnarea sa la pedeapsa rezultantă de 5 ani

închisoare), fiind asistată de un apărător ales.

Absența sa de la judecarea cauzei în recurs

s-a datorat plecării inculpatei în străinătate, plecare care nu i-a afectat

dreptul la apărare, aceasta fiind reprezentată de un avocat ales.

Nu se poate accepta

susținerea condamnatei că este o persoană judecată și

condamnată în lipsă, deoarece ea a fost prezentă la

judecată (în instanța de fond și de apel) iar plecarea sa în străinătate

ulterior condamnării în instanța de apel nu are nici o relevanță, condamnta

neputând să-și invoce propria culpă în favoarea sa, respectiv, în cererea de

rejudecare a cauzei.

»

Totodată, în interpretarea corectă a condiției existenței „unei persoane

judecate și condamnate în lipsă", cuprinsă în art. 522 C. proc. pen.,

trebuie avute în vedere și prevederile art. 365 alin. (l) C. proc. pen.,

referitoare la apelul peste termen (astfel cum au fost

modificate prin Legea nr. 356/2006), apel care poate fi declarat de

partea care a

lipsit atât la toate termenele de judecată, cât și la

pronunțare.

Considerând că instanțele au interpretat

corect prevederile art. 522 C. proc. pen., stabilind că persoana condamnată C.I.

nefiind judecată și condamnată în lipsă nu poate beneficia de dispozițiile menționate

privind rejudecarea cauzei, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de aceasta.

Dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., nu sunt

incidente

în cauză, deoarece instanțele au stabilit corect situația de fapt a

condamnatei.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.pen.,

recurenta condamnată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de 200 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurenta condamnată C.I. împotriva deciziei penale nr. 33

A din 15 februarie 2007 a Curții de Apel

Cluj, secția penală și de minori.

Obligă recurenta condamnată la plata sumei de

200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 mai

2007.