ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6106/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei: 1. Procedura în fața primei instanțe: Prin acțiunea înregistrată la 20 decembrie 2010, reclamanta SC B.C. SRL Drobeta Turnu – Severin a solicitat anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 17 ianuarie 2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 6 decembrie 2006 întocmit de D.G.F.P. a Județului Mehedinți - Activitatea de Inspecție Fiscală și anularea deciziei din 18 iunie 2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, în mod nelegal a fost obligată la plata sumei de 612.121 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere aferente.

Cu privire la impozitul pe profit suplimentar, s-a arătat că acesta nu este datorat, întrucât sunt deductibile fiscal următoarele cheltuieli: - cheltuielile cu energia electrică facturate în baza unui contract încheiat cu SC E. SA; - cheltuielile cu materialele în scopul modernizării spațiului închiriat, prin subînchirierea acestuia către SC C6. SA; - cheltuielile cu chiria autoturismului facturate în anul 2005 pentru servicii prestate în anul 2004; - cheltuielile poștale aferente anului 2005, respectiv 2006, care se referă la servicii telefonice prestate de SC A.T.C. SA Timișoara; - cheltuielile cu amortizarea în sumă de 28.845 în anul 2005 și în sumă de 11.540 RON în anul 2004; - cheltuieli cu obiectele de inventar constând în achiziționarea de telefoane mobile.

Cu privire la TVA suplimentară, s-a arătat de asemenea că nu este datorată, întrucât societatea are dreptul la deducerea TVA aferentă următoarelor operațiuni: - achiziția unei construcții metalice, aflată pe un teren închiriat de societate unei persane fizice și a unei bare metalice, dezmembrată parțial și sustrasă de persoane necunoscute; - achizițiile efectuate în baza facturilor emise de SC C. SA, SC R.M. SRL; - achiziția unei macarale în scopul revânzării, înregistrată în contabilitate la valoarea de 58.823,50 RON. Cu privire la suma de 182.786 RON stabilită ca diferență între fișa fiscală și evidentă, reclamanta a susținut că a fost stabilită greșit de organele de control, prin excluderea de la deducere a sumelor neacceptate.

De asemenea, reclamanta a arătat că, în mod nejustificat a fost stabilită și obligația de plată a sumei de 5.879 RON, aferentă perioadei mai - august 2006, în condițiile în care nu se dețin documente în acest sens și nu s-au restituit sume. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 136 din 15 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, - secția de contencios administrativ și fiscal, a anulat acțiunea ca netimbrată, dar această sentință a fost casată prin decizia nr. 5.529 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii recursului declarat de societatea reclamantă.

Instanța de recurs a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că reclamanta se află în procedura insolvenței, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, conform cărora, toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea acestei legi, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru. În fond după casare, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința nr. 368 din 12 aprilie 2012, prin care a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantă. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că reclamanta datorează obligațiile de plată suplimentare stabilite prin actele administrativ - fiscale atacate, respectiv suma de 612.121 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și majorările de întârziere aferente.

Referitor la impozitul pe profit, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) lit. m) din C. fisc.

nu sunt justificate prin obținerea de venituri și din acest motiv, nu sunt deductibile din punct de vedere fiscal următoarele cheltuieli: - cheltuielile cu energia electrică, pentru că, deși s-a încheiat un contract de prestări servicii cu SC E. SA , reclamanta nu a prezentat acte din care să rezulte că la adresele specificate în facturi, la data emiterii lor, aceasta desfășura activitate conform obiectului său de activitate; - cheltuielile cu materiale de construcții, cu materiale nestocate, cu prestările de servicii, cu obiectele de inventar și cu alte materiale, pentru care s-au emis facturi fiscale, dar care nu îndeplinesc condițiile legale de deducere, pentru că societatea nu deține spațiu de desfășurare a activității și nu a dovedit obținerea de venituri în urma efectuării cheltuielilor respective; - cheltuielile cu amenajarea unui spațiu închiriat, în condițiile în care, prin contractul încheiat s-a prevăzut ca prețul închirierii să fie compensat cu achitarea de către chiriaș a tuturor obligațiilor fiscale aferente acestuia; - cheltuielile cu chiria autoturismului, deoarece se referă la servicii prestate în anul 2004, care însă au fost facturate în anul 2005, încălcându-se astfel principiul independenței exercițiului prevăzut în cap. 2, secțiunea 6 din reglementările contabile aprobate prin OMFP nr. 1752/2005,

potrivit căruia trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării și plății acestor venituri și cheltuieli; - cheltuielile poștale aferente anilor 2005 și 2006 în sumă de 38.374 RON și respectiv, 17.686 RON, reprezentând servicii telefonice prestate de SC A.T.C.

SA Timișoara, deoarece reclamanta nu a dovedit efectuarea lor în scopul realizării de venituri impozabile; - cheltuielile privind amortizarea în sumă de 28.845 RON în anul 2005 și de 11.540 RON în anul 2006, pentru că facturile nu au fost emise pe formulare valabile, conform dispozițiilor art. 1 alin. (1) din OMFP nr. 989/2002 și nu pot fi considerate documente justificative, care să facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, potrivit prevederilor art. 21 alin. (4) lit. j) din C. fisc.; - cheltuielile de achiziționare a 9 telefoane mobile în anul 2005, deoarece societatea are doar 2 angajați și a realizat venituri impozabile numai pe o perioadă de 3 luni în anul respectiv.

Instanța de fond a constatat că reclamanta nu are dreptul de deducere a TVA aferentă următoarelor operațiuni: - achiziția unei construcții metalice, a unei barăci metalice dezmembrată parțial și a unei clădiri preluată abuziv de o altă persoană, pentru că reclamanta nu a dovedit că are un drept de proprietate asupra acestora și implicit, nu s-a realizat livrarea de bunuri, astfel cum este definită în art. 3 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 345/2002. - cheltuielile pentru bunuri și servicii în valoare de 625.456 în baza facturilor emise de SC C. SA și SC R.M.M.

SRL, deoarece facturile nu au fost executate pe hârtie autocopiativă cu elemente de securitate specială, conform art. 1 alin. (1) și art. 4 din OMFP nr. 989/2002, nefiind documente justificative pentru operațiunile taxabile, în sensul dispozițiilor art. 145 alin. (3) lit. a) și art. 145 alin. (8) lit. a) din C. fisc.; - cheltuielile pentru achiziționarea unei macarale, dat fiind că, nu s-a dovedit realitatea tranzacției comerciale și implicit, scopul economic al acesteia pentru dreptul de deducere a TVA. Instanța de fond a reținut ca fiind legal datorate și TVA în sumă de 182.786 RON, ca urmare a necompletării corecte a deconturilor de TVA depuse de societate, precum și TVA în sumă de 5.879 RON, în condițiile în care nu s-a dovedit pentru deconturile depuse că au avut loc operațiuni care au generat TVA de recuperat.

3.Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta SC B.C. SRL, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrativ - fiscale întocmite de autoritățile pârâte. Recurenta a susținut că instanța de fond a judecat în mod greșit cauza fără a dispune atașarea Dosarului nr. 2265/54/2007 al Curții de Apel Craiova, soluționat irevocabil prin sentința nr. 246 din 9 octombrie 2008, prin care au fost anulate obligațiile fiscale suplimentare de plată în sumă de 612.121 RON. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând actele și lucrările dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente: 1. Aspecte de fapt și de drept relevante Instanța de fond a soluționat prezenta pricină pe baza tuturor probelor utile și concludente pentru stabilirea elementelor de fapt necesare verificării legalității actelor administrativ - fiscale contestate în privința obligațiilor de plată suplimentare în sumă de 612.121 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere aferente.

În mod judicios, judecătorul fondului a considerat că nu se impune atașarea Dosarului nr. 2264/54/2007 al Curții de Apel Craiova, judecat prin sentința nr. 246 din 9 octombrie 2008, irevocabilă prin decizia nr. 2454 din 8 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție , întrucât acest prim litigiu a avut ca obiect anularea deciziei nr. 210 din 20 iulie 2007, prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor a respins ca tardivă contestația administrativă formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 14 / din 17 ianuarie 2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 6 decembrie 2006 întocmit de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Mehedinți pentru obligații fiscale suplimentare în sumă de 612.121 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere.

Prin hotărârea judecătorească menționată anterior a fost anulată numai decizia din 20 iulie 2007, considerându-se că a fost respectat termenul legal de contestare în procedura administrativă și urmare acestei soluții, intimata - pârâtă emis o nouă decizie cu nr. 20 din 18 iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra fondului contestației formulată de recurenta - reclamantă. În consecință, litigiul indicat în prezentul recurs nu a vizat fondul pricinii și din acest motiv, nu poate avea putere de lucru judecat în privința cererii de anulare a deciziei de impunere nr. 14 din 17 ianuarie 2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 6 decembrie 2006, pentru care instanța de contencios administrativ și fiscal a fost sesizată numai în prezenta cauză, după finalizarea procedurii administrative, prin soluționarea fondului contestației în decizia din 18 iunie 2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Susținerea recurentei cu privire la existența autorității de lucru judecat este lipsită de orice temei și este rezultatul unei confuzii în privința obiectului cererilor de chemare în judecată din cele două dosare aflate pe rolul Curții de Apel Craiova cu privire la obligațiile de plată suplimentare în sumă de 612.121 RON. În atare situație, critica adusă hotărârii atacate este nefondată și se va dispune respingerea recursului ca nefondat. 2. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond , Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de SC B.C. SRL prin Lichidator Judiciar Cabinet Individual de Insolvență P.E. împotriva sentinței nr. 368 din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2013.