ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 03.12.2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2012

HOTĂRÂRE
03.12.2012
CAMERĂ
penal
RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză 
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3962/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 330 din data de 24 aprilie 2012, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 334 C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul F.C. din infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. (2 fapte) în infracțiunea prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b) C. proc. pen. (o faptă).

În baza art. 174, 175 lit. c) și d) C. pen., a condamnat inculpatul F.C. la 20 de ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b) C. pen., a condamnat același inculpat la 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, acesta urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 20 de ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplic. art. 71 și art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus prevenția inculpatului de la data de 15 iulie 2011 până la data 24 aprilie 2012.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea cuțitului tip briceag folosit de inculpat la săvârșirea infracțiunilor.

În baza art. 14 rap. la art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 998 C. civ., a obligat inculpatul să plătească părții civile G.J. echivalentul în lei al sumei de 510.000 euro la cursul BNR de la data efectuării plății și părții civile G.L. echivalentul în lei al sumei de 105.000 euro la cursul BNR de la data efectuării plății, cu titlu de despăgubiri civile.

A obligat inculpatul să plătească părții civile Spitalul Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon - București" suma de 4,362,71 RON cu dobânda legală aferentă acestei sume cu titlu de despăgubiri civile.

A menținut măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile aparținând inculpatului, dispusă prin Încheierea de ședință din 19 martie 2012.

În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul să plătească suma de 2.300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, între partea vătămată G.J. și inculpat au existat relații de concubinaj o perioadă lungă de timp, părțile locuind în imobilul aparținând mamei părții vătămate, G.J.

Din relația de concubinaj dintre partea vătămată G.J. și inculpat a rezultat minorul G.G.F.R.

În cursul relației de concubinaj, între părți au existat mai multe conflicte și situații tensionate pe fondul geloziei inculpatului.

O astfel de situație conflictuală a existat și în seara datei de 14 iulie 2011, atunci când partea vătămată G.J. i-a cerut inculpatului să părăsească, în cel mai scurt timp, imobilul în care locuia.

În data de 15 iulie 2011, în jurul orelor 12:00, inculpatul, în timp ce se afla în imobilul unde locuia împreună cu concubina sa, fără o motivație aparentă, a luat un cuțit tip briceag (pe care îl depozita în mod obișnuit într-un sertar al mobilei din locuință) și a aplicat mai multe lovituri, în zona craniană, minorului G.G.F.R., care dormea în acel moment.

Din Raportul de necropsie AA/2011 a rezultat că moartea minorului G.G.F.R. a fost violentă și s-a datorat hemoragiei și dilacerării meningo-cerebrale, ca urmare a unui traumatism cranio-cerebral cu fracturi de boltă craniană, în condițiile unui traumatism cranio-facial.

Din același raport a rezultat că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar), nefiind exclusă producerea leziunii localizate temporal stânga prin lovire cu corp dur cu suprafață limitată mică (tip ciocan sau similar).

S-a mai concluzionat că, între leziunile traumatice cranio-cerebrale și cauza medicală a decesului există legătură directă de cauzalitate, iar decesul poate data din 18 iulie 2011, nefiind constatate abateri de bună practică medicală.

În aceleași împrejurări, în contextul în care partea vătămată G.J. și mama acesteia partea vătămată G.L. au intervenit pentru a-l lua pe minor și a-l transporta cât mai urgent la cea mai apropiată unitate sanitară, în scopul salvării vieții acestuia, inculpatul, folosind același obiect vulnerant, a aplicat, în zone vitale, mai multe lovituri celor două părți vătămate.

Din Raportul de expertiză medico-legală nr. BB/2011 a rezultat că partea vătămată G.J. a prezentat la data de 15 iulie 2011 plăgi multiple la nivelul toracelui anterior și posterior - pneumotorax stâng - precum și plăgi la nivelul lombar drept și coapsă bilateral - dispnee, leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar) și care necesită 25 - 30 zile de îngrijire medicală.

Din același raport a mai rezultat că leziunile suferite de partea vătămată, la data de 15 iulie 2011, i-au pus în primejdie viața.

Din Raportul de expertiză medico-legală nr. CC/2011 a rezultat că partea vătămată G.L. a prezentat la data de 15 iulie 2011 plăgi la nivelul scalpului - parietal dreapta și parieto-occipital dreapta și antebrațului drept leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător (posibil cuțit sau similar) și care necesită 7 - 8 zile de îngrijire medicală.

Din raportul de expertiză psihiatrică efectuată în cauză, a rezultat că inculpatul, deși prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil emoțional, are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.

Instanța a înlăturat, ca nesincere, atât susținerile inculpatului, în sensul că nu a intenționat să-și omoare copilul, întrucât actele sale de agresiune o vizau exclusiv pe partea vătămată G.J., concubina sa, iar nu pe minor, acesta fiind lovit ca urmare a faptului că dormea în brațele părții vătămate, cât și cele vizând împrejurarea că nu a intenționat în mod direct să o lovească și pe partea vătămată G.L., care a suferit leziuni ca urmare a intervenției acesteia în conflict.

Susținerile inculpatului au fost infirmate de declarațiile părților vătămate G.J. și G.L. (din care a rezultat că loviturile cu cuțitul au fost aplicate minorului în timp ce acesta dormea singur într-una din încăperile imobilului, iar intervenția acestora a avut loc după ce minorul fusese deja lovit cu obiectul vulnerant la nivelul craniului), care s-a coroborat cu constatările efectuate cu ocazia cercetării la fața locului (din care a rezultat că au fost găsite urme de sânge sub formă de pete și mânjituri pe fețele de pernă și pe o pătură, precum stropi de sânge pe micul hol ce permite accesul în camerele respective), pe plan subiectiv, acesta acționând cu intenția de a suprima viața părților vătămate și a minorului G.G.F.R.

În același context, lovirea repetată a celor trei victime, cu un obiect apt de a produce rezultate letale, în zone anatomice vitale, au infirmat apărarea inculpatului în sensul că nu ar fi intenționat decât lezionarea unei singure persoane.

Această situație de fapt a fost reținută pe baza următorului material probatoriu: Raport de necropsie AA/2011, Raportul de expertiză medico-legală nr. BB/2011, Raportul de expertiză medico-legală nr. CC/2011, raportul de expertiză psihiatrică a inculpatului, declarațiile părților vătămate G.J., G.L., declarațiile inculpatului, declarațiile martorilor G.B. și E.N., declarațiile inculpatului; procesul-verbal de consemnare a actelor premergătoare; procesul-verbal de cercetare la fața locului, însoțit de planșe foto; raportul medico-legal de necropsie a minorului G.G.F.R.

În drept, s-a apreciat că acțiunile inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 174 - 175 lit. c) și d) C. pen. și de art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit. b) C. pen.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social și modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele săvârșite, care este necunoscut cu antecedente penale care a avut un loc de muncă și un comportament bun în societate și care prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil emoțional.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, inculpatul F.C. și părțile civile G.J. și G.L.

Apelul parchetului a vizat încadrarea juridică a faptei comise asupra minorului, reiterându-se cererea de schimbare a încadrării juridice prin reținerea art. 176 lit. a) C. pen., greșita individualizare a pedepsei, solicitându-se condamnarea inculpatului la pedeapsa detențiunii pe viață, omisiunea instanței de fond de a aplica inculpatului pedeapsa complementară prev. de art. 64 lit. d) și e) C. pen. și de a acorda despăgubiri integrale unităților spitalicești.

Apelul părților civile a vizat de asemenea încadrarea juridică a infracțiunii și individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea comisă asupra minorului G.G.F.R.

Inculpatul a reiterat în apelul declarat cererile de schimbare a încadrării juridice formulate la fond și a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.

Prin Decizia penală nr. 252/A din 17 septembrie 2012 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de părțile civile G.J. și G.L., a desființat în parte sentința penală apelată și, rejudecând, în baza art. 334 C. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul F.C. din infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen.

În baza art. 174, 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul F.C. la pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (3) C. pen., a contopit pedeapsa aplicată inculpatului prin prezenta decizie cu pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) și b) C. pen. aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174, 176 lit. b) C. pen., stabilind ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată prevenția inculpatului de la 15 iulie 2011 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.

A majorat cuantumul daunelor civile acordate Spitalului Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon București" și a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma totală de 4.840,73 RON, cu dobânda legală aferentă acestei sume (calculată de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la achitarea integrală a debitului), cu titlu de despăgubiri civile.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. rap. la art. 313 din Legea nr. 95/2006, a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Urgență "Bagdasar-Arseni" București și a obligat inculpatul să plătească acestei părți civile suma totală de 739,20 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

A respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul F.C.

A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, a reținut, în esență, următoarele:

Cu privire la critica parchetului vizând încadrarea juridică dată infracțiunii săvârșite asupra victimei G.G.F.R., instanța de apel a reținut că, din raportul medico-legal de necropsie reiese că victima prezenta un politraumatism și că, deși se reține ca și cauză a decesului traumatismul cranio-cerebral, actele medicale evidențiază și existența unui traumatism toracico-abdominal, respectiv contuzii pulmonare bilaterale, ceea ce atestă că inculpatul a exercitat violențe și la acest nivel.

În ceea ce privește leziunile constatate la nivel cranian, actul medico-legal și actele medicale confirmă exercitarea mai multor acte de violență, fiind menționată existența a două plăgi fronto-temporal stânga și frontal stânga, precum și alte două plăgi infraorbitar, concluziile raportului de necropsie menționează că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înțepător - posibil cuțit sau similar - nefiind exclusă producerea leziunii localizate temporal stânga prin lovire cu corp dur cu suprafață limitată mică - tip ciocan sau similar.

Zonele în care au fost localizate leziunile, multitudinea acestora, cât și obiectele folosite denotă ferocitatea cu care a acționat inculpatul, context în care, deși violențele au fost exercitate într-un interval de timp redus, nu se poate considera că nu au produs victimei suferințe puternice, altele decât cele care însoțesc moartea violentă.

De asemenea, s-a reținut că localizarea plăgilor la nivelul ochiului drept, cât și faptul că prin plaga contuză temporal stânga se elimina substanță cerebrală sunt de natură a crea un sentiment de oroare și revoltă în psihicul celor care au luat la cunoștință de faptă.

În ceea ce privește critica inculpatului referitor la încadrarea juridică dată faptelor, s-a reținut că inculpatul a folosit la agresarea părților vătămate G.J. și G.L., un obiect apt de a produce moartea, respectiv un cuțit, a vizat prin loviturile aplicate zone vitale, respectiv, în cazul părții vătămate G.J., toracele, iar în cazul părții vătămate G.L., zona cranio-cervicală. În ceea ce privește intensitatea loviturilor aplicate, instanța de apel a reținut că plăgile multiple la nivelul toracelui cauzate părții vătămate G.J. au afectat pulmonul și i-au pus viața în primejdie, iar în cazul părții vătămate G.L., intensitatea loviturilor este atestată de faptul că deși aceasta a încercat să se ferească prin ridicarea antebrațului, inculpatul a reușit să o lovească la nivelul scalpului, înfrângând prin acțiunea sa violentă rezistența acesteia.

Prin urmare, s-a reținut că apărarea inculpatului privind împrejurarea că nu a acționat cu intenția de a ucide este infirmată de aspectele reflectate în realitatea obiectivă și care conduc la concluzia certă că acesta chiar dacă nu a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii morții celor două părți vătămate. Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că instanța de fond a evaluat doar parțial particularitățile cauzei și gravitatea extremă a faptelor comise, aplicând inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii a cărei victimă a fost minorul G.G.F.R. o pedeapsă care apare vădit insuficientă pentru a permite realizarea funcțiilor sancțiunii.

Instanța de prim control judiciar a apreciat că se impune reindividualizarea pedepsei de 20 de ani închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav comis asupra victimei G.G.F.R., atât în raport de pedepsele alternative corespunzătoare noii încadrări juridice, dar și de particularitățile cauzei. Din această perspectivă, a apreciat că circumstanțele reale și personale relevate în cele ce preced denotă o periculozitate sporită a persoanei inculpatului și reclamă aplicarea unei pedepse corespunzătoare.

Luând în considerare și conduita procesuală a inculpatului care, distinct de încercările de denaturare a adevărului, a evidențiat incapacitatea sa de a-și asuma consecințele faptelor comise, instanța de apel a apreciat că pedeapsa detențiunii pe viață reflectă echilibrat toate particularitățile cauzei, urmând a modifica sentința în acest sens.

De asemenea, s-a apreciat că se impune și majorarea duratei pedepselor complementare aplicate, la maximul legal de 10 ani (pentru fapta comisă asupra minorului), iar în raport de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite și de persoana inculpatului care a manifestat în calitate de părinte un comportament care îl face nedemn în a-și exercita drepturile părintești se impune interzicerea exercitării drepturilor părintești, cât și dreptul de a fi tutore sau curator, motiv pentru care se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen. atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie.

Pe latură civilă, s-a reținut că prima instanță a acordat despăgubiri reprezentând cheltuieli de spitalizare exclusiv Spitalului Clinic de Urgență "Sfântul Pantelimon" pentru îngrijirile acordate părților vătămate G.L. și G.J., omițând să facă demersuri pentru ca unitățile spitalicești ce au acordat îngrijiri medicale minorului decedat să își exprime poziția procesuală.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de apel, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul F.C., invocând cazurile de casare reglementate de art. 385

9

alin. (1) pct. 14, 17 și 17

2

În principal, a susținut că pedeapsa detențiunii pe viață e prea aspră raportat la criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și a solicitat schimbarea acesteia cu o pedeapsă mai blândă.

În subsidiar, a solicitat menținerea hotărârii instanței de fond în sensul schimbării încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) și d), 176 lit. a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) și d) C. pen.

În final, a criticat hotărârea instanței de apel cu privire la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.

Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, Înalta Curte constată că din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că în mod corect s-au reținut faptele și vinovăția inculpatului, s-a dat o încadrare juridică corespunzătoare dispozițiilor legale în deplină concordanță cu probele administrate în cauză, din care rezultă fără dubiu că la data de 15 iulie 2011, inculpatul F.C., în timp ce afla în localitatea Pantelimon, str. L., județul Ilfov (unde locuia fără forme legale împreună cu concubina sa partea vătămată G.J.), a aplicat, cu un cuțit, lovituri repetate, de mare intensitate, în zona craniană, minorului G.G.F.R., rezultat din relația de concubinaj dintre părți întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 174 - 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen.

Se mai reține că, în aceleași împrejurări, inculpatul a aplicat, cu același cuțit, lovituri în zone vitale, părții vătămate G.J. și părții vătămate G.L. (mama concubinei inculpatului), provocându-le leziuni cu potențial tanatogenerator întrunește, în drept, elementele constitutive ale infracțiunii de omor art. 20 rap. la art. 174 - 176 lit. b) C. pen.

Înalta Curte apreciază ca fiind fondate criticile referitoare la individualizarea pedepsei.

Potrivit art. 52 C. pen.:

"Pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare al condamnatului. Scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească persoana condamnatului".

Din această perspectivă, în speță, se apreciază că, cea mai adecvată pedeapsă este cea a închisorii - în cuantumul maxim prevăzut de lege - și nu pedeapsa detențiunii pe viață, principalele argumente fiind vârsta inculpatului, persoana inculpatului, care a recunoscut și regretat faptele săvârșite, avea un loc de muncă, lucra ca muncitor calificat în domeniul construcțiilor și amenajărilor interioare și un comportament bun în societate și posibilitatea de reeducare a acestuia. Este, de asemenea, de observat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale.

Desigur, pentru a fi eficientă, pedeapsa trebuie adaptată gravității faptei și personalității făptuitorului.

S-a stabilit că faptele inculpatului sunt de o gravitate extremă, necesitând o reacție pe măsură.

De asemenea, referitor la persoana inculpatului, trebuie reținut că potrivit rapoartelor de expertiză medico-legală psihiatrică, acesta prezintă o tulburare de personalitate de tip instabil emoțional.

Se mai constată că raportul de expertiză psihiatrică efectuat în cauză nu neagă posibilitățile de reeducare ale inculpatului.

Desigur, gravitatea deosebită a infracțiunilor, contribuția inculpatului la comiterea faptelor, ca și trăsăturile de personalitate ale inculpatului, justifică stabilirea pedepselor în cuantum egal cu maximul prevăzut de lege.

Opinia Înaltei Curți este în sensul că o pedeapsă de 25 ani închisoare corespunde cerințelor unei juste individualizări a acesteia.

Așa cum se afirmă în doctrina clasică de drept penal, scopul pedepsei "nu este de a chinui și a lovi o ființă, ci acela de a-l împiedica pe infractor să aducă concetățenilor săi noi prejudicii și de a-i abate pe alții de la săvârșirea unor fapte asemănătoare" (C. Beccaria în lucrarea "Despre infracțiuni și pedepse").

Prin urmare, pedeapsa trebuie să asigure prevenția specială și prevenția generală și acest scop nu se poate asigura decât prin moderația acesteia, prin proporționalitatea sa, având în vedere, pe de o parte, infracțiunea și, pe de altă parte, persoana infractorului și posibilitățile lui, morale și psihice de reeducare.

Infracțiunile comise sunt, fără îndoială, de un înalt grad de pericol social, dar pericolul ridicat al acesteia nu justifică, el singur, orientarea către pedeapsa cea mai grea prevăzută de C. pen., aceea a detențiunii pe viață, ce a înlocuit în 1990 pedeapsa cu moartea.

La stabilirea pedepsei trebuie să se aibă în vedere și persoana inculpatului astfel că, în final, să nu se ajungă la o pedeapsă degradantă sau inumană, ce ar putea constitui o încălcare a dispozițiilor art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Inculpatul este la o vârstă tânără (28 ani la data săvârșirii faptei), iar condamnarea acestuia la o detenție pe viață nu ar putea fi justificată decât de necesitatea protejării altor persoane, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Cu toate că fapta sa nu poate avea nicio justificare, trebuie, totuși, avut în vedere, că între acesta și victimă a existat o relație pasională, cu certuri și împăcări determinate, mai ales, de comportamentul concubinei, care i-a declanșat inculpatului o pierdere a controlului.

În stabilirea pedepsei trebuie să se țină cont de aceste aspecte, dar și de evoluția comportamentului inculpatului, pe măsură ce înaintează în vârstă.

Astfel, într-o hotărâre împotriva Turciei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că: "a nu lua în considerare modificările personalității ce intervin inevitabil prin maturizare ar însemna să privezi de libertate un tânăr tot restul vieții, fără o justificare pertinentă".

Prin urmare, apreciem că o pedeapsă de 25 ani închisoare reprezintă o orientare proporțională, care are în vedere atât gravitatea faptelor comise, dar și persoana infractorului, aflat la o vârstă ce-i permite resocializarea.

Înalta Curte constată că nu se impune schimbarea încadrării juridice în sensul solicitat de inculpat, instanța de apel a stabilit în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite ambele criterii avute în vedere, în mod constant, în practica judiciară pentru a califica infracțiunea de omor săvârșită asupra minorului G.G.F.R., ca infracțiune de omor deosebit de grav prin reținerea variantei agravante a cruzimilor.

Astfel, în practica judiciară s-a statuat în sensul că "prin cruzime se înțelege nu numai provocarea de suferințe fizice victimei, ci și aspectul de ferocitate, ieșit din comun, cu care infractorul săvârșește omorul, trezind în conștiința celor care iau cunoștință de această faptă un sentiment de oroare", dar și "atunci când inculpații i-au aplicat victimei 8 lovituri de cuțit și apoi au lăsat cuțitul înfipt în toracele acesteia, fapt ce a trezit în conștiința celor care au găsit victima un sentiment de oroare".

Se constată că, din raportul medico-legal de necropsie reiese că victima prezenta un politraumatism și că, deși se reține ca și cauză a decesului traumatismul cranio-cerebral, actele medicale evidențiază și existența unui traumatism toracico-abdominal, respectiv contuzii pulmonare bilaterale, ceea ce atestă că inculpatul a exercitat violențe și la acest nivel.

În ceea ce privește leziunile constatate la nivel cranian, actul medico-legal și fișele medicale confirmă exercitarea mai multor acte de violență, fiind menționată existența a două plăgi fronto-temporal stânga și frontal stânga, precum și alte două plăgi infraorbitar, concluziile raportului de necropsie menționează că leziunile traumatice s-au putut produce prin lovire repetată cu corp tăietor-înțepător - posibil cuțit sau similar - nefiind exclusă producerea leziunii localizate temporal stânga prin lovire cu corp dur cu suprafață limitată mică - tip ciocan sau similar -.

Prin urmare, încadrarea juridică corectă în ceea ce privește partea vătămată G.G.F.R. este cea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen. Zonele în care au fost localizate leziunile, multitudinea acestora, cât și obiectele folosite, denotă ferocitatea cu care a acționat inculpatul, context în care, deși violențele au fost exercitate într-un interval de timp redus, nu se poate considera că nu au produs victimei suferințe puternice, altele decât cele care însoțesc moartea violentă.

Critica referitoare la interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) și e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale apare ca nefondată întrucât se constată că, în mod corect, acestea s-au aplicat întrucât raportat la infracțiunea săvârșită, inculpatul este nedemn în a-și exercita drepturile părintești se impune interzicerea exercitării drepturilor părintești, cât și dreptului de a fi tutore sau curator, motiv pentru care se va interzice inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b), d) și e) C. pen., atât ca pedeapsă complementară, cât și ca pedeapsă accesorie.

Neexistând alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, să fie admis în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen.

Casează, în parte, decizia atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., aplicată inculpatului F.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. b) C. pen.

Schimbă pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen. în pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. cu pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

În temeiul art. 385

17

alin. (4) rap. la art. 383 alin. (2) și art. 381 C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2011 la 3 decembrie 2012.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Admite recursul declarat de inculpatul F.C.

Împotriva Deciziei penale nr. 252/A din 17 septembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Casează, în parte, decizia atacată numai sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate inculpatului pentru infracțiunea de omor deosebit de grav și, rejudecând:

Descontopește pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor, după cum urmează:

- detențiunea pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. aplicată inculpatului F.C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen.;

- 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen. aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 raportat la art. 174, 176 lit. b) C. pen.

Schimbă pedeapsa detențiunii pe viață și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. aplicată inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 174, 175 lit. c) și d) și art. 176 lit. a) C. pen. în pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. a) și art. 35 alin. (3) C. pen., contopește pedeapsa de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. cu pedeapsa de 10 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 25 ani închisoare și 10 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la 15 iulie 2011 la 3 decembrie 2012.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 3 decembrie 2012.

Procesat de GGC - AZ

Sursă