ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2510/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29.05.2017, pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj a solicitat anularea: deciziei 354/28.11.2016 emisă de DGRFP Craiova, raportului de inspecție fiscală nr. x/19.06.2016; deciziei de impunere nr. x/09.06.2016; deciziei de impunere nr. x/09.06.2016; deciziei din dosarul fiscal x; deciziei de impunere nr. x/23.12.2016; și repunerea părților în situația anterioară. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1018 din 29 noiembrie 2018, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de contestatorul S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, având ca obiect contestație act sdministrativ fiscal. 1.

Recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar Consultant Insolvență S.P.R.L., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond, în sensul admiterii acțiunii cum a fost formulată. 1.

Încheierea de suspendare a soluționării recursului Prin încheierea din 3 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea soluționării recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, la acel termen, nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. 1.

Încheierea de respingere a cererii de repunere pe rol a cauzei Prin încheierea din 21 ianuarie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de recurentă, având în vedere că prin această cerere nu s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, și a menținut măsura suspendării judecății cauzei, dispusă prin încheierea din 3 septembrie 2020. 1.

Suspendarea de drept a cauzei În perioada 16.03.2020-15.05.2020 cauza a fost suspendată de drept ca urmare a intervenirii Decretului Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 pentru instituirea stării de urgență și a Decretului nr. 240 din 14 aprilie 2020 prin care a fost prelungită starea de urgență. Cauza a fost repusă pe rol din oficiu, iar la termenul din 26.05.2020 instanța a constatat că se impune discutarea excepției perimării căii de atac și a acordat termen la data de 23.06.2020 pentru a se cita părțile cu mențiunea de a pune concluzii cu privire la această excepție. 1.

Hotărârea de constatare a perimării recursului Prin decizia nr. 1090 din 23 iunie 2020, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimată calea de atac declarată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Administrator Judiciar Consultanț Insolvență SPRL, în contradictoriu cu intimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj, împotriva sentinței nr. 1018 din 29 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr. x/2017. 1.7. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 1090 din 23 iunie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin Administrator Judiciar Consultant Insolvență SPRL, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea excepției perimării. A arătat că, în cauză, sunt incidente cazurile de suspendare a cursului perimării prevăzute de art. 418 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Astfel, a apreciat că starea de urgență instituită prin Decretul Președintelui României nr. 195 din 16 martie 2020 și prelungită prin Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020, a constituit un caz de suspendare a cursului perimării în condițiile art. 418 C. proc. civ. coroborat cu art. 42 din Decretul de instituire a stării de urgență, decret în baza căruia au fost suspendate de drept toate litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată, cu excepția celor urgente. În condițiile în care cursul perimării a fost suspendat de plin drept în baza Decretelor prezidențiale, în cauză nu poate fi reținută vreo culpă procesuală din partea sa, astfel încât se impune respingerea excepției perimării, termenul acesteia fiind suspendat două luni ca urmare a celor două Decrete menționate anterior. 1.

Apărările formulate în cauză Întimatele-pârâte Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Gorj nu au formulat întâmpinări. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit art. 416 alin. (1) din C. proc. civ.: "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar potrivit alin. (2) "Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părții. În speță, prin încheierea din data de 3 septembrie 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea soluționării recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere că, la acel termen, nici una dintre părți nu s-a prezentat și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Ulterior, deși recurenta-reclamantă a formulat două cereri de repunere pe rol a cauzei, la data de 12.12.2019 și la data de 12.02.2020, acestea nu au fost de natură a întrerupe cursul perimării, întrucât prin niciuna dintre ele, recurenta-reclamantă nu a înțeles să solicite judecarea cauzei și în lipsa părților. La termenul din 26.05.2020, Curtea de Apel Craiova, a constatat că dosarul a fost suspendat pentru prima dată la 3 septembrie 2019 și că se impune discutarea excepției perimării căii de atac. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 420 din C. proc. civ., "(1) Perimarea se constată din oficiu sau la cererea părții interesate. Judecătorul va cita de urgență părțile și va dispune grefierului să întocmească un referat asupra actelor de procedură în legătură cu perimarea." Prin urmare, perimarea reprezintă o sancțiune procedurală pentru lipsa de stăruință a părții în desfășurarea judecății. Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură ce nu a mai fost urmat, din motive imputabile părții, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei. În cazul de față, Înalta Curte reține că ultimul act de procedură îndeplinit de instanță a fost încheierea de suspendare a judecății din 3 septembrie 2019, acesta fiind de altfel și momentul de la care a început să curgă termenul de perimare de 6 luni, conform art. 416 alin. (2) C. proc. civ., cum corect a apreciat și instanța de fond. Nu pot fi primite criticile recurentei în sensul că perimarea nu a intervenit întrucât pe perioada stării de urgență instituită prin Decretul Președintelui României nr. 195 din 16.03.2020 și prelungită prin Decretul nr. 240 din 15.04.2020, toate cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată, cu excepția celor cu caracter urgent, au fost suspendate de drept. În deplin acord cu judecătorul curții de apel, Înalta Curte constată că starea de urgență a fost instituită după împlinirea termenului de perimare. Astfel, starea de urgență a fost instituită începând cu data de 16.03.2020 prin Decretul nr. 195, iar termenul de perimare a început să curgă de la data de 3 septembrie 2019 și s-a împlinit pe data de 3 martie 2020. Or, pentru a fi de natură să se înterupă termenul de perimare era imperios necesar ca starea de urgență să fi fost instituită anterior împlinirii termenului de perimare. Nici cererea de judecare a cauzei în lipsă formulată prin notele de ședință depuse la data de 23.06.2020, nu este de natură a întrerupe cursul perimării, fiind formulată, de asemenea, după împlinirea termenului de perimare (03.03.2020). Contrar susținerilor recurentei, în cauză nu sunt incidente cazurile de suspendare a cursului perimării prevăzute de art. 418 alin. (1) și (3) C. proc. civ. și nici nu s-a efectuat vreun act de procedură în vederea judecării procesului, care să aibă efect de întrerupere a cursului termenului de perimare. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 și art. 420 din C. proc. civ. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamanta S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar Consultant Insolvență S.P.R.L., ca nefondat.