ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1727/2016

Decizia nr. 1727/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:

a) admiterea cererii de suspendare;

b) anularea Deciziei nr. 296 din 27 septembrie 2013, pronunțată de D.G.R.F.P. Craiova;

c) obligarea D.G.R.F.P. Craiova să soluționeze pe fond contestația formulată de SC A. SRL împotriva actelor administrativ-fiscale reprezentate de Decizia de impunere înregistrată la D.G.F.P. Mehedinți sub nr. 338 din 7 iunie 2013, Decizia de nemodificare a bazei de impunere, înregistrată la D.G.F.P. Mehedinți sub nr. 339 din 7 iunie 2013 și Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 7 iunie 2013 și înregistrat la D.G.F.P. Mehedinți - Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. x din 7 iunie 2013 și înregistrat în 16 iulie 2013 la D.G.F.P. Mehedinți;

d) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 392/2014 din 7 noiembrie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă;

- a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 214 C. proc. fisc., potrivit cărora organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; b) soluționarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.

Subliniază recurenta că, potrivit acestui text legal, suspendarea operează dacă sunt întrunite următoarele condiții: a) în cauza penală să se fi dispus începerea urmăririi penale; b) la dosar să existe dovada că s-a dispus începerea urmăririi penale; c) infracțiunea pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale să aibă o înrâuire hotărâtoare, înrâurire care trebuie să fie dovedită și nu doar afirmată, cum este cazul în speță, asupra soluției care urmează să fie dată în procedura administrativă.

Recurenta arată că în cauză nu s-a făcut dovada că la momentul soluționării contestației formulate de aceasta s-ar efectua cercetări penale sau că s-ar fi început urmărirea penală cu privire la presupuse infracțiuni, neindentificate prin decizia contestată, situație față de care apreciază că măsura suspendării soluționării contestației este nelegală.

Se arată în motivele de recurs că, așa cum rezultă din formularea dispozițiilor art. 214 C. proc. fisc., suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe latură administrativă este o facultate, și nu o obligație a organului de soluționare, astfel că este important ca organul cu activitate jurisdicțională, dar și instanța de judecată, să aprecieze temeinic asupra legăturii dintre infracțiunea ale cărei indicii ar determina suspendarea soluționării cauzei fiscale și litigiul fiscal. Ori, față de această situație, recurenta apreciază că legătura este inexistentă în cauză.

Arată recurenta că prin Decizia nr. 296 din 27 septembrie 2013, emisă de D.G.R.F.P. Craiova - A.J.F.P. Mehedinți, organul administrativ fiscal cu activitate jurisdicțională a dispus, în temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., suspendarea soluționării contestației formulată de recurentă împotriva actelor administrativ-fiscale menționate motivat de faptul că prin adresa din 29 iunie 2012 Garda Financiară - Secția Județeană Mehedinți a sesizat Parchetul de lângă Tribunalul Mehedinți în vederea efectuărilor de cercetări penale pentru constatarea existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute și sancționate de Legea nr. 241/2005 împotriva numiților B., C. și D., administratori ai SC A. SRL, urmând ca procedura administrativă să fie reluată după soluționarea definitivă a cauzei penale.

Apreciază recurenta că sumele constatate de organele fiscale ca urmare a controlului fiscal constituie datorii fiscale care sunt în sarcina SC A. SRL în calitate de contribuabil, și nu în sarcina persoanelor fizice, reprezentanți ai debitoarei (administratori, contabili, etc).

Pe de altă parte, în opinia recurentei, săvârșirea sau nu a unor infracțiuni de către administratorul societar sau de către alți reprezentanți ai debitoarei nu are o înrâurire hotărâtoare asupra soluționării pe cale administrativă a contestației formulate de SC A. SRL, deoarece societatea și administratorul/administratorii sunt subiecte distincte de drept.

Subliniază recurenta că simpla sesizare a organelor de cercetare penală în vederea stabilirii existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută și incriminată de Legea nr. 241/2005, nu este de natură a determina suspendarea soluționării contestației, fiind necesar a se administra probe în sensul că în cauză s-a început sau nu urmărirea penală la momentul soluționării contestației.

Or, simplul fapt al sesizării organului de cercetare penală nu înseamnă și dovedirea existenței acelor indicii de săvârșire a unor infracțiuni determinante în soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât nu există nicio confirmare din partea acestora în sensul că la data soluționării contestației s-ar fi început urmărirea penală.

Se mai arată în motivele de recurs că în cauză nu s-a dovedit existența înrâuririi hotărâtoare a infracțiunilor cercetate asupra soluției din procedura administrativă.

În opinia recurentei instanța de fond a apreciat în mod eronat că se impune soluția suspendării contestației pe motiv că în cadrul cercetărilor penale va fi analizată realitatea operațiunilor derulate de contestatoare.

Se subliniază în motivele de recurs formulate că, pe de o parte, organele de control fiscal au constatat deja existența unor presupuse fapte care au avut drept scop obținerea de venituri ilegale (fapte contestate de către SC A. SRL în cadrul procedurii prealabile), astfel încât cercetările penale vizează întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor menționate, care nu sunt de natură a înlătura răspunderea fiscală a societății, care nu este parte în dosarul penal.

Pe de altă parte, apreciază recurenta, ținând cont de valoarea mare a obligațiilor fiscale care fac obiectul cauzei (2.290.469 lei), măsura suspendării soluționării contestației dispusă de organul cu activitate jurisdicțională are consecințe negative atât în ceea ce privește rezultatele financiare ale debitoarei, grevate de majorările de întârziere care vor curge pe toată durata soluționării cauzei penale, dar și în ceea ce privește recuperarea creanțelor financiar-fiscale ale statului.

Recurenta apreciază că au fost încălcate și dispozițiile Recomandării nr. R (89)8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la data de 13 septembrie 1989, care recomandă cu titlu de principiu și celeritatea procedurii înaintea autorității administrative.

În al doilea rând, se arată în cererea de recurs formulată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor art. 214 C. proc. fisc., coroborate cu cele ale art. 221 - 223 C. proc. pen. (art. 288 și urm. din Noul C. proc. pen.), atunci când instanța a apreciat că s-a făcut dovada sesizării organelor de cercetare penală.

Recurenta arată că, pe de o parte, pârâta nu a făcut dovada că adresa înregistrată x din 4 iulie 2008 la Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Craiova, depusă la dosarul cauzei, ar fi fost înaintată la data soluționării contestației către organele de urmărire penală.

Pe de altă parte, apreciază că adresa înregistrată nr. x din 29 iunie 2012 la Garda Financiară, Secția Județeană Mehedinți nu reprezintă o sesizare a organelor de urmărire/cercetare penală în sensul art. 214 C. proc. fisc., coroborat cu art. 221 - 223 C. proc. pen. (art. 288 și urm. din Noul C. proc. pen.), aceasta neîndeplinind nici una dintre condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 222 - 223 C. proc. pen. (descrierea faptei care formează obiectul plângerii, indicarea făptuitorului dacă este cunoscut și a mijloacelor de probă), fiind doar o adresă de înaintare a actelor administrativ fiscale menționate către organele de urmărire penală.

În opinia recurentei, această adresă nu poate fi considerată ca fiind o sesizare a organelor de urmărire penală, în condițiile în care ea nu emană de la organul care a efectuat activitatea de control, așa cum impun dispozițiile art. 214 C. proc. fisc., fiind anterioară emiterii actelor administrativ-fiscale reprezentate de Decizia de impunere înregistrată la D.G.F.P. Mehedinți sub nr. 338 din 7 iunie 2013, Decizia de nemodificarea bazei de impunere înregistrată la D.G.F.P. Mehedinți sub nr. 339 din 7 iunie 2013 și Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de 7 iunie 2013 și înregistrat la D.G.F.P. Mehedinți - Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. F-MH 258 din 7 iunie 2013, pentru care D.G.R.F.P. Craiova a dispus suspendarea soluționării contestației.

Recurenta apreciază că hotărârea instanței de fond este nelegală, impunându-se casarea acesteia.

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, reprezentată de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți a solicitat în principal respingerea recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală, ca netimbrat sau ca tardiv formulat.

Prin Raportul întocmit la data de 27 iulie 2015, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., s-a constatat că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă depunând la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru calea de atac exercitată.

De asemenea, s-a reținut că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ.

Prin Încheierea din 11 noiembrie 2015, completul a dispus comunicarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

La termenul din 1 iunie 2016, având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil în principiu, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 din Noul C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

În cadrul recursului a fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că aceste critici ale recurentei, vizând pretinsa încălcare sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material, astfel cum au fost formulate, nu sunt întemeiate.

Prin acțiunea formulată, reclamanta SC A. SRL a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 296 din 27 septembrie 2013, prin care Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a dispus suspendarea soluționării contestației formulată de către recurenta-reclamantă în procedură administrativă prealabilă împotriva actelor administrativ fiscale reprezentate de Decizia de impunere nr. x din 7 iunie 2013, Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. y din 7 iunie 2013 și a Raportului de inspecție fiscală nr. z din 7 iunie 2013, emise de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Mehedinți, precum și obligarea la soluționarea pe fond a contestației.

Suspendarea, întemeiată pe dispozițiile art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, a fost determinată de faptul că prin adresa din 29 iunie 2012, emisă de Garda Financiară, Secția Județeană Mehedinți, a fost înaintată sesizare penală Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, în vederea efectuării cercetărilor ce se impun și constatării existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, împotriva numiților B. și C., administratori ai SC A. SRL și D., expert contabil al societății.

Înalta Curte constată că interpretarea dată de Curtea de Apel Craiova dispozițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. este corectă și legală și că, în acest context, soluția ce face obiectul controlului judiciar este temeinică și legală.

Potrivit art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. - Suspendarea procedurii de soluționare a contestației pe cale administrativă:

"(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:

a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă; [...]".

Cazul de suspendare administrativă, reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., are în vedere situația de excepție în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor vizând săvârșirea unei infracțiuni, iar, în virtutea principiului "penalul ține în loc civilul", procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative este suspendată până la încetarea motivului ce a determinat suspendarea, având în vedere că hotărârea instanței penale, prin care se soluționează latura civilă, este opozabilă organelor fiscale competente să soluționeze contestația, în acest sens pronunțându-se Curtea Constituțională prin Decizia nr. 1237 din 18 noiembrie 2008, dar și prin Decizia nr. 56/2013, publicată în M. Of. nr. 204/10.04.2013.

În acest sens, în legătură cu instituirea cazului de suspendare a procedurii de soluționare a contestației administrative reglementat de art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., chiar Curtea Constituțională a reținut că aceasta se referă la "o situație de excepție, aceea în care organul care a efectuat activitatea de control fiscal sesizează organele de urmărire penală în urma depistării indiciilor asupra săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în procedura administrativă și este firesc ca, în virtutea principiului "penalul ține în loc civilul", procedura administrativă privind soluționarea contestației formulate împotriva actelor administrative fiscale să fie suspendată" - iar textul a fost declarat constituțional. Constituționalitatea sa a fost analizată de instanța de contencios constituțional chiar din perspectiva art. 21 din Constituție și, dat fiind caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ nu ar putea considera că prin dispozițiile art. 214 C. proc. fisc. se încalcă art. 21 din Constituție.

Aceste dispoziții speciale aplicabile prevăd îndeplinirea cumulativă a două condiții pentru a se dispune suspendarea, condiții îndeplinite în opinia Curții de apel în raport de situația de fapt.

Prima condiție o reprezintă existența unei sesizări a organelor de urmărire penală cu privire la existența indicilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu fondul soluției administrative.

A doua condiție o reprezintă aceea ca faptele de natură penală pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța în calea administrativă.

În speță, așa cum s-a arătat anterior, organele de inspecție fiscală care au efectuat activitatea de control au înaintat o sesizare penală Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți, prin care se solicita efectuarea cercetărilor ce se impun și constatarea existenței sau inexistenței elementelor constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite prin Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, împotriva numiților B. și C., administratori ai SC A. SRL și D., expert contabil al societății.

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, sesizarea penală a fost efectuată de Garda Financiară, Secția Județeană Mehedinți în îndeplinirea atribuțiilor ce îi reveneau potrivit legii, aceasta fiind cea care a efectuat inițial activitatea de control.

De altfel, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți a confirmat primirea plângerii penale formulate de Garda Financiară, Secția Județeană Mehedinți împotriva numiților B. și C., administratori ai SC A. SRL și D., expert contabil al societății, arătându-se în plângere că reclamanta SC A. SRL a înregistrat în contabilitate cheltuieli și a dedus taxa pe valoarea adăugată în baza unor facturi ce nu au putut proba realitatea achizițiilor de bunuri, documente formal întocmite pentru a susține tranzacții comerciale pretins a fi efectuate, înregistrări contabile privind ieșirea din gestiune a stocului de mijloace fixe pentru care nu au fost prezentate documente justificative, fapt pentru care organele de inspecție fiscală au procedat la recalcularea profitului impozabil și implicit a impozitului pe profit, stabilind astfel o obligație suplimentară în sumă totală de 591.404 lei, în conformitate cu art. 11 alin. (1), art. 19 alin. (1), art. 21 alin. (1) și alin. (4) lit. f) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare și art. 6 alin. (1) și (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel cum s-a reținut în mod corect de către instanța de fond, deși textul de lege nu pretinde începerea urmăririi penale în cauză, prin adresa nr. x/P/2013, emisă la data de 24 octombrie 2014, s-a comunicat instanței că în dosarul penal nr. x/P/2013 s-a dispus începerea urmăririi penale prin rezoluția nr. x/P/2011, iar la datele de 2 aprilie 2012, 25 aprilie 2012, 15 mai 2012 și 6 septembrie 2012, prin rezoluțiile cu același număr, au fost extinse cercetările, reținându-se în sarcina învinuiților E., D., B., C. și F., săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 3, art. 4, art. 8 alin. (1) și 2, art. 9 alin. (1) lit. c), e), f) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Condiția esențială impusă de art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc., se referă la justificarea măsurii de suspendare de interdependența dintre posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina contribuabilului contestator.

Art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. nu condiționează măsura suspendării soluționării contestației de începerea urmăririi penale, astfel că sunt nefondate susținerile reclamantei cu privire la nelegalitatea deciziei prin care s-a suspendat soluționarea contestației formulate de SC A. SRL împotriva Deciziei de impunere înregistrată la D.G.F.P. Mehedinți sub nr. x din 7 iunie 2013, Deciziei de nemodificare a bazei de impunere înregistrată la D.G.F.P. Mehedinți sub nr. x din 7 iunie 2013 și Raportului de inspecție fiscală încheiat la data de 7 iunie 2013 și înregistrat la D.G.F.P. Mehedinți - Activitatea de Inspecție Fiscală sub nr. z din 7 iunie 2013, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond.

În cauză, condițiile cumulative prevăzute de art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 erau îndeplinite atât în ceea ce privește existența unei sesizări penale, în legătură cu săvârșirea unor fapte de natură penală, cât și în ceea ce privește condiția ca faptele de natură penală pentru care au fost sesizate organele de urmărire penală să aibă o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a se pronunța în calea administrativă a soluționării contestației.

Între stabilirea obligațiilor bugetare prin actele administrative contestate și stabilirea caracterului infracțional al faptelor săvârșite de reprezentanții societății există o strânsă interdependență, de care depinde soluționarea contestației în calea administrativă de atac.

Astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, această interdependență constă în faptul că organele de inspecție fiscală, urmare a verificărilor efectuate cu privire la achiziționarea de bunuri de către contestatoare, au constatat că în speță se ridică problema realității tranzacțiilor, existând elemente de suspiciune cu privire la operațiunile economice efectuate, în sensul că este posibil ca tranzacțiile efectuate să fie fictive, fără proveniența reală a mărfurilor și astfel a fost disimulată realitatea, prin crearea aparenței existenței unor operațiuni care, în fapt, nu s-au efectuat, aceste constatări regăsindu-se în sesizarea penală transmisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

În opinia instanței de fond, împărtășită și de instanța de control judiciar, există fără îndoială o măsură de interdependență între posibilul caracter penal al faptelor investigate și stabilirea corectă a obligațiilor bugetare în sarcina reclamantei, exigențele privind respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cu referire la termenul rezonabil, fiind îndeplinite în cauză, în contextul în care dosarul a fost înaintat D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Mehedinți prin Ordonanța nr. 175/P/2011 din 30 octombrie 2012, pentru stabilirea întregii rezoluții infracționale, ulterior revenind pentru continuarea cercetărilor la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți.

Astfel cum s-a reținut în considerentele sentinței recurate, faptul că organele de inspecție fiscală au efectuat o inspecție fiscală la SC A. SRL urmare a celor constatate de Garda Financiară Mehedinți, iar actele întocmite au fost comunicate acestora și au fost transmise de aceștia, în completarea Sesizării penale nr. x din 29 iunie 2012, către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinți, nu exclude suspendarea soluționării contestației în baza art. 214 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003. Sesizarea penală nr. x din 29 iunie 2012 a fost efectuată de către Garda Financiară, secția Mehedinți în temeiul art. 222 și urm. C. proc. pen., art. 7 lit. f) din O.U.G. nr. 91/2003 modificată și completată și art. 9 alin. (4) din H.G. nr. 132/2009.

Înalta Curte apreciază că nu pot fi reținute criticile recurentei referitoare la faptul că urmărirea penală nu ar fi fost începută împotriva societății, ci împotriva asociaților, a administratorului sau a fostului administrator, sau a expertului contabil, deoarece aceste aspecte nu prezintă relevanță în cauză, deoarece nu reprezintă o condiție prevăzută de textul de lege începerea urmăririi penale împotriva persoanei juridice, astfel cum în mod corect a reținut și Curtea de apel.

Astfel, în raport de probatoriile administrate în cauză se constată că suspendarea soluționării contestației s-a dispus cu respectarea condițiilor art. 214 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc.

Așadar, decizia prin care autoritatea administrativă a suspendat soluționarea contestației este legală și temeinică, având în vedere că s-au efectuat cercetări penale, iar, după definitivarea cercetărilor, în baza art. 214 alin. (3) C. proc. fisc., procedura administrativă urma a fi reluată din oficiu.

În concluzie, hotărârea recurată a fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale incidente, având în vedere și Deciziile Curții Constituționale, instanța de fond stabilind împrejurările esențiale în raport de măsura contestată, evocând normele substanțiale incidente și aplicarea acestora în speță.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material, nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

Totodată, Înalta Curte constată că problema de drept care se pune în recurs nu este controversată și face obiectul unei jurisprudențe constante a instanței supreme, astfel încât recursul de față a fost soluționat potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părților, în temeiul art. 493 alin. (6) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă ca nefondat, decizia urmând a fi comunicată părților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL împotriva Sentinței nr. 392/2014 din 7 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 iunie 2016.

Procesat de GGC - CL