ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3486/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3486/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 839 din

03 octombrie 2012, Tribunalul București, secția I penală, a dispus în baza art.

334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în

sarcina inculpaților astfel - din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. în infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. - pentru inculpatul S.D.C., din infracțiunea prevăzută de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. în

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 37 lit. a) C. pen. pentru inculpata A.V., și din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C.

pen. în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. - pentru inculpatul M.D.

În baza art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.,

cu aplic. art. 320

1

C. proc. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. a

condamnat pe inculpatul S.D.C. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

A anulat

suspendarea condiționată a pedepsei de 8 luni închisoare, aplicată prin

sentința penală nr. 450 din 10 octombrie 2011 a Judecătoriei Târgoviște,

definitivă la 24 octombrie 2011 prin nerecurare, pe care a contopit-o cu

prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani

închisoare.

În baza art. 86

1

C. pen., a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de 7 ani.

Pe durata termenului

de încercare inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere și obligații:

se va prezenta la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița conform

programului stabilit de consilierul de probațiune; va anunța în prealabil orice

schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8

zile, precum și întoarcerea; va comunica și justifica schimbarea locului de muncă;

va comunica informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență;

nu va lua legătura cu co-inculpații A.V. și M.D.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., a pus în vedere inculpatului dispozițiile

art. 86

4

C. pen. și în baza art. 88 C. pen. a dedus prevenția de la 31

ianuarie 2010 la 07 februarie 2011 inclusiv.

În baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpata A.V. la pedeapsa de

7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 61

C. pen. a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat

de 948 zile închisoare din pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 1501 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului București, rest pe

care l-a contopit cu prezenta, în final inculpata executând pedeapsa cea mai grea

de 7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe 10 ani.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și

art. 320

1

C. proc. pen. a condamnat pe inculpatul M.D. la pedeapsa de

7 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. pe 10 ani.

În baza art. 61

C. pen., a revocat beneficiul liberării condiționate privind restul rămas neexecutat

de 719 zile închisoare din pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală

nr. 621 din 25 mai 2006 a Tribunalului București, pe care l-a contopit cu prezenta

pedeapsă în final inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare,

și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) teza a II-a și b) C. pen. pe 10 ani.

A făcut aplicarea

art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 17

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat sumele

de 150 RON de la S.D.C., 50 RON de la A.V., și 100 RON de la M.D.

A obligat pe fiecare

dintre inculpați la câte 3.000 RON cheltuieli judiciare stat.

Pentru a pronunța

această hotărâre, s-a reținut că prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial

București nr. 2077D/P/2010, din data de 05 iulie 2012, s-a dispus trimiterea în

judecată, în stare de libertate, a inculpaților S.D.C. pentru săvârșirea infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; A.V. - pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; M.D. - pentru

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

S-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de investigatorul sub acoperire P.C. și a colaboratorul acestuia

I.S., sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000 întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii,

drogurile de mare risc fiind deținute autorizat, în vederea probării vinovăției

celor trei inculpați în traficul de droguri de mare risc.

S-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de B.F. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, întrucât a intervenit decesul sus-numitului.

În fapt, s-a reținut

că la data de 15 octombrie 2010, martorul cu identitate protejată P.P. a formulat

un denunț, prin care a arătat că inculpatul S.D.C., era implicat în traficul de

heroină.

În perioada 25

octombrie 2010 - 05 noiembrie 2010, sub supravegherea investigatorului sub acoperire

P.C., colaboratorul I.S. a cumpărat de la inculpatul S.D.C. cantitatea totală de

0,40 g. heroină contra sumei de 150 RON provenită din fondurile D.C.C.O., de la

inculpata A.V. a cumpărat 0,15 g. heroină cu suma de 50 RON, provenită din fondurile

D.C.C.O. și de la inculpatul M.D. a cumpărat 0,24 g. heroină cu suma de 100 RON,

provenită din fondurile D.C.C.O.

Această situație

de fapt a fost reținută în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi

penale, respectiv denunțul martorului cu identitate protejată P.P.;

procesele-verbale de verificări și investigații; procesele-verbale de redare a declarațiilor

colaboratorului I.S.; procesele-verbale de redare a rapoartelor investigatorului

P.C.; procese-verbale de redare a convorbirilor directe din 25 octombrie 2010 și

05 noiembrie 2010; suporturile optice ce conțin înregistrările audio-video în mediu

ambiental; rapoartele de constatare tehnico-științifică; procesele-verbale de recunoaștere

+ planșe foto; declarații martor asistent M.M.S.; declarații inculpat S.D.C., declarații

inculpată A.V.; declarații inculpat M.D.

În cursul cercetării

judecătorești inculpații au solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art. 320

1

C. proc. pen., recunoscând învinuirile aduse și dând declarații în acest sens.

Cu privire la

inculpata A.V. s-a reținut că la data de 05 noiembrie 2010, a vândut colaboratorului

I.S. cantitatea de 0,15 g. heroină cu suma de 50 RON, faptă ce întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Cu privire la

schimbarea încadrării juridice, s-a apreciat că, întrucât în actul de sesizare s-a

reținut sub aspectul încadrării juridice art. 2 alin. (2) din legea specială, forma

tip a infracțiunii este prevăzută de alin. (1) al acestui text de lege, în temeiul

art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice în sensul reținerii

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Forma continuată a infracțiunii

este atrasă de intervalul scurt de timp dintre cele două acte materiale și maniera

aproape identică în care au fost comise.

S-a reținut că

fapta a fost săvârșită de inculpată în stare de recidivă mare postcondamnatorie,

în raport de condamnarea de 7 ani și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală

nr. 1501 din 11 noiembrie 2004, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1590

din 04 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru infracțiunea prevăzută

de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000 și a fost arestată în 2003 și liberată

la 20 mai 2008, având un rest neexecutat de 948 zile.

La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța de fond a avut în vedere în raport de limitele de

pedeapsă reduse ca urmare a aplicării art. 320

1

C. proc. pen., modalitatea

de comitere a faptei, împrejurarea că fapta reținută în sarcina inculpatei nu are

în nici o măsură un caracter izolat, împrejurarea că este în stare de recidivă mare

post-condamnatorie specială, condiții în care a aplicat o pedeapsă spre minimul

special stabilit ca urmare a aplicării beneficiului art. 320

1

C.

proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul București

și a solicitat deducerea corectă a duratei reținerii și arestării preventive a inculpatului

S.D.C. și inculpata A.V., care a solicitat reducerea pedepsei.

Prin decizia penală

nr. 28 din 08 februarie 2013, Curtea de Apel București în baza art. 379 pct. 2

lit. a) C. proc. pen. a admis apelul declarat de Ministerul Public - Parchetul de

pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr. 839 din 03

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală.

S-a desființat

în parte sentința penală apelată și în fond rejudecând s-a constatat că inculpatul

S.D.C. a fost arestat de la data de 31 ianuarie 2011 la 07 februarie 2011, fiind

menținute celelalte dispoziții.

În baza art. 379

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul formulat de inculpata

A.V. împotriva aceleiași sentințe penale și în baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligată inculpata A.V. la plata sumei de 600 RON, reprezentând cheltuieli

judiciare către stat.

S-a reținut că

este nefondată critica inculpatei A.V. referitoare la greșita individualizare judiciară

a pedepsei sub aspectul cuantumului și al omisiunii instanței de fond de a reține

circumstanțe atenuante în cauză, în condițiile în care prima instanță i-a aplicat

o pedeapsă situată foarte aproape de limita minimă prevăzută de textul sancționator

(și acesta redus ca efect al reținerii dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen.).

S-a apreciat,

în raport de gradul de pericol social ridicat al faptei, reflectat prin modul concret

de comitere - trafic de droguri, natura drogului de mare risc - heroină, cât mai

ales de faptul că anterior inculpata a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani și 6

luni închisoare pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni, că nu se justifică

reținerea vreunei circumstanțe atenuante și implicit reducerea pedepsei sub mininiul

special, chiar dacă a avut o atitudine procesuală de recunoaștere a faptei și atestă

o stare precară de sănătate.

Cu privire la

apelul parchetului s-a reținut că perioada corectă a reținerii și arestării preventive

a inculpatului S.D.C. este 31 ianuarie 2011 - 07 februarie 2011, însă în condițiile

în care pedeapsa aplicată nu este executabilă, fiind suspendată sub supraveghere,

nu se impune deducerea acestei perioade, ci constatarea faptului că în această perioadă

inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la data de 31 ianuarie 2011 la

07 februarie 2011.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs inculpata A.V. și invocând cazul de casare prevăzut de

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului

și reducerea pedepsei.

Examinând motivele

de recurs invocate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul inculpatei

A.V. este nefondat.

Decizia recurată

a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, la 08 februarie

2012, deci anterior intrării în vigoare (pe 15 februarie 2013) a Legii nr. 2/2013,

privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, când

s-au aplicat pedepse greșit individualizate în raport de prevederile dispozițiilor

art. 72 C. pen. sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Pe baza probelor

administrate instanțele au reținut corect situația de fapt rezultată din probatoriul

administrat în cursul urmăririi penale și recunoscută de inculpată în condițiile

art. 320

1

C. proc. pen., din care rezultă că la data de 05 noiembrie

2010 (ora 10:45) inculpata A.V. a vândut aceluiași colaborator o doză de heroină

pentru suma de 50 RON, fiind realizate elementele constitutive ale infracțiunii

de trafic de droguri prevăzută de dispozițiile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000.

Pedeapsa este

o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a inculpatului, scopul pedepsei

fiind de prevenirea săvârșirii de noi fapte penale.

La individualizarea

pedepsei aplicată inculpatei, au fost avute în vedere criteriile generale prev.

de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege,

reduse cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 320

1

C. proc.

pen., gradul de pericol social deosebit de ridicat al infracțiunii, circumstanțele

reale în care fapta a fost săvârșită, împrejurările care atenuează răspunderea penală

și datele care circumstanțiază persoana inculpatei și starea de recidivă postcondamnatorie.

Înalta Curte are

în vedere că inculpata a fost anterior condamnată la o pedeapsă de 2 ani închisoare

pentru art. 4 din Legea nr. 143/2000, prin sentința penală nr. 88 din 07 februarie

2002 și la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pentru art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000, prin sentința penală nr. 1501 din 11 noiembrie 2004 a Tribunalului

București, definitivă prin decizia penală nr. 1590 din 04 martie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, fiind eliberată la 20 mai 2008 (așa cum rezultă din

fișa de cazier judiciar).

Se apreciază că

pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată de instanța de fond și menținută de instanța

de apel corespunde scopului prevăzut de art. 52 C. pen. și reflectă o individualizare

temeinică, constatându-se că a fost respectat principiul proporționalității, respectiv

pedeapsa aplicată inculpatei este adecvată situației de fapt și scopului urmărit

de legea penală, având în vedere starea de recidivă mare post-condamnatorie specială,

natura drogului de mare risc - herionă, pedeapsa aplicată fiind aproape de limita

minimă prevăzută de textul sancționator.

Înalta Curte,

constatând că decizia atacată este legală și temeinică, potrivit dispozițiilor

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul

declarat de inculpata A.V. împotriva deciziei penale nr. 28 din data de 08 februarie

2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.V. împotriva deciziei penale nr. 28 din data de

08 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală.

Obligă recurenta

inculpată la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din

oficiu pentru inculpat, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 11 noiembrie 2013.