ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2014

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 901 din 11 noiembrie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 16478/3/2013 al Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 334. C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor săvârșite de inculpatul N.C. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpata N.C.L. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

1) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N.C. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la 1 an închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. 2) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. pen. a fost condamnată inculpata N.C.L. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen. s-a computat prevenția inculpaților de la 11 aprilie 2013 până la 11 noiembrie 2013. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 118 lit. f) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 0,32 grame heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator, depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O. conform dovezii seria H nr… din 23 aprilie 2013. În baza art. 191 C. proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească câte 1500 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și a inculpatei N.C.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În actul de inculpare, în esență, s-a reținut că, în data de 10 aprilie 2013, inculpatul N.C. împreună cu soția sa, respectiv inculpata N.C.L. au vândut cantitatea de 0,09 grame heroină, în schimbul sumei de 100 RON martorului T.V.G. S-a mai reținut că inculpatul N.C. a deținut fără drept, pentru consum propriu, o seringă hipodermică ce conținea 50 unități de lichid în care s-a pus în evidență Heroină, iar inculpata N.C.L. a deținut spre vânzare cantitatea de 0,43 grame heroină.

S-a reținut că actul de inculpare se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de constatare; procesul-verbal prindere în flagrant; procesul-verbal percheziție domiciliară; procesele-verbale de percheziții corporale; rapoartele de constatare tehnico -științifică nr. 7708846 din 12 aprilie 2013, 7708847 din 12 aprilie 2013 și 7708845 din 12 aprilie 2013; dovadă seria H nr… din 23 aprilie 2013; declarațiile martorilor T.V.G., C.M.V. și M.A.E. și declarațiile inculpaților. Inculpații mai înainte de începerea cercetării judecătorești, au declarat că înțeleg să se prevaleze de disp. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., arătând că recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicitând ca judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală pe care le cunosc și le însușesc.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat hotărârea sub aspectul greșitei rețineri a stării de recidivă postexecutorie în sarcina inculpatului N.C., iar inculpații au criticat sancționarea prea severă și au solicitat reindividualizarea tratamentului sancționator. Prin Decizia penală nr. 35/A din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații N.C. și N.C.L. S-a desființat în parte sentința apelată și, rejudecând: 1) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. a fost condamnat inculpatul N.C. la 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la 8 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 383 alin. (1) și alin. (2) C. proc.

pen. s-a computat prevenția inculpatului de la 11 aprilie 2013 până la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului N.C. 2) În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002, art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. pen. a fost condamnată inculpata N.C.L. la 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 3 alin. (1) C. pen.

pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte în ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de muncă; În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra condițiilor prevăzute de art. 86 4 C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei accesorii. S-a constatat că a fost arestată de la 11 aprilie 2013 la 30 ianuarie 2014 în baza art. 383 alin. (1) cu referire la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei N.C.L., dacă nu este reținută sau arestată în altă cauză. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-a făcut aplicarea art. 192 alin. (3) C. proc. pen. Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a analizat în mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților în raport de acuzațiile care li se aduc prin actul de inculpare.

Cu toate acestea, s-a arătat că hotărârea instanței de fond nu este mai presus de critică, atâta vreme inculpatului N.C. i s-a reținut în mod greșit starea de recidivă postexecutorie, în raport de condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 2518 din 16 octombrie 2003 a Judecătoriei Sector 4 București. Astfel, cum termenul de reabilitare judecătorească, calculat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C. pen. este de 5 ani și 6 luni închisoare și se calculează începând cu data de 24 ianuarie 2007 (data la care pedeapsa se consideră executată), se constată că fapta din prezenta cauză, săvârșită la data de 10 aprilie 2013, nu poate constitui cel de-al doilea termen al recidivei, iar prevederile art. 37 lit. b) C. pen.

trebuie înlăturate, cu consecințele care derivă de aici în ce privește pedeapsa aplicată. S-a mai arătat, în ce privește apelul declarat de Ministerul Public, că potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea fabricarea, experimentarea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi. În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de risc pentru consumul propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani sau amendă. În conformitate cu alin. (2) al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani. Din redactarea textelor de lege rezultă că acestea incriminează infracțiunii distincte și, cum referirea din alin. (2) la alin. (1) este explicită, nu se justifică reținerea în încadrare a ambelor alineate.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, s-a constatat că instanța de fond nu a evaluat și valorificat suficient în procesul individualizării sancțiunii elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptelor, atitudinea inculpaților și implicit datele lor personale, situația lor familială), aplicând în speță, sancțiuni legale, nu și temeinice în raport cu criteriile enumerate în art. 72 C. pen. Cu privire la inculpata N.C.L., dând semnificația cuvenită criteriilor enunțate în art. 72 C. pen. și în raport de limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., împrejurarea că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are doi copii în întreținere, a redus pedeapsa aplicată la 2 ani și 8 luni închisoare și a dispus suspendarea acesteia sub supraveghere.

Referitor la inculpatul N.C., ținând cont de aceleași exigențe ale art. 72 C. pen. și ale art. 320 1 C. proc. pen., dar și de împrejurarea că a fost înlăturată starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., instanța de control judiciar, având în vedere și potențialul criminogen al inculpatului, concretizat într-o condamnare la o pedeapsă în regim de detenție, a aplicat inculpatului pedepsele de 8 luni, respectiv 3 ani și 8 închisoare, în regim de detenție, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de inculpare. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul N.C., a declarat recurs, recalificat ca fiind recurs în casație. După recalificarea căii de atac în recurs în casație, instanța a pus în vedere inculpatului că urmează să-și motiveze recursul astfel cum prevăd dispozițiile art. 438 C. proc.

pen. Având cuvântul, recurentul-inculpat a declarat că își retrage recursul în casație formulat în cauză. Potrivit art. 436 alin. (3) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs, părțile și procurorul își pot retrage recursul în casație declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere. Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost atacată, fie la instanța de recurs. Față de faptul că recurentul inculpat, prezent în stare de arest în fața instanței a declarat personal că își retrage recursul în casație formulat în cauză, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 436 alin. (3) C. proc.

pen. și urmează să ia act de manifestarea de voință a acestuia. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de retragerea recursului în casație declarat de condamnatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 27 februarie 2014. Procesat de GGC - LM