ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6106/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei:

primei instanțe:

Prin acțiunea

înregistrată la 20 decembrie 2010, reclamanta SC B.C. SRL Drobeta Turnu –

Severin a solicitat anularea deciziei de impunere privind obligațiile fiscale

suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală din 17 ianuarie 2007 emisă

în baza raportului de inspecție fiscală din 6 decembrie 2006 întocmit de

D.G.F.P. a Județului Mehedinți - Activitatea de Inspecție Fiscală și anularea

deciziei din 18 iunie 2010 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală –

Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a susținut că, în mod nelegal a fost obligată la plata sumei de 612.121

RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere aferente.

Cu privire la impozitul

pe profit suplimentar, s-a arătat că acesta nu este datorat, întrucât sunt deductibile

fiscal următoarele cheltuieli:

- cheltuielile cu energia

electrică facturate în baza unui contract încheiat cu SC E. SA;

- cheltuielile cu materialele

în scopul modernizării spațiului închiriat, prin subînchirierea acestuia către SC

C6. SA;

- cheltuielile cu chiria

autoturismului facturate în anul 2005 pentru servicii prestate în anul 2004;

- cheltuielile poștale

aferente anului 2005, respectiv 2006, care se referă la servicii telefonice prestate

de SC A.T.C. SA Timișoara;

- cheltuielile cu amortizarea

în sumă de 28.845 în anul 2005 și în sumă de 11.540 RON în anul 2004;

- cheltuieli cu obiectele

de inventar constând în achiziționarea de telefoane mobile.

Cu privire la TVA suplimentară,

s-a arătat de asemenea că nu este datorată, întrucât societatea are dreptul la deducerea

TVA aferentă următoarelor operațiuni:

- achiziția unei construcții

metalice, aflată pe un teren închiriat de societate unei persane fizice și a unei

bare metalice, dezmembrată parțial și sustrasă de persoane necunoscute;

- achizițiile efectuate

în baza facturilor emise de SC C. SA, SC R.M. SRL;

- achiziția unei macarale

în scopul revânzării, înregistrată în contabilitate la valoarea de 58.823,50 RON.

Cu privire la suma de

182.786 RON stabilită ca diferență între fișa fiscală și evidentă, reclamanta a

susținut că a fost stabilită greșit de organele de control, prin excluderea de la

deducere a sumelor neacceptate. De asemenea, reclamanta a arătat că, în mod nejustificat

a fost stabilită și obligația de plată a sumei de 5.879 RON, aferentă perioadei

mai - august 2006, în condițiile în care nu se dețin documente în acest sens și

nu s-au restituit sume.

fond

Prin sentința civilă

nr. 136 din 15 martie 2011, Curtea de Apel Craiova, - secția de contencios administrativ

și fiscal, a anulat acțiunea ca netimbrată, dar această sentință a fost casată prin

decizia nr. 5.529 din 22 noiembrie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii recursului

declarat de societatea reclamantă.

Instanța de recurs a dispus

trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că reclamanta se

află în procedura insolvenței, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile

art. 77 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, conform cărora, toate acțiunile introduse

de administratorul judiciar sau de lichidator în aplicarea acestei legi, inclusiv

pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru.

În fond după casare, Curtea

de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a pronunțat sentința

nr. 368 din 12 aprilie 2012, prin care a respins acțiunea în anulare formulată de

reclamantă.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a constatat că reclamanta datorează obligațiile de plată suplimentare

stabilite prin actele administrativ - fiscale atacate, respectiv suma de 612.121

RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și majorările de întârziere aferente.

Referitor la impozitul

pe profit, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (3) lit. m) din

C. fisc. nu sunt justificate prin obținerea de venituri și din acest motiv, nu sunt

deductibile din punct de vedere fiscal următoarele cheltuieli:

- cheltuielile cu energia

electrică, pentru că, deși s-a încheiat un contract de prestări servicii cu SC

E. SA , reclamanta nu a prezentat acte din care să rezulte că la adresele specificate

în facturi, la data emiterii lor, aceasta desfășura activitate conform obiectului

său de activitate;

- cheltuielile cu materiale

de construcții, cu materiale nestocate, cu prestările de servicii, cu obiectele

de inventar și cu alte materiale, pentru care s-au emis facturi fiscale, dar care

nu îndeplinesc condițiile legale de deducere, pentru că societatea nu deține spațiu

de desfășurare a activității și nu a dovedit obținerea de venituri în urma efectuării

cheltuielilor respective;

- cheltuielile cu amenajarea

unui spațiu închiriat, în condițiile în care, prin contractul încheiat s-a prevăzut

ca prețul închirierii să fie compensat cu achitarea de către chiriaș a tuturor obligațiilor

fiscale aferente acestuia;

- cheltuielile cu chiria

autoturismului, deoarece se referă la servicii prestate în anul 2004, care însă

au fost facturate în anul 2005, încălcându-se astfel principiul independenței exercițiului

prevăzut în cap. 2, secțiunea 6 din reglementările contabile aprobate prin OMFP

nr. 1752/2005, potrivit căruia trebuie să se țină cont de veniturile și cheltuielile

aferente exercițiului financiar, indiferent de data încasării și plății acestor

venituri și cheltuieli;

- cheltuielile poștale

aferente anilor 2005 și 2006 în sumă de 38.374 RON și respectiv, 17.686 RON, reprezentând

servicii telefonice prestate de SC A.T.C. SA Timișoara, deoarece reclamanta nu a

dovedit efectuarea lor în scopul realizării de venituri impozabile;

- cheltuielile privind

amortizarea în sumă de 28.845 RON în anul 2005 și de 11.540 RON în anul 2006, pentru

că facturile nu au fost emise pe formulare valabile, conform dispozițiilor art.

1 alin. (1) din OMFP nr. 989/2002 și nu pot fi considerate documente justificative,

care să facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, potrivit prevederilor

art. 21 alin. (4) lit. j) din C. fisc.;

- cheltuielile de achiziționare

a 9 telefoane mobile în anul 2005, deoarece societatea are doar 2 angajați și a

realizat venituri impozabile numai pe o perioadă de 3 luni în anul respectiv.

Instanța de fond a constatat

că reclamanta nu are dreptul de deducere a TVA aferentă următoarelor operațiuni:

- achiziția unei construcții

metalice, a unei barăci metalice dezmembrată parțial și a unei clădiri preluată

abuziv de o altă persoană, pentru că reclamanta nu a dovedit că are un drept de

proprietate asupra acestora și implicit, nu s-a realizat livrarea de bunuri, astfel

cum este definită în art. 3 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 345/2002.

- cheltuielile pentru

bunuri și servicii în valoare de 625.456 în baza facturilor emise de SC C. SA și

SC R.M.M. SRL, deoarece facturile nu au fost executate pe hârtie autocopiativă cu

elemente de securitate specială, conform art. 1 alin. (1) și art. 4 din OMFP

nr. 989/2002, nefiind documente justificative pentru operațiunile taxabile, în sensul

dispozițiilor art. 145 alin. (3) lit. a) și art. 145 alin. (8) lit. a) din C.

fisc.;

- cheltuielile pentru

achiziționarea unei macarale, dat fiind că, nu s-a dovedit realitatea tranzacției

comerciale și implicit, scopul economic al acesteia pentru dreptul de deducere a

TVA.

Instanța de fond a reținut

ca fiind legal datorate și TVA în sumă de 182.786 RON, ca urmare a necompletării

corecte a deconturilor de TVA depuse de societate, precum și TVA în sumă de 5.879

RON, în condițiile în care nu s-a dovedit pentru deconturile depuse că au avut loc

operațiuni care au generat TVA de recuperat.

3.Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe,

a declarat recurs reclamanta SC B.C. SRL, solicitând modificarea hotărârii atacate,

în sensul admiterii acțiunii și anulării actelor administrativ - fiscale întocmite

de autoritățile pârâte.

Recurenta a susținut că

instanța de fond a judecat în mod greșit cauza fără a dispune atașarea Dosarului

nr. 2265/54/2007 al Curții de Apel Craiova, soluționat irevocabil prin sentința

nr. 246 din 9 octombrie 2008, prin care au fost anulate obligațiile fiscale suplimentare

de plată în sumă de 612.121 RON.

II.Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

de drept relevante

Instanța de fond a soluționat

prezenta pricină pe baza tuturor probelor utile și concludente pentru stabilirea

elementelor de fapt necesare verificării legalității actelor administrativ - fiscale

contestate în privința obligațiilor de plată suplimentare în sumă de 612.121 RON,

reprezentând impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere aferente.

În mod judicios, judecătorul

fondului a considerat că nu se impune atașarea Dosarului nr. 2264/54/2007 al Curții

de Apel Craiova, judecat prin sentința nr. 246 din 9 octombrie 2008, irevocabilă

prin decizia nr. 2454 din 8 mai 2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție , întrucât

acest prim litigiu a avut ca obiect anularea deciziei nr. 210 din 20 iulie 2007,

prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare

a Contestațiilor a respins ca tardivă contestația administrativă formulată de recurenta

- reclamantă împotriva deciziei de impunere nr. 14 / din 17 ianuarie 2007 emisă

în baza raportului de inspecție fiscală din 6 decembrie 2006 întocmit de Direcția

Generală a Finanțelor Publice a Județului Mehedinți pentru obligații fiscale suplimentare

în sumă de 612.121 RON, reprezentând impozit pe profit, TVA și majorări de întârziere.

Prin hotărârea judecătorească

menționată anterior a fost anulată numai decizia din 20 iulie 2007, considerându-se

că a fost respectat termenul legal de contestare în procedura administrativă și

urmare acestei soluții, intimata - pârâtă emis o nouă decizie cu nr. 20 din 18

iunie 2010, prin care s-a pronunțat asupra fondului contestației formulată de recurenta

- reclamantă.

În consecință, litigiul

indicat în prezentul recurs nu a vizat fondul pricinii și din acest motiv, nu poate

avea putere de lucru judecat în privința cererii de anulare a deciziei de impunere

nr. 14 din 17 ianuarie 2007 emisă în baza raportului de inspecție fiscală din 6

decembrie 2006, pentru care instanța de contencios administrativ și fiscal a fost

sesizată numai în prezenta cauză, după finalizarea procedurii administrative, prin

soluționarea fondului contestației în decizia din 18 iunie 2010 emisă de Agenția

Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.

Susținerea recurentei

cu privire la existența autorității de lucru judecat este lipsită de orice temei

și este rezultatul unei confuzii în privința obiectului cererilor de chemare în

judecată din cele două dosare aflate pe rolul Curții de Apel Craiova cu privire

la obligațiile de plată suplimentare în sumă de 612.121 RON.

În atare situație, critica

adusă hotărârii atacate este nefondată și se va dispune respingerea recursului ca

nefondat.

recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor

art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) C. proc. civ., constatând că

nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanței de fond , Înalta

Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC B.C. SRL prin Lichidator Judiciar Cabinet Individual de Insolvență P.E. împotriva

sentinței nr. 368 din 12 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 septembrie 2013.