ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1816/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată la data de 16 februarie 2017 Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat suspendareaa Deciziei de impunere nr. x din 7 noiembrie 2016 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți.

Prin sentința nr. 227/2017 din data de 07 aprilie 2017, Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta D.G.R.F.P. Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, ca nefondată.

Împotriva sentinței nr. 227/2017 din data de 07 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod procedură civilă, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii recurate, în sensul admiterii cererii privind suspendarea Deciziei de impunere nr. x din 7 noiembrie 2016 emisă de pârâta D.G.R.F.P. Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, până la pronunțarea instanței de fond.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 13.07.2017, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.

Raportul întocmit în cauză în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din Codul de procedură civilă, republicat.

Părțile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilității recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (2) din Codul de procedură civilă:

"La cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii [...]".

În cauză sunt incidente dispozițiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora:

"În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant la data de 21.06.2017, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de RON.

Prin Raportul asupra admisibilității recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a opinat în sensul soluției de anulare a recursului ca netimbrat, în măsura în care taxa judiciară de timbru nu va fi achitată până la data analizării în completul de filtru a admisibilității în principiu a recursului, a apreciat recursul ca fiind nul pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) teza I coroborate cu dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L. la data de 04.04.2018, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosar, aceasta neformulând un punct de vedere și nedepunând dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit pentru analizarea recursului de către completul de filtru.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a respectat obligația legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deși această obligație i-a fost adusă la cunoștință atât prin adresa comunicată la data de 21.06.2017, cât și prin comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurenta-reclamantă, o cerere de reexaminare a modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și de asemenea, nici nu a fost formulată o cerere de acordare facilități de la plata taxei judiciare de timbru, astfel cum prevede art. 42 alin. (2) din același act normativ.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) și art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 227/2017 din data de 07 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 227/2017 din data de 07 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 mai 2018.