ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1526/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1526/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

penale de față;

Analizând actele și

lucrările din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 138 din 13 decembrie

2011, Tribunalul Teleorman, în baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat

încadrarea juridică a faptelor pentru care este trimis în judecată inculpatul Z.M.V.

din: art. 192 alin. (2) C. pen. art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen. art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. toate cu

aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen. în infracțiunea prev.

de art. 192 alin. (2) din C. pen., art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. a) C. pen., art. 174 C. pen. rap. la art. 176 lit. d) din

C. pen. toate cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

I. În baza art. 192 alin.

(2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul Z.M.V.

la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplic.

art. 37 lit. b) C. pen. l-a mai condamnat pe același inculpat și la pedeapsa de

17 (șaptesprezece) ani închisoare.

În baza art. 174 C.

pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., l-a

condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) C. pen. art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele urmând ca inculpatul Z.M.V.

să execute pedeapsa rezultantă de 20 (douăzeci ) ani închisoare.

II. În baza art. 192

alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul

T.M.V. la pedeapsa de 7(șapte) ani închisoare.

În baza art. 211

alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen. cu aplic.

art. 37 lit. a) C. pen. l-a mai condamnat pe inculpat și la pedeapsa de 17

(șaptesprezece) ani închisoare.

În baza art. 174 C.

pen. rap. la art. 176 lit. d) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. l-a

condamnat pe același inculpat și la pedeapsa de 20 (douăzeci) ani închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) cu aplic. art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele, urmând ca

inculpatul T.M.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 20 (douăzeci) ani

închisoare.

În baza art. 61 C.

pen. a revocat liberarea condiționată de care a beneficiat inculpatul T.M.V.

pentru pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.

331 din 13 decembrie 2006 a Judecătoriei Turnu Măgurele și în baza art. 39 alin.

(2) C. pen. contopește restul neexecutat de 453 zile cu pedeapsa aplicată prin

prezenta sentință urmând ca inculpatul T.M.V. să execute pedeapsa rezultantă de

20 (douăzeci) ani închisoare.

S-a interzis ambilor

inculpați drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II a și lit. b) C.

pen., în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 65 C.

pen., s-a interzis inculpaților Z.M.V. și T.M.V., drepturile prev. de art. 64

lit. a) teza a II a și lit. b) C. pen. timp de 10 (zece) ani după executarea

pedepsei principale, a închisorii.

S-a menținut starea

de arest a inculpaților și deduce din pedepse, prevențiile executate de fiecare

de la 28 septembrie 2010 la zi.

În baza art. 118 lit.

e) C. pen. s-a confiscat de la inculpați suma totală de 250 RON.

A luat act că partea

vătămată P.M. nu s-a constituit parte civilă.

Au obligat inculpații

la plata unei sume de 1.500 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare

statului.

Onorariu avocat

oficiu de câte 200 RON pentru fiecare inculpat s-a suportat din fondurile

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că inculpații T.M.V. (27 ani) și Z.M.V.

(26 ani) nu realizează venituri, sunt prieteni de mai mult timp, locuiesc în

apropiere și în același cartier cu victima S.N. - 53 ani, cu care se cunoșteau

întrucât obișnuiau să frecventeze același bar.

Prin sentința penală

nr. 331 din 13 decembrie 2006 a Judecătoriei Turnu Măgurele rămasă definitivă

prin decizia penală nr. 23/A din 30 ianuarie 2007 a Tribunalului Teleorman și

decizia penală nr. 467 din 23 martie 2007 a Curții de Apel București,

inculpații au fost condamnați la pedeapsa închisorii de 4,6 ani -T.M.V. și

respectiv, 4 ani -Z.M.V., pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.

208 – 209 lit. a), e), g), i) C. pen., faptă pe care au săvârșit-o împreună.

De menționat că ambii

inculpați încă din perioada minoratului au comis și alte infracțiuni.

După executarea

ultimei pedepse, inculpații au menținut relația de prietenie și pentru a-și

asigura existența se ocupau cu valorificarea fierului vechi și alte activități

care nu aduceau constant venituri importante iar banii obținuți îi cheltuiau pe

băuturi, țigări și cele necesare traiului.

În noaptea de 19/20

septembrie 2010 inculpatul Z.M.V. s-a deplasat la un cazinou din municipiul

Turnu Măgurele și a câștigat la ruletă suma de circa 900 RON (conform

declarațiilor martorilor B.S.C. și C.M.S.

Din banii obținuți

inculpatul și-a cumpărat ulterior obiecte de îmbrăcăminte și cele necesare

traiului fapt pentru care după circa o săptămână nu deținea o sumă importantă

de bani (declarație inculpat).

La data de 20

septembrie 2010 (luni), victima S.N. care locuia singur, a încasat pensia în

valoare de circa 800 RON din care și-a achitat datoriile, a cumpărat alimente

iar la data de 23 septembrie 2010 (joi) a lichidat un cont la o bancă în

valoare de 1004,26 RON și în aceeași zi a depus suma de 504,26 RON (conform

cerere de lichidare și contract de constituire depozit) oprindu-și pentru nevoi

personale suma de 500 RON.

Deoarece dispunea de

o sumă de bani la data de 25 septembrie 2010 (sâmbătă) în jurul orelor 19.00 S.N.

a mers la barul SC S. SRL, situat la circa 500 metri față de locuința sa.

În aceeași

după-amiază în jurul orelor 18.30 la același bar, se aflau și cei doi inculpați

care, tocmai fiindcă nu aveau asupra lor o sumă importantă de bani i-au

solicitat vânzătoarei V.T.A. să consume pe „ datorie” o navetă cu bere în

valoare totală de 54 RON.

Întrucât aveau și

alte datorii la barul respectiv, martora V.T.A. a vorbit pe telefonul mobil cu

administratorul societății care a fost de acord cu cele solicitate de

inculpați, urmând ca aceștia să achite suma datorată peste două zile (luni).

În timp ce se afla în

local, cu ocazia discuțiilor, S.N. a afirmat și faptul că a vândut (sau

intenționează să vândă) o suprafață de teren și a încasat o parte din sumă,

aspect care a fost auzit și de martorul B.M.C. care se afla la altă masă.

În jurul orelor 22.30

vânzătoarea le-a spus consumatorilor că era ultima comandă, fapt pentru care S.N.

a cumpărat circa 200 ml. coniac și s-a așezat la aceeași masă cu inculpații.

Din declarațiile

martorei V.T.A., (vânzătoarea) rezultă cu certitudine că la ora 23.50 în local

se aflau numai victima și inculpații care, fiind în apropiere, au văzut când S.N.

a scos banii pe care i-a avut asupra sa, a achitat consumația cu o bancnotă de

50 RON și a primit restul în valoare de 47 RON.

La scurt timp victima

a plecat singură spre locuință, mergând pe jos, iar după circa 10-20 minute și

inculpații au părăsit barul, urmând să achite ulterior suma totală de 63 RON.

În jurul orelor 0.10

după ce a închis barul și se deplasa spre domiciliu parcurgând circa 50 metri

pe aceeași parte cu localul, ajungând la intersecția străzilor L. (unde este

amplasat barul) cu strada N. G. (unde locuia victima), martora V.T.A. a văzut

că inculpații se aflau pe partea opusă (conform proces verbal, planșă foto și

schiță) și l-a auzit pe inculpatul Z.M.V. afirmând „vrei să te ia poliția”

(declarații martor V.T.A.).

De asemenea, martora

a precizat și faptul că fiind târziu, în apropiere ori pe traseul parcurs de

aceasta nu se aflau alte persoane.

Fiind sub influența

băuturilor alcoolice întrucât anterior fiecare inculpat consumase singur circa

7-8 sticle cu bere și cunoscând faptul că S.N. locuia singur, consumase alcool

și avea asupra sa o sumă de bani (minim 47 RON) iar în zona unde domicilia nu

avea rude sau alte persoane care să intervină (majoritatea vecinilor sunt

pensionari ori persoane plecate din țară), inculpații s-au hotărât să-i

sustragă banii.

În vederea realizării

acestui scop, profitând de faptul că pe strada unde locuia S.N. iluminatul

public era insuficient, inculpații s-au deplasat după victimă, au intrat în

curte și au ajuns-o în momentul în care aceasta intenționa să pătrundă în casă.

În timp ce se aflau

în curte, la circa 20 metri față de poarta de acces, inculpații au exercitat în

mod repetat acte de violență cu pumnii și picioarele asupra victimei și după ce

i-au sustras banii l-au abandonat pe S.N. pe sol, la circa un metru față de

aleea din beton și ușa de acces în locuință iar apoi au părăsit imobilul pe

poartă, fără să o închidă.

Deoarece pe aceeași

parte cu locuința victimei, la circa 60 -70 metri față de aceasta deține o

suprafață de teren (grădină) unde obișnuiește să doarmă în perioada respectivă,

martorul C.A. l-a auzit pe S.N. și întrucât a strigat de trei ori l-a

recunoscut după voce când afirma „aoleu, tușă I., mor”.

De menționat că

martorul a precizat cu certitudine faptul că a auzit victima solicitând

ajutorul la ora 0.30 deoarece imediat a privit ceasul (declarații martor C.A.).

În consecință, este

evident că în noaptea de 25/26 septembrie 2010, în intervalul cuprins între

orele 0.10 (când martora V.T.A. i-a văzut și auzit pe inculpați afirmând „vrei

să te ia poliția”) și orele 0.30 (când martorul C.A. a auzit victima solicitând

ajutorul) singurele persoane aflate în zonă ce aveau posibilitatea să acționeze

asupra acesteia la scurt timp după ce a ajuns la domiciliu, erau numai

inculpații.

Acest aspect se

coroborează și cu faptul că asupra victimei s-a acționat numai cu corpuri dure

(pumni, picioare) iar inculpații nu erau înarmați cu vreun obiect.

După comiterea

agresiunii, provocându-i-se leziuni grave (fracturi costale, rupturi de organe

interne, etc.) în aceeași noapte, S.N. a decedat. După comiterea faptei,

conform propriilor declarații, inculpații s-au deplasat împreună, circulând pe

jos, la un local situat în centrul municipiului Turnu Măgurele, iar pe drum

inculpatul Z.M.V. și-a cumpărat un pachet de țigări în valoare de 11 RON.

La barul respectiv,

deși anterior consumaseră „pe datorie” neavând o sumă importantă asupra lor,

cei doi inculpați declarând că împreună dețineau suma totală de maxim 50 RON

din care au cumpărat și un pachet de țigări în valoare de 11 RON, au solicitat

să joace la aparatele mecanice, însă fiind târziu martora N.A.M. (vânzător) i-a

refuzat și în această situație după ce au consumat fiecare o sticlă cu bere în

valoare totală de circa 8 RON, după circa 30 minute, au plecat (declarație

martor N.A.M.).

În continuare, inculpații

s-au deplasat pe jos (circa 2 km) spre stația O.M.V. situată la ieșirea din

municipiul Turnu Măgurele unde au ajuns la ora 4.29 iar inculpatul Z.M.V. a

cumpărat o sticlă de un litru Coca - Cola și un recipient cu un litru Capy pe

care le-a achitat cu o bancnotă de 50 RON.

Ori, în situația în

care cei doi inculpați (așa cum au declarat inițial) din suma totală de 50 lei

pe care au avut-o împreună au cumpărat produse în valoare de 20 RON, nu se

justifica diferența și nici faptul că, inculpatul Z.M.V. a cumpărat produsele

de la stația O.M.V. cu o bancnotă de 50 RON.

Faptul că, în noaptea

de 25/26 septembrie 2010 la ora 4.29 inculpatul Z.M.V. a achitat produsele cu o

bancnotă de 50 RON, rezultă din adresa eliberată de societatea respectivă.

Inculpații au

consumat răcoritoarele pe terasă, fără să se apropie ori să discute cu alte

persoane și în jurul orelor 5.22 au plecat spre locuințe (înregistrare camere

de supraveghere).

Dacă inculpații ar fi

avut anterior numai suma totală de 50 RON, așa cum au declarat, fapt pentru

care au consumat „pe datorie”, era imposibil ca după ora 0.30 când victima a

fost agresată, să dețină o sumă mai mare.

A doua zi ( 26

septembrie 2010, duminică) în jurul orelor 9.30 martorul C.I. a mers la

locuința victimei și după ce a strigat la poartă, observând că aceasta nu era

închisă prin interior, a intrat în curte.

După ce a văzut că S.N.

era căzut, avea corpul orientat cu fața în jos și nu reacționa în vreun mod, de

teamă martorul s-a deplasat în alergare la locuință, i-a relatat martorului P.M.

(văr) cele întâmplate, iar la scurt timp au fost sesizate organele de poliție.

Cu ocazia cercetării

la fața locului s-a evidențiat faptul că victima prezenta leziuni externe,

rigiditate, nu avea urme de târâre iar asupra sa nu au fost găsite bunuri sau

valori deși era firesc să dețină suma de minim 47 RON cu care a părăsit

localul.

Din raportul de

necropsie eliberat de S.M.L. Teleorman, rezultă că „moartea numitului S.N. a

fost violentă. Ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unui traumatism

toraco-abdominal cu numeroase fracturi costale și rupturi de organe interne.

Leziunile constatate s-au putut produce prin lovire repetată și comprimare cu

corp dur și au legătură directă de cauzalitate cu decesul. Sângele recoltat de

la cadavru conținea 1,50 gr.‰ alcool”.

Pentru a zădărnici

aflarea adevărului sau a diminua răspunderea penală, ambii inculpați au

manifestat în mod constant o atitudine nesinceră.

Astfel, rezultă din

actele și lucrările dosarului că pe parcursul procesului penal, inculpații au

adoptat o poziție oscilantă prezentând diverse variante în legătură cu faptele

reținute în sarcina lor.

Apreciind că din

probele administrate în cauză rezultă fără dubiu reinserția celor doi inculpați

sub aspectul faptelor reținute în sarcina lor, instanța de fond a dispus

condamnarea acestora la pedepse cu închisoarea la individualizarea cărora a

avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen.

Referitor la inculpatul

Z.M.V. a reținut

instanța fondului că acesta a comis faptele în condițiile recidivei prev. de

art. 37 lit. b) C. pen. și nu în condițiile recidivei postcondamnatorii prev.

de art. 37 lit. a) C. pen., sens în care a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor.

Î

mpotriva acestei sentințe au declarat apel,

în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., inculpații Z.M.V. și T.M.V.,

solicitând aplicarea disp. art. 320

1

C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 34 din 9 februarie

2012, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins ca nefondate

apelurile declarate

de apelanții inculpați Z.M.V. și T.M.V., împotriva sentinței penale nr. 138 din

13 decembrie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală.

S-a computat prevenția

fiecărui inculpat de la 28 septembrie 2010 la zi.

S-a menținut starea

de arest pentru fiecare inculpat.

A obligat pe fiecare

inculpat la câte 600 RON cheltuieli judiciare către stat, din care câte 200 RON

pentru fiecare avocat din oficiu se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, instanța de prim

control judiciar a reținut că sentința

instanței de fond este legală și temeinică.

Situația de fapt a fost bine stabilită de

instanța de fond, iar pedepsele aplicate inculpaților au fost just

individualizate în raport de exigențele reglementate de disp. art. 72 C. pen.

Referitor la reținerea disp. art. 320

1

C. proc. pen., apreciază instanța de prim control judiciar că aceste dispoziții

legale nu sunt incidente în cauză, față de natura infracțiunilor reținute în

sarcina inculpaților, respectiv omor deosebit de grav.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs,

în termen legal de 10 zile prev. de art. 385

3

C. proc. pen.,

inculpații Z.M.V.

și

T.M.V., criticile formulate de aceștia vizând netemeinicia pedepselor aplicate

pe care le apreciază ca fiind prea aspre în raport de atitudinea de

recunoaștere a faptelor pe care au adoptat-o pe parcursul procesului penal.

Solicită, de asemenea, inculpații ca judecata

cauzei să se facă în procedura simplificată prev. de art. 320

1

C.

proc. pen. cu consecința reducerii pedepselor în limitele prev. de art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

În susținerea recursurilor, inculpați invocă

cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei

recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385

6

alin.

(2) C. proc. pen., în baza cărora instanța de recurs examinează cauza numai

prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 385

9

C. proc. pen.,

cât și din perspectiva disp. art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., Înalta

Curte de Casație și Justiție reține că recursurile declarate de inculpați nu

sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează:

Reține Înalta Curte că situația de fapt a

fost în mod temeinic stabilită de instanța de fond care a realizat o analiză

amplă și obiectivă a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze

ale procesului penal, încadrarea juridică dată faptelor este justă și

corespunde situației de fapt, în mod corect, apreciind instanța de fond că se

impune tragerea la răspundere penală a inculpaților.

Astfel, rezultă din probele administrate atât

în faza de urmărire penală cât și în mod direct și nemijlocit în faza de cercetare

judecătorească că în noaptea de 25/26 septembrie 2010, fiind sub influența

băuturilor alcoolice au pătruns în curtea victimei și au exercitat în mod

repetat acte de violență asupra acestuia, S.N., cu intenția să-i sustragă o

sumă de bani, cauzându-i leziuni care au condus la decesul victimei, faptele

comise de inculpați întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de

violare de domiciliu în formă agravată prev. de art. 192 alin. (2) C. pen.,

omor deosebit de grav prev. de art. 174 rap. la art. 176 lit. d) C. pen. și

tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

a) C. pen.

Inițial inculpații nu au recunoscut faptele,

iar ulterior au dat mai multe declarații oferind diferite variante cu privire

la modalitatea de săvârșire a faptelor.

În faza de judecată a apelului inculpații au

revenit asupra poziției inițiale, recunoscând faptele reținute în sarcina lor,

solicitând ca judecarea cauzei să se realizeze în procedura simplificată prev.

de art. 320

1

C. proc. pen.

Aceeași solicitare au adresat-o inculpații și

Înaltei Curți cu consecința aplicării unor pedepse într-un cuantum redus,

critici ce se circumscriu cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Înalta Curte apreciază că aceste dispoziții

legale care reglementează procedura simplificată de soluționare a unei cauze în

situația recunoașterii vinovăției nu sunt incidente în cauză.

Potrivit disp. art. 320

1

alin. (7)

C. proc. pen., instanța va pronunța condamnarea inculpatului care beneficiază

de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei închisorii și de reducere cu o pătrime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii. Dispozițiile alin. (1)-(6) nu se

aplică în cazul în care acțiunea penală vizează o infracțiune care se

pedepsește cu detențiune pe viață.

Având în vedere că inculpații

Z.M.V.

și T.M.V. sunt

trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav

prev. de art. 174 - art. 176 lit. d) C. pen., care se pedepsește cu detențiunea

pe viață sau cu închisoarea de la 15 la 25 ani, Înalta Curte apreciază că disp.

art. 320

1

C. proc. pen., nu sunt incidente în cauză.

Criticile formulate de inculpați cu referire

la netemeinicia pedepselor aplicate, apreciază Înalta Curte că nu sunt întemeiate.

Natura infracțiunilor comise, fapte deosebit

de grave ce au condus la decesul victimei, modalitatea de comitere a faptelor,

perseverența infracțională de care au dat dovadă inculpații, agresivitatea cu

care au acționat lovind victima în repetate rânduri, lovituri ce au condus la

rezultatul letal, sunt împrejurări ce justifică orientarea sancțiunii penale

către maximul special al pedepsei prevăzut de lege.

Nici circumstanțele personale ale

inculpaților nu sunt demne de a fi luate în considerare pentru a le da

eficiența necesară în sensul aplicării unor pedepse într-un cuantum mai mic.

Astfel inculpații au dat dovadă de

nesinceritate la debutul urmăririi penale încercând să inducă în eroare

organele de anchetă cu scopul vădit de a fi exonerați de răspundere penală, de

asemenea sunt cunoscuți cu antecedente penale, ambii inculpați fiind

recidiviști inculpatul Z.M.V. a săvârșit faptele în condițiile recidivei

postexecutării prev. de art. 37 lit. b) C. pen., iar inculpatul

și T.M.V. în

condițiile recidivei postcondamnatorii prev. de art. 37 lit. a) C. pen., toate

împrejurările arătate conducând la concluzia că sancțiunile penale aplicate

inculpaților sunt apte să asigure scopul pedepsei, astfel cum este definit de

disp. art. 52 C. pen.

Față de considerentele arătate Înalta Curte

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să

respingă ca nefondate recursurile declarate de inculpați.

În baza art. 385

17

alin. (4) cu

referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate inculpaților

durata reținerii și arestării preventive de la 28 septembrie 2010 la zi.

Văzând și disp. art. 192 alin. (2) C. proc.

pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații Z.M.V. și T.M.V. împotriva deciziei penale nr. 34/A din 9

februarie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților,

durata reținerii și arestării preventive de la 28 septembrie 2010 la 11 mai

2012.

Obligă recurenții inculpați la plata sumelor

de câte 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de

câte 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai

2012.