ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 16/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, solicitând suspendarea actelor administrativ fiscale reprezentate de:

- Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MH 5 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți;

- Raportul de inspecție fiscală nr. x din 10 ianuarie 2014 încheiat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți;

- Dispoziția privind măsurile stabilite de inspecția fiscală nr. MH 952 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună suspendarea executării actelor administrativ-fiscale reprezentate de Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice nr. F-MH 5 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, de Raportul de inspecție fiscală nr. x din 10 ianuarie 2014 încheiat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți și de Dispoziția privind măsurile stabilite de inspecția fiscală nr. MH 952 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, cu privire la suma de 4.243.120 RON, compusă din:

- 712.677 RON, reprezentând obligații fiscale suplimentare constând în impozit pe profit (din care: 14.845 RON - impozit pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea aferente imobilului din București, 607.751 RON - impozit pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu serviciile prestate de SC B. SRL și SC C. SRL, 90.081 RON - impozit pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea în sumă de 563.007 RON);

- 297.143 RON, reprezentând obligații fiscale suplimentare constând în dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit (din care: 7.718 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea aferente imobilului din București 279.048 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu serviciile prestate de SC B. SRL și SC C. SRL, 10.377 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea în sumă de 563.007 RON);

- 106.902 RON, reprezentând obligații fiscale suplimentare constând în penalități de întârziere aferente impozitului pe profit (din care: 2.228 RON - penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea aferente imobilului din București, 91.162 RON - penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu serviciile prestate de SC B. SRL și SC C. SRL, 13.152 RON - penalități de întârziere aferente impozitului pe profit stabilit ca urmare a considerării ca fiind nedeductibile a cheltuielilor cu amortizarea în sumă de 563.007 RON);

- 1.985.806 RON, reprezentând obligații fiscale suplimentare constând în TVA (din care: 911.626 RON - TVA nedeductibil aferent serviciilor prestate de SC B. SRL și SC C. SRL; 1.074.180 RON - TVA nedeductibil aferent facturii fiscale nr. x din 29 aprilie 2011 emisă de SC D. SA);

- 842.691 RON, reprezentând obligații fiscale suplimentare constând în dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA (din care: 431.095 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA nedeductibil corespunzător serviciilor prestate de SC B. SRL și SC C. SRL, 411.626 RON - dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA nedeductibil corespunzător facturii fiscale nr. x din 29 aprilie 2011 emisă de SC D. SA);

- 297.871 RON reprezentând obligații fiscale suplimentare constând în penalități de întârziere aferente TVA (din care: 161.127 RON - penalități de întârziere aferente TVA nedeductibil corespunzător serviciilor prestate de SC B. SRL și SC C. SRL; 136.744 RON - penalități de întârziere aferente TVA nedeductibil corespunzător facturii fiscale nr. x din 29 aprilie 2011 emisă de SC D. SA), până la soluționarea acțiunii în anularea actelor administrativ-fiscale menționate. c) să c.) a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin Sentința nr. 76 din 14 martie 2014, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, având ca obiect suspendare executare act administrativ.

Curtea de Apel Craiova a dispus suspendarea executării actelor administrative până la pronunțarea instanței de fond, respectiv Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-MH 5 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți și Dispoziția privind măsurile stabilite de inspecția fiscală nr. MH 952 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți.

Totodată, Curtea a respins cererea de suspendare cu privire la Raportul de inspecție fiscală nr. x din 10 ianuarie 2014 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți.

Împotriva Deciziei nr. 76 din 14 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 12 mai 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Motivele de recurs invocate se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocându-se aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în ceea ce privește soluția recurată prin care a fost admisă cererea de suspendare a deciziei de impunere și a dispoziției de măsuri contestate de către societatea reclamantă.

Criticile din recurs vizează și soluționarea greșită a excepției lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Dolj în condițiile în care DGRFP Craiova nu are calitatea de emitent al actelor administrative a căror suspendare se solicită ci AJFP Mehedinți, solicitându-se respingerea cererii de suspendare ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În ceea ce privește soluția de admitere a cererii de suspendare astfel cum a fost formulată recurenta-pârâtă arată că prima instanță a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în sensul îndeplinirii condițiilor cumulative pentru suspendarea actelor contestate.

Se susține că în cauză nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de norma legală, atât condiția existenței unor cazuri bine justifice de natură a infirma prezumția de legalitate a actelor contestate cât și condiția existenței unei pagube iminente de natură a perturba grav activitatea comercială a societății intimate, în condițiile în care recurenta apreciază că intimata prin probele administrate nu a demonstrat o apartenență vădită de nelegalitate a actelor fiscale contestate sau un prejudiciu cert grav pentru reclamantă și nu în mod indirect pentru societățile cu care societatea reclamantă avea raporturi comerciale.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind ca legală și temeinică hotărârea pronunțată de instanța de fond.

Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate Curtea îl apreciază ca fondat, în parte hotărârea recurată fiind dată cu interpretarea greșită a normelor de drept material, respectiv a dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Curtea apreciază că prima instanță a soluționat corect excepțiile invocate, dar a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material în ceea ce privește fondul cererii de suspendare atunci când a constatat în mod nelegal, în raport de probele administrate că sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În mod corect prima instanță a stabilit cadrul procesual în raport de dispozițiile H.G. nr. 520/2012 privind competența materială ale autorităților fiscale și a identificat corect obiectul admisibil al cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, în sensul că cererea având ca obiect suspendarea raportului de inspecție fiscală din 10 ianuarie 2014 nu este admisibilă deoarece raportul de inspecție fiscală nu are caracter executoriu, nefiind un titlu executoriu de natură a forma obiectul unei cereri de suspendare formulată în condițiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește cererea de suspendare a Deciziei de impunere și a Dispoziției de măsuri emise la 10 ianuarie 2014, Curtea apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru a se justifica suspendarea actelor administrativ fiscale contestate, ca măsură de excepție privind executarea acestor acte, care se bucură de prezumția de legalitate până la evaluarea legalității lor de către instanța de contencios administrativ.

În cauză analizând probele administrate de instanța de fond, Curtea apreciază că nu au fost probate de către intimată existența unor cazuri bine justificate, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 de natură a determina îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură actele fiscale contestate. Probele administrate în cauză respectiv un raport de expertiză extrajudiciară și susținerile recurentei nu sunt de natură a proba împrejurări de fapt, respectiv indicii aparente de răsturnare a prezumției de legalitate, neputându-se reține abuzul de drept al autorităților fiscale invocate de societatea intimată.

Aprecierile primei instanțe cu privire la legalitatea contractelor, la prestarea efectivă a serviciilor și transportul materialelor nu au legătură cu cererea de suspendare, țin de fondul cauzei, instanța de fond prejudiciind în parte fondul cauzei. Clarificarea acestor aspecte care țin de interpretarea dispozițiilor legale aplicabile și de valoarea probatorie a actelor depuse de reclamanta-intimată nu se poare realiza pe calea sumară a procedurii reglementate de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ci doar în cadrul acțiunii în anularea actelor administrativ fiscale, Curtea apreciind că în cauză nu există motive evidente de nelegalitate de natură a infirma prezumția de legalitate și care să nu implice examinarea fondului cauzei.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004, Curtea apreciază că nu este îndeplinită această condiție față de faptul că reclamanta nu a probat în concret și cu certitudine iminența procedurii unui prejudiciu grav de neînlăturat pentru activitatea societății și pentru angajații acestora.

Iar situația juridică a societății reclamante față de care s-a deschis procedura de insolvență nu poate prin ea însăși să justifice suspendarea provizorie a actelor fiscale contestate, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul și va casa în parte decizia atacată în sensul că va respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere și a Dispoziției de măsuri din 10 ianuarie 2014, pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Va menține în rest dispozițiile hotărârii contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți împotriva Deciziei nr. 76 din 14 martie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează,în parte, decizia atacată în sensul că respinge ca nefondată cererea de suspendare a executării Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată nr. F-MH 5 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți și Dispoziția privind măsurile stabilite de inspecția fiscală nr. MH 952 din 10 ianuarie 2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Mehedinți, formulată de SC A. SRL.

Menține în rest dispozițiile deciziei atacate.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.

Procesat de GGC - CT