ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3462/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3462/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursurilor de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

sentința penală nr. 72 din 06 decembrie 2012, Tribunalul București, secția a II-a

penală, în baza art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. .37 lit.

b) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen a condamnat pe inculpatul P.A.l.F.

la pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

pe timp de 4 ani, ca pedeapsa complementara, în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 26 C. pen. rap. la art. 3

alin. (1), (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

37 lit b) C. pen. si art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe

inculpatul P.A.I.F. la pedeapsa de 10 ani închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C.

pen. pe timp de 5 ani, in condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) și

art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare, alături de care

se va executa si pedeapsa complementara cea mai grea, respectiv 5 ani

interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

A aplicat art,71, 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus

prevenția de la 16 iulie 2012 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143 2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.Ș., Ia o pedeapsa de 6 ani și

8 luni închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a

și Iit. b) C. pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis

inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen. pe timp de 3 ani, in condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 3 al.l și 2 din

Legea 143 2000, cu aplicarea an.41 alin. (2) C. pen. si art. 320

1

C.

proc. pen. a condamnat pe inculpatul B.C.Ș. la o pedeapsa de 10 ani închisoare

.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen. și în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe timp de 4 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) 34 lit. b) și

35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare si 4 ani

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus

prevenția de la 16 iulie 2012 la zi și a menținut starea de arest a

inculpatului .

În baza art. 2 alin. (1), (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul l.A.G. la o pedeapsa de 6 ani si 8 luni

închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe timp de 3 ani, in condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul l.A.G., la o pedeapsa de 10 ani

închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b)

C. pen. pe timp de 4 ani, in condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) și

35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa execute

pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare si 4 ani

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus

prevenția de la 16 iulie 2012 la zi și în baza art. 350 C. proc. pen. a

menținut starea de arest a inculpatului .

În baza art. 2 alin. (1), (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.I.A. la o pedeapsă de 6 ani și 8

luni închisoare și a aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen.

În baza art. 65 C. pen. a interzis

inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen. pe timp de 3 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul C.l.A. la o pedeapsa de 10 ani

închisoare.

A aplicat art. 71, 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen. și în baza art. 65 C. pen. a interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe timp

de 4 ani, in condițiile an.66 C. pen.

În baza an.33 lit. a), art. 34 lit. b)

și art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele, inculpatul urmând sa

execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 10 ani închisoare si 4 ani

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și

b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. a dedus

prevenția de la 16 iulie 2012 la și a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143.2000 a dispus confiscarea cantității de 1.500 comprimate M.D.M.A.; 14,80 g

pulbere care conține M.D.M.A. și 20 comprimate care conțin M.D.M.A.,

reprezentând contraproba aflata la I.G.P.R., confonn dovezii din 06 august 2012;

a cantității de 290 comprimate care conțin M.D.M.A. și 6,01 g pulbere care

conține M.D.M.A., reprezentând contraproba aflata la I.G.P.R., conform dovezii

din 06 august 2012.

În baza art. 18 din Legea nr. 143/2000

a dispus distrugerea drogurilor menționate mai sus, cu păstrarea de contraprobe.

A dispus restituirea telefoanelor

mobile aparținând inculpaților cu cartele S.I.M. aferente, indisponibilizate

conform dovezilor din 06 august 2012.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut că în perioada 08 iulie 2012-15 iulie 2012

inculpatul P.A.l.F. zis „P." împreună cu inculpații l.A.G. zis „C.",

C.I.A. zis „I. și „B.C.Ș." zis „F." au tăcut demersuri pentru a

introduce pe teritoriul României cantitatea totală de 1.854 comprimate ecstasy.

Astfel, la cererea inculpatului P.A.I.F.

zis „P." și cu banii puși la dispoziție de către acesta, inculpații l.A.G.

zis „C.", C.I.A. zis „I." și „B.C.Ș." zis „F." s-au

deplasat în Amsterdam (Olanda), de unde au achiziționat într-o primă fază 1.559

comprimate ecstasy și ulterior 298 comprimate ecstasy pe care le-au introdus pe

teritoriul României, prin intermediul a două colete trimise în datele de 12

iulie 2012 și 13 iulie 2012 din Amsterdam prin firma Atlassib.

În aceste condiții, la data de 10

iulie 2012 cei trei inculpați au plecat din București cu destinația Amsterdam,

unde au ajuns în data de 11 iulie 2012.Chiar în ziua în care au ajuns

inculpatul B.C.Ș. l-a contactat pe numitul „D.", persoana la care a fost

trimis de către inculpatul P.A.I.F., zis „P." pentru a achiziționa

comprimatele ecstasy și au stabilit să se întâlnească în apartamentul acestuia

din Rotterdam pentru încheierea tranzacției. Ajunși în Rotterdam, inculpații B.C.Ș.

și C.I.A. au mers să se întâlnească cu narcotraficantul, iar l.A.G. și martorul

S.A. au rămas în autoturism. în timp ce inculpatul B.C.Ș. negocia prețul de

cumpărare ai comprimatelor ecstasy. inculpatul l.A.G. îl ținea la curent pe

inculpatul P.A.I.F. zis P. cu privire la negocierea respectivă.

Examinând ansamblul materialului

probator administrat in cauza. respectiv in faza de urmărire penala, precum si

actele in circumstantiere depuse de inculpați in faza de cercetare

judecătoreasca, instanța a reținut mtocmai situația de fapt expusa in

rechizitoriu, la care inculpații au achiesat, in condițiile disp.art. 320

1

C. proc. pen., care a fost prezentata pe larg mai sus.

Astfel, in ceea ce ii privește pe

inculpatul P.Au.l.F., instanța a reținut ca acesta se face vinovat de săvârșirea

în concurs real a doua infracțiuni, respectiv aceea prev. de art 10 dinLegea nr.

143/2000 rap.la art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 si aceea

prev. de art. 26 C. pen., rap. la art. 3 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000.

ambele fiind săvârșite in forma continuata și în stare de recidiva

postexecutorie.

Din fisa de cazier a inculpatului a

rezultat ca a mai fost condamnat anterior pentru infracțiunea de deținere de

droguri în vederea consumului propriu, prev. de art. 4 din Legea nr. 143/ 2000.

De asemenea, reținând, așadar, aceste circumstanțe personale ale inculpatului P.A.l.F.,

instanța de fond s-a orientat către o pedeapsa îndreptată spre limita minimă

prevăzuta de lege, tinand cont de situația materiala si familiala a

inculpatului, demonstrata prin actele in circumstantiere depuse la dosar, dar

având totuși in vedere si starea de recidiva postexecutorie in care inculpatul

a comis faptele, precum si imprejurarea ca a mai fost odată sancționat pentru

încălcarea prevederilor Legii nr. 143/2000 si a persistat in aceasta direcție.

În ceea ce ii privește pe inculpatul B.C.Ș.,

instanța de fond a aplicat cate o pedeapsa cu închisoarea pentru fiecare din

cele doua infracțiuni reținute in sarcina lui si pentru care a fost dovedita

vinovăția sa si anume: pentru infracțiunea prev.de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 si pentru infracțiunea prev de art. 3 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce ii privește pe inculpatul l.A.G.,

instanța de fond a aplicat cate o pedeapsa cu inchisoarea pentru fiecare din

cele doua infracțiuni reținute în sarcina lui și pentru care a fost

dovedita vinovăția sa și anume: pentru infracțiunea prev.de art 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr.143/2000 și pentru infracțiunea prev de art. 3 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143./2000, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și ar. 320

1

C. proc. pen.

În ceea ce ii privește pe inculpatul C.l.A.,

instanța de fond a aplicat cate o pedeapsa cu inchisoarea pentru fiecare din

cele doua infracțiuni reținute în sarcina lui și pentru care a fost dovediă

vinovăția sa si anume: pentru infracțiunea prev.de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 si pentru infracțiunea prev. de art. 3 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000. ambele cu aplicau. 41 alin. (2) C. pen. și art.

320

1

C. pen. pen.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, au declarat apel inculpații P.A.l.F.. B.C.Ș., l.A.G. și C.l.A.,

solicitând admiterea apelurilor si reducerea pedepselor aplicate sub minimul

special redus cu o treime prin aplicarea art. 320

1

C. proc. pen. și

a circumstanțelor atenuante având în vedere situația familială, faptul că

inculpații P.A.l.F., l.A.G. și C.l.A. au formulat denunțuri pentru a beneficia

de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143 2000, nefiind culpa acestora că

acestea nu s-au materializat până în prezent, iar inculpații B.C.Ș.. l.A.G. și C.l.A.

nu au antecedente penale.

Prin Decizia nr. 134 din 23 mai 2013,

Curtea de Apel București, secția I penală, a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpații P.A.l.F., B.C.Ș., l.A.G. și C.l.A. împotriva sentinței

penale nr. 772 din 06 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția

a II-a penală, în Dosarul nr, 31353/3/2012.

A fost menținută arestarea preventivă

a apelanților-inculpați P.A.l.F., B.C.Ș., l.A.G. și C.l.A. și a fost dedusă din

pedepsele aplicate inculpaților reținerea și arestarea preventivă din data de

16 iulie 2012 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, dând o

încadrare juridică corespunzătoare, din materialul probator administrat pe

parcursul procesului penal, respectiv procesele verbale de redare a

convorbirilor și comunicărilor, procesul verbal de depistare a inculpaților C.l.A..

l.A.G. și B.C.Ș. și de percheziție a autoturismului cu care se deplasau aceștia,

biletul de transport emis de Atlassib Olanda, datat 12 iulie 2012, găsit cu

ocazia percheziționării autoturismului, fișa coletului având cod de bare,

ridicată de la firma Atlassib, fișa coletului având codul de bară, ridicată de

la firma Atlassib, autocolantul conținând informații cu privire la

destinatar-expeditor, țara de destinație și data preluării, decupat de pe

coletul având codul de bară, autocolantul conținând informații cu privire la

destinatar-expeditor, țara de destinație și data preluării, decupat de pe

coletul având codul de bară, raportul de constatare tehnico-științifică din

data de 20 iulie 2012. privind expertizarea comprimatelor exstasy găsite în

primul colet, raportul de constatare tehnico-științifică din data de 20 iulie 2012,

privind expertizarea comprimatelor exstasy găsite în cel de¬al doilea colet,

procesul verbal de ridicare a coletului identificat, întocmit de către lucrătorii

de poliție, în baza Ordonanței nr. 2060D/P/2012, prin care s-a dispus reținerea

și predarea de către firma de transport Atlassib a coletului, precum și a

ordonanței prin care ace.știa au fost delegați să ridice coletul în cauză,

procesul verbal de desigilare .și control al coletului identificat, procesul

verbal de ridicare a coletului identificat, procesul verbal de desigilare și control

al coletului identificat. Declarația martorilor C.I.A. și S.A., precum și

declarațiile inculpaților, rezultând tară echivoc vinovăția inculpaților P.A.l.F.,

B.C.Ș., I.A.G. și C.l.A. cu privire la săvârșirea infracțiunilor pentru care au

fost trimiși în judecată.

În conformitate cu dispozițiile art. 72

C. pen., la stabilirea pedepselor se ține seama de gradul de pericol social al

faptelor, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală.

Curtea a constatat că instanța de fond

a procedat la o judicioasă individualizare a pedepselor aplicate inculpaților

având în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările și

modalitatea de comitere, cantitatea mare de droguri, forma continuată a

infracțiunilor, precum și persoana inculpaților care au avut o atitudine

sinceră, fiindu-le aplicată procedura prevăzută de art. 320

1

C.

proc. pen., și care nu au antecedente penale, cu excepția inculpatului P.A.l.F.,

care a comis faptele deduse judecății în stare de recidivă postexecutorie.

De altfel, pedepsele aplicate au fost

stabilite la minimul special prevăzut de lege redus cu o treime conform art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., doar pedeapsa aplicată inculpatului P.A.l.F. pentru

infracțiunea prevăzută de art. 10 din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 fiind orientată către acest minim, acestea

fiind de natură a atinge scopul pedepsei consacrat de art. 52 C. pen.

Împotriva Deciziei nr. 134 din 23 mai

2013 a Curții de Apel București, secția I penală, au declarat recursuri

inculpații P.A.l.F., B.C.Ș., I.A.G. și C.l.A. care au solicitat reducerea pedepselor

aplicate.

Examinând recursurile declarate de

inculpații P.A.l.F., B.C.Ș., I.A.G. și C.l.A. prin raportare la dispozițiile art.

385

10

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea sunt nefondate, pentru

următoarele considerente:

Instituind, o altă limită a devoluției

recursului, art. 385

10

C. proc. pen. prevede în alin. (2 ), ca

instanța de recurs nu poate examina hotărârea atacată pentru vreunul din

cazurile prevăzute în art. 385' C. proc. pen. dacă motivul de recurs, deși se

încadrează în unul dintre aceste cazuri, nu a fost invocat în scris cu cel

puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, așa cum se prevede în alin. (2)

al aceluiași articol, cu singura excepție a cazurilor de casare care, potrivit art.

385 alin. (3) C. proc. pen., se iau în considerare din oficiu.

În cauză, se observă că decizia

recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la

data de 23 mai 2013. deci ulterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a

Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor

judecătorești, situație în care aceasta este supusă casării în limita motivelor

de recur.s prevăzute în art. 385

10

C. proc. pen. astfel cum au fost

modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.

2 din Lege - referitoare la aplicarea. în continuare, a cazurilor de casare

prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele

penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia. în curs de judecată în

recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteza care, însă, nu se

regăsește în speță.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat,

însă, o nouă limitare a devoluției recursului, în sensul că unele cazuri de

casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția

clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a

restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat

ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de drept.

Referitor la cazul de casare prevăzut

în art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., invocat de

apărătorii inculpaților P.A.I.F., B.C.Ș., l.A.G. și C.I.A., oral, se constată

că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub

aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 alin. (3)

C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de

recurs care se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi

examinat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor

formale prevăzute în art. 385

10

) alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2)

1

C.

proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera

printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel

reglementat de pct. 17

2

al art. 385 C. proc. pen., nu va proceda la

examinarea criticilor inculpaților P.A.I.F., B.C.Ș., l.A.G. și C.I.A.

circumscrise acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale

prevăzute în art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Chiar dacă s-ar accepta opinia potrivit

căreia criticile formulate de inculpații P.A.I.F., B.C.Ș., l.A.G. și C.I.A. se

circumscriu cazului de casare prevăzut în art. 385 alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate proceda la

examinarea lor, nefiind respectate, așa cum s-a arătat anterior, cerințele

formale prevăzute în art. 385

10

alin. (1) și (2) C. proc. pen., care

condiționează analizarea respectivelor critici de motivarea, în scris, a

recursului cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată.

Instanța constată că referitor la art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., invocat prin motivele de recurs cât și

oral de apărătorul inculpatului l.A.G., Înalta Curte constată că modificarea art.

385

10

pct. 14 C. proc. pen. nu permite examinarea criticilor referitoare

la temeinicia pedepsei ci doar a legalității acesteia. Ca urmare, se apreciază

că solicitarea inculpatului nu poate fi examinată date fiind limitele

recursului.

Ca urmare, având în vedere toate

aceste considerente anterior expuse, și împrejurarea că în cauză nu este

incident nici unul din cazurile de casare care pot fi invocate din oficiu,

Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 385

10

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de

inculpații P.A.l.F., B.C.Ș., l.A.G. și C.l.A. împotriva Deciziei penale nr. 134

din 23 mai 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 385 alin. (4) C. proc.

pen., din durata pedepsei închisorii aplicată inculpaților, va deduce timpul

reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 8 noiembrie 2013.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., Înalta Curte va obliga recurenții inculpați P.A.l.F., B.C.Ș. și C.l.A. la

plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Va obliga recurentul inculpat l.A.G.

la plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150

lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.A.l.F., B.C.Ș., l.A.G. și C.l.A. împotriva Deciziei

penale nr. 134 din 23 mai 2013 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 iulie 2012 la 8

noiembrie 2013.

Obligă recurenții inculpați P.A.l.F., B.C.Ș.

și C.l.A. la plata sumei de câte 600 lei cheltuieli judiciare către stat. din

care suma de câte 400 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat l.A.G. la

plata sumei de 350 lei cheltuieli judiciare către stat. din care suma de 150

lei, reprezentând onorariul parțial pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Detinitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 8

noiembrie 2013.