ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 429/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 08.04.2016 sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/24.02.2016 emisă în baza raportului de inspecție fiscală x/24.02.2016, în ceea ce privește obligațiile stabilite suplimentar prin acestea în cuantum total de 1.027.596 RON, respectiv 358.292 RON impozit pe profit și 669.304 RON TVA.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 225 din 20.05.2016, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, având ca obiect suspendare executare act administrativ, ca neîntemeiată.

Totodată, a dispus restituirea cauțiunii achitată cu recipisa nr. x/19.05.2016.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței nr. 225 din 20.05.2016 pronunțată de instanța de fond a promovat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurenta reluând susținerile formulate in fața instanței de fond, a arătat, în esență, că în mod greșit a apreciat prima instanță că nu sunt îndeplinite ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv "cazul bine justificat" și "iminența producerii unei pagube".

În acest context, arată recurenta, instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 cu privire la îndeplinirea în cauză a condiției pagubei iminente, având în vedere că orice debitor este pus într-o situație de dificulate în condițiile în care este executată silit.

De asemenea, recurenta concluzionează în sensul că ambele condiții prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 sunt îndeplinite, iar cererea de suspendare formulată de reclamantă este întemeiată.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare la data de 07.07.2016, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La rândul său, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție

În cauză s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului după comunicarea cererii de recurs către intimată și după primirea întâmpinării formulate de acesta.

Raportul realizat în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Atât recurenta, cât și intimata au depus puncte de vedere asupra raportului comunicat.

Prin încheierea de ședință din data de 10 octombrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și a fixat termen de judecată pe fond a recursului, în ședință publică, pentru data de 7 februarie 2018.

Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată, în raport de criticile ce i-au fost aduse, față de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente pricinii, având în vedere și susținerile părților, Înalta Curte constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sens în care va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din dispozițiile generale al Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională care poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori, când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea instanței de contencios, persoana vătămată poate să ceară suspendarea executării actului administrativ până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente, ireparabile, sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

Or, în cauză, instanța de fond a reținut ca împrejurări de fapt și de drept care nu fost de natură să-i creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ fiscal a cărui suspendare a dispus-o, tocmai criticile de nelegalitate invocate de reclamantă.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

De asemenea, din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.

În cauză, este necontestat că, în ipoteza executării silite, societatea nu va fi în măsură să achite ratele scadente ale unui credit în valoare de 300.000 EURO, dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, pierderea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarate de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 225 din 20 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 225 din 20 mai 2016 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2018.