ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 174/2018

Decizia nr. 174/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, anularea Deciziei nr. 717 din 28 octombrie 2014, emisă în soluționarea contestației formulată privind anularea Deciziei de nemodificare a bazei de impunere nr. F-MH 299 din 20 august 2014, și a Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-MH 298 din 20 august 2014 și Raportului de inspecție fiscală nr. F-MH 230 din 20 august 2014.

Totodată, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a excepției tardivității contestației formulate de reclamantă și înregistrată la Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova sub nr. x din 07 octombrie 2014 și obligarea acestei instituții să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. F-MH 299 din 20 august 2014, Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-MH 298 din 20 august 2014 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-MH 230 din 20 august 2014.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 370 din 21 septembrie 2015, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia 717 din 28 octombrie 2014, emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Craiova, privind soluționarea contestației nr. x din 7 octombrie 2014 și a obligat această pârâtă să soluționeze pe fond contestația formulată de SC A. SRL și înregistrată sub nr. x din 7 octombrie 2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentele-pârâte arată că soluția pronunțată de prima instanță este nelegală, având în vedere că actele administrativ-fiscale, respectiv Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilită de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MH 298 din 20 august 2014, Decizia de nemodificare a bazei de impunere nr. F-MH 299 din 20 august 2014, Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. 64 din 20 august 2014 și Raportul de inspecție fiscală nr. F-MH 230 din 20 august 2014, au fost comunicate intimatei-reclamante cu Adresa nr. x din 22 august 2014, în mod legal, prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire AR29921475375 din data de 28 august 2014.

În mod greșit, prima instanță a apreciat că acest înscris (confirmarea de primire) nu dovedește comunicarea efectuată de către A.J.F.P. Mehedinți, ci dimpotrivă, că intimata-reclamantă a expediat către A.J.F.P. Mehedinți un înscris la data de 28 august 2014.

Recurentele-pârâte susțin că pe confirmarea de primire a fost trecut în mod eronat reclamanta la rubrica expeditorului, iar A.J.F.P. Mehedinți la rubrica destinatarului, însă această eroare a fost remediată de serviciul poștal care a expediat plicul cuprinzând actele menționate la adresa destinatarului înscris pe plic, respectiv cea a reclamantei-intimate.

Se mai arată că pe confirmarea de primire, la rubrica "se completează de destinatarul trimiterii", este confirmată primirea de către salariata reclamantei, B., prin semnătură, la data de 28 august 2014.

Aceste aspecte, susțin recurentele-pârâte, nu au fost analizate de prima instanță și nu s-a stabilit cine este persoana care a semnat pentru primirea înscrisurilor și dacă aceasta este angajata reclamantei sau a pârâtei.

Intimata-reclamantă nu neagă faptul că ar fi primit decizia de impunere, ci dimpotrivă, consideră nelegală doar modalitatea de comunicare, susținând că ar fi trebuit să-i fie comunicată prin remitere sub semnătură, iar nu prin poștă, susținere eronată și înlăturată de judecătorul fondului.

Intimata-reclamantă a depus contestația împotriva deciziei de impunere, prin poștă, la data de 30 septembrie 2014, conform ștampilei aplicată pe plic, peste termenul de 30 de zile prevăzut de disp. art. 205 alin. (1) C. proc. fisc. și calculat conform art. 68 C. proc. civ. și calculat conform art. 68 C. proc. fisc. și calculat conform art. 181 C. proc. civ. și pct. 3.8 din OPANAF nr. 2.906/2014, termen care a început să curgă pentru reclamantă de la data de 29 august 2014 și s-a împlinit sâmbătă în data de 27 septembrie 2014, astfel că s-a prelungit până la sfârșitul primei zile lucrătoare următoare, respectiv luni, 29 septembrie 2014.

Drept urmare, recurentele-pârâte concluzionează în sensul că depunerea contestației în data de 30 septembrie 2014 este sancționată cu respingerea acesteia ca nedepusă în termen.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 21 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., pronunțând în acest sens Încheierea de admitere în principiu din data de 9 noiembrie 2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analiza motivelor de casare.

Recursul este nefondat.

Prin sentința recurată, instanța de fond a apreciat că, din recipisa înaintată la dosarul cauzei de către pârâte, rezultă că reclamanta a expediat către A.J.F.P. Mehedinți un înscris la data de 28 august 2014 și nu invers, astfel că rămâne incertă data la care s-a realizat comunicarea Deciziei nr. 298 din 20 august 2014 către contribuabil și, pe cale de consecință, incertă este și data de la care începe să curgă termenul prevăzut de art. 207 alin. (1) C. proc. civ., pentru depunerea contestației.

Instanța de fond a reținut, în final, că soluția de respingere a contestației ca tardiv formulată, în considerarea datei de 30 septembrie 2014, atâta timp cât nu se poate stabili cu certitudine că data de la care a început să curgă termenul pentru depunerea contestației a fost aceea de 28 august 2014, este urmare a aplicării greșite a disp. art. 207 alin. (1) C. proc. fisc.

Analizând actele depuse la dosarul cauzei, Înalta Curte reține că, din cuprinsul Adresei nr. x din 11 noiembrie 2015 emisă de Oficiul Poștal Distribuire - Turnu Severin, recomandata AR-29921475375 a fost predată la sediul destinatarului, SC A. SA, în data de 28 august 2014.

Adresa nr. x din 11 noiembrie 2015 eliberată de Oficiul Poștal Distribuire Turnu Severin, clarifică chestiunea persoanei expeditorului/destinatarului Recomandatei nr. 29921475375 însă nu aduce nicio dovadă cu privire la conținutul acesteia, în sensul că nu se cunoaște, astfel cum afirmă recurentele-pârâte, dacă la data specificată a fost comunicată Decizia de impunere nr. F-MH298 din 20 august 2014, nedepunându-se borderoul actelor expediate.

Din acest punct de vedere, sentința primei instanțe este pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii aplicabile.

În continuare există o incertitudine în privința comunicării Deciziei de impunere nr. 298 din 20 august 2014, la data de 28 august 2014, astfel cum pretind recurentele-pârâte.

În plus, există un aspect asupra căruia instanța de fond nu s-a aplecat, iar recurentele-pârâte nu le-au contestat.

Intimata-reclamantă a susținut încă din prima fază procesuală, în fața Curții de Apel Craiova, transmiterea contestației administrative fiscale către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, prin fax, în data de 26 septembrie 2014, vineri, orele 15:44:36, dovada aflându-se la dosarul de fond și la dosarul de recurs.

Din cuprinsul actelor de la dosar reiese faptul că numărul de fax aparține A.J.F.P. Mehedinți, mențiunile cu privire la primirea contestației prin fax existând inclusiv pe prima filă a acesteia, când s-a specificat data și ora comunicării.

Față de acestea, Înalta Curte urmează să constate neîntrunirea criticilor întemeiate pe disp. art. 488 pct. 8 C. proc. civ. și să respingă recursul ca nefondat.

În temeiul art. 451 alin. (2) C. proc. civ., ținând seama de complexitatea cauzei, vor fi obligate recurentele-pârâte la 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva Sentinței nr. 370 din 21 septembrie 2015 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenții la plata sumei de 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimată.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CT