ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2014

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 712/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului în

casație de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 901 din 11 noiembrie

2013, pronunțată în Dosarul nr. 16478/3/2013 al Tribunalului București, secția

I penală, în baza art. 334. C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării

juridice a faptelor săvârșite de inculpatul N.C. din art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 ambele

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen.

S-a schimbat

încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpata N.C.L. din art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

1) În baza art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 16

din Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost

condamnat inculpatul N.C. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor

prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost

condamnat același inculpat la 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. s-au contopit

pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea,

respectiv 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64

lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

2) În baza art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 alin.

(1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen. a fost condamnată

inculpata N.C.L. la 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de

art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen. În baza art. 88 C. pen.

s-a computat prevenția inculpaților de la 11 aprilie 2013 până la 11 noiembrie

2013.

În baza art. 350

alin. (1) C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpaților. În baza

art. 118 lit. f) C. pen. combinat cu art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000

s-a dispus confiscarea cantității de 0,32 grame heroină rămase după efectuarea

analizelor de laborator, depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O.

conform dovezii seria H nr. ........... din 23 aprilie 2013.

În baza art. 191 C.

proc. pen. au fost obligați inculpații să plătească câte 1500 lei cheltuieli

judiciare către stat din care câte 300 lei reprezentând onorariu avocat oficiu

se vor avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Ministerului

Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea în

judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului N.C. pentru săvârșirea

infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art.

4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b)

C. pen. și a inculpatei N.C.L. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

În actul de

inculpare, în esență, s-a reținut că, în data de 10 aprilie 2013, inculpatul

N.C. împreună cu soția sa, respectiv inculpata N.C.L. au vândut cantitatea de

0,09 grame heroină, în schimbul sumei de 100 RON martorului T.V.G.

S-a mai reținut că

inculpatul N.C. a deținut fără drept, pentru consum propriu, o seringă

hipodermică ce conținea 50 unități de lichid în care s-a pus în evidență

Heroină, iar inculpata N.C.L. a deținut spre vânzare cantitatea de 0,43 grame

heroină.

S-a reținut că actul

de inculpare se probează cu următoarele mijloace de probă: proces-verbal de

sesizare din oficiu; procesele-verbale de constatare; procesul-verbal prindere

în flagrant; procesul-verbal percheziție domiciliară; procesele-verbale de

percheziții corporale; rapoartele de constatare tehnico -științifică nr.

7708846 din 12 aprilie 2013, 7708847 din 12 aprilie 2013 și 7708845 din 12

aprilie 2013; dovadă seria H nr. ........ din 23 aprilie 2013; declarațiile

martorilor T.V.G., C.M.V. și M.A.E. și declarațiile inculpaților. Inculpații

mai înainte de începerea cercetării judecătorești, au declarat că înțeleg să se

prevaleze de disp. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., arătând că

recunosc în totalitate faptele reținute în actul de sesizare și solicitând ca

judecata să aibă loc în baza probelor administrate în faza de urmărire penală

pe care le cunosc și le însușesc.

Împotriva acestei

sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și

inculpații.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a criticat hotărârea sub aspectul greșitei rețineri a

stării de recidivă postexecutorie în sarcina inculpatului N.C., iar inculpații

au criticat sancționarea prea severă și au solicitat reindividualizarea

tratamentului sancționator.

Prin Decizia penală

nr. 35/A din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală s-au admis apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă

Tribunalul București și inculpații N.C. și N.C.L.

S-a desființat în

parte sentința apelată și, rejudecând:

1) În baza art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și

art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul N.C.

la 3 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.

64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 4 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art.

320

1

alin. (7) C. proc. pen. a fost condamnat același inculpat la 8

luni închisoare.

În baza art. 33 lit.

a) raportat la art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen. s-au contopit pedepsele

aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 3 ani

și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a)

teza a II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 383

alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen. s-a computat prevenția inculpatului de la

11 aprilie 2013 până la zi. S-a menținut starea de arest a inculpatului N.C.

2) În baza art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002,

art. 74 lit. a) - art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. pen. a fost condamnată inculpata N.C.L. la 2 ani și 8 luni

închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a

II-a și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 86

1

C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată

de 6 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art. 86

2

C.

pen.

În baza art. 86

3

alin. (1) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a dispus ca inculpata să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în

ultima săptămână din ultima lună a fiecărui trimestru la Serviciul de

Probațiune de pe lângă Tribunalul București;

b) să anunțe în

prealabil orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice

deplasare ce depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să

justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele ei de muncă;

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra condițiilor prevăzute de art. 86

4

C. pen., a căror nerespectare atrage revocarea suspendării executării pedepsei

sub supraveghere.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata termenului de încercare s-a suspendat executarea pedepsei

accesorii.

S-a constatat că a

fost arestată de la 11 aprilie 2013 la 30 ianuarie 2014 în baza art. 383 alin.

(1) cu referire la art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea

de îndată în libertate a inculpatei N.C.L., dacă nu este reținută sau arestată

în altă cauză.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

S-a făcut aplicarea

art. 192 alin. (3) C. proc. pen.

Pentru a pronunța

această decizie, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond a analizat în

mod judicios materialul probator administrat în cauză, stabilind în mod corect

atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpaților în raport de acuzațiile

care li se aduc prin actul de inculpare.

Cu toate acestea, s-a

arătat că hotărârea instanței de fond nu este mai presus de critică, atâta

vreme inculpatului N.C. i s-a reținut în mod greșit starea de recidivă

postexecutorie, în raport de condamnarea de 3 ani închisoare, aplicată prin

Sentința penală nr. 2518 din 16 octombrie 2003 a Judecătoriei Sector 4

București.

Astfel, cum termenul

de reabilitare judecătorească, calculat potrivit art. 135 alin. (1) lit. a) C.

pen. este de 5 ani și 6 luni închisoare și se calculează începând cu data de 24

ianuarie 2007 (data la care pedeapsa se consideră executată), se constată că

fapta din prezenta cauză, săvârșită la data de 10 aprilie 2013, nu poate

constitui cel de-al doilea termen al recidivei, iar prevederile art. 37 lit. b)

C. pen. trebuie înlăturate, cu consecințele care derivă de aici în ce privește

pedeapsa aplicată.

S-a mai arătat, în ce

privește apelul declarat de Ministerul Public, că potrivit art. 2 alin. (1) din

Legea nr. 143/2000 cultivarea, producerea fabricarea, experimentarea,

prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea,

distribuirea, livrarea cu orice titlu, transportul procurarea, cumpărarea,

deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept

se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

În conformitate cu

alin. (2) al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) au ca

obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani și

interzicerea unor drepturi.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000, cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea,

extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri de

risc pentru consumul propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoarea de la 6

luni la 2 ani sau amendă.

În conformitate cu

alin. (2) al aceluiași articol, dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc

droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani.

Din redactarea

textelor de lege rezultă că acestea incriminează infracțiunii distincte și, cum

referirea din alin. (2) la alin. (1) este explicită, nu se justifică reținerea

în încadrare a ambelor alineate.

Cât privește

individualizarea judiciară a pedepselor, s-a constatat că instanța de fond nu a

evaluat și valorificat suficient în procesul individualizării sancțiunii

elementele obiective și specifice cazului (modalitatea de săvârșire a faptelor,

atitudinea inculpaților și implicit datele lor personale, situația lor

familială), aplicând în speță, sancțiuni legale, nu și temeinice în raport cu

criteriile enumerate în art. 72 C. pen.

Cu privire la

inculpata N.C.L., dând semnificația cuvenită criteriilor enunțate în art. 72 C.

pen. și în raport de limitele de pedeapsă reduse cu o treime ca urmare a

reținerii dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., împrejurarea că

inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, are doi copii în

întreținere, a redus pedeapsa aplicată la 2 ani și 8 luni închisoare și a

dispus suspendarea acesteia sub supraveghere.

Referitor la

inculpatul N.C., ținând cont de aceleași exigențe ale art. 72 C. pen. și ale

art. 320

1

C. proc. pen., dar și de împrejurarea că a fost înlăturată

starea de recidivă postexecutorie, prev. de art. 37 lit. b) C. pen., instanța

de control judiciar, având în vedere și potențialul criminogen al inculpatului,

concretizat într-o condamnare la o pedeapsă în regim de detenție, a aplicat

inculpatului pedepsele de 8 luni, respectiv 3 ani și 8 închisoare, în regim de

detenție, pentru infracțiunile reținute în sarcina sa prin actul de inculpare.

Împotriva deciziei

instanței de apel, inculpatul N.C., a declarat recurs, recalificat ca fiind

recurs în casație.

După recalificarea

căii de atac în recurs în casație, instanța a pus în vedere inculpatului că

urmează să-și motiveze recursul astfel cum prevăd dispozițiile art. 438 C.

proc. pen.

Având cuvântul,

recurentul-inculpat a declarat că își retrage recursul în casație formulat în

cauză.

Potrivit art. 436

alin. (3) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de recurs,

părțile și procurorul își pot retrage recursul în casație declarat. Retragerea

trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special, iar dacă

partea se află în stare de deținere, printr-o declarație atestată sau

consemnată într-un proces-verbal de către conducerea locului de deținere.

Declarația de retragere se poate face fie la instanța a cărei hotărâre a fost

atacată, fie la instanța de recurs.

Față de faptul că

recurentul inculpat, prezent în stare de arest în fața instanței a declarat

personal că își retrage recursul în casație formulat în cauză, Înalta Curte

constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 436 alin. (3) C.

proc. pen. și urmează să ia act de manifestarea de voință a acestuia.

În baza art. 275

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligat recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de retragerea recursului

în casație declarat de condamnatul N.C. împotriva Deciziei penale nr. 35/A din

30 ianuarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

condamnat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 27 februarie 2014.

Procesat de GGC - LM