ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3931/2017

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.08.2016, reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Inspecție Judiciară pentru judecători din Consiliul Superior al Magistraturii, desființarea Rezoluției de clasare nr. 4082/IJ/2214/DIJ/2016 din 06.07.2016 și trimiterea cauzei la Inspecția Judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, respectiv exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență săvârșite în legătură cu dosar nr. x/2014 de judecători de la Judecătoria Bacău, secția civilă, Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3886 din 6 decembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 prin raportare la art. 115 din Constituția României. Instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins cererea formulată de reclamante ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii plângerii prealabile.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond au formulat recurs reclamantele A. și B., criticând hotărârea atacată pentru motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ. Cu privire la motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurentele au arătat că instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 5 alin. (4) din C. proc. civ., care prevăd că "Este interzis judecătorului să stabilească dispoziții general obligatorii prin hotărârile pe care le pronunță în cauzele ce îi sunt supuse judecății", cu referire la Decizia pronunțată de Curtea Constituțională, nr. 396 din 3.07.2014, care a statuat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă", din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2014 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2014. Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentele au susținut că Legea nr. 317/2004 nu prevede niciun fel de procedură în cazul rezoluției de clasare a sesizării, deoarece legea prevedea neconstituțional la art. 45 alin. (4) lit. b) că rezoluția de clasare este definitivă, iar până în prezent legiuitorul nu și-a îndeplinit obligația prev. De art. 147 alin. (1) prima teză din Constituție. Prin cererea de recurs a fost invocată excepția de neconstituționalitate "in integrum" a O.U.G. nr. 80/2013 și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 16, art. 24 și art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013. Recurentele au arătat că O.U.G. nr. 80/2013 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 61, art. 108 și art. 115 din Constituția României, că prin emiterea actului normativ a fost abrogată nelegal și neconstituțional Legea nr. 146/1997, întrucât nu există o lege specială de abilitare a Guvernului României pentru acest lucru, deoarece Parlamentul României era în activitate în luna iunie 2013. S-a subliniat faptul că nu a fost pusă în dezbaterea parlamentară și nu există o lege de aprobare sau de respingere din partea Parlamentului la data publicării O.U.G. nr. 80/2013 în Monitorul Oficial al României nr. 392 din 29 iunie 2013. De asemenea, se arată că ordonanța în discuție a intrat în vigoare în termen de 3 zile și a fost pusă în aplicare la nivel național asigurând o finanțare substanțială pentru justiție în baza taxelor judiciare majorate cu peste 100%, pe care sunt nevoiți să le plătească justițiabilii. Recurentele au solicitat sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, respectiv dacă este necesară îndeplinirea procedurii prealabile împotriva rezoluției de clasare emisă în baza Legii nr. 317/2004, înainte de a formula acțiune în instanța de contencios administrativ.

Apărările intimatei Inspecția Judiciară Prin întâmpinare, intimata Inspecția Judiciară a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. arată că nu este motivat în concret prin cererea de recurs, întrucât acest motiv se referă la neregularități procedurale care atrag sancțiunea nulității, precum și la nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Motivul de casare prevăzut de această dispoziție legală poate fi reținut de instanța de control judiciar, de exemplu, în cazul nerespectării principiului oralității, al publicității ședinței de judecată, al nelegalei citări a reclamantei pentru ultimul termen de judecată, lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia, etc. Referitor la motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., intimata a susținut că recurentele nu au parcurs procedura prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, ce instituie obligativitatea parcurgerii procedurii plângerii prealabile, din moment ce nicio altă dispoziție legală nu dispensează subiectul de sezină de o atare obligație. Cu privire la excepția de neconstituționalitate invocată de recurente, se susține că partea care pretinde încălcarea legii fundamentale trebuie să argumenteze legătura cu cauza a dispozițiilor normative criticate, întrucât doar în ipoteza existenței acestei legături neconstituționalitatea ar determina soluția ce urmează a fi pronunțată de instanța de judecată. Cu referire la solicitarea de sesizare a Înaltei Curți în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-a făcut mențiunea că sesizarea este posibilă, conform art. 519 și art. 520 din C. proc. civ., doar la inițiativa unui complet de judecată învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, nefiind suficientă cererea recurentei cuprinsă în motivarea recursului formulat.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare, recurentele-reclamante au reluat pe larg motivele de recurs formulate, susținând atât excepția de neconstituționalitate invocată, cât și motivele de casare pe fondul hotărârii pronunțate de instanța de fond. II. Procedura de soluționare a recursului 1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 4 mai 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ. În punctul de vedere formulat de recurente asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost invocată excepția de neconstituționalitate și cu privire la dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013, în motivarea căreia au arătat că nu sunt menționate explicit care sunt "în alte cauze prevăzute de lege" pentru care instanța trebuie să dispună restituirea texelor judiciare de timbru achitate. Este încălcată astfel Legea nr. 24/2000 - art. 33 alin. (1), Constituția României - art. 20, Tratatele internaționale cu privire la drepturile omului, raportat la art. 14 din CEDO și art. 21 din Constituție. Prin încheierea din 5 octombrie 2017 completul de filtru a constatat, având în vedere conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. 2. Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale Recurentele reclamante au invocat excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 80/2013 "in integrum", a dispozițiilor art. 16, art. 24, art. 25 alin. (2) lit. a) și art. 45 alin. (1) lit. g) din O.U.G. nr. 80/2013. Deliberând asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată, Înalta Curte constată următoarele: În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia". Condițiile de admisibilitate desprinse din acest text de lege, care sunt îndeplinite în cauza pendinte, sunt următoarele: - excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții dintr-o ordonanță în vigoare; - excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale; - excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar, în fața instanței de judecată; - excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către părți din proces. Cât privește condiția existenței unei legături între dispozițiile legale ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei în care a fost invocată, Înalta Curte reține că aceasta nu este îndeplinită, având în vedere argumentele prezentate în continuare. Dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale nu se aplică raportului juridic dedus judecății, având în vedere că excepția presupune analiza unor texte legale care nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății, care vizează desființarea Rezoluției de clasare nr. 4082/IJ/2214/DIJ/2016 din 06.07.2016 și trimiterea cauzei la Inspecția Judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004, iar dispozițiile criticate ca fiind neconstituționale fac referire la taxele judiciare prevăzute de lege cu privire la cererile/acțiunile/căile de atac ordinare și extraordinare introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În aceste condiții, în care se cere sesizarea Curții Constituționale cu o excepție vizând o dispoziție legală ce nu este incidentă în prezentul litigiu, Înalta Curte va reține că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate referitoare la existența unei legături între obiectul excepției și soluționarea cauzei, aceasta neavând ca obiect o cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, o cerere de acordare facilități la plata taxei de timbru sau o cerere de restituire a taxei de timbru, formulate în temeiul O.U.G. nr. 80/2013. 3. Cu privire la cererea de sesizare a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Înalta Curte reține că această cerere nu a mai fost susținută de recurente ulterior comunicării raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului, în care s-a reținut faptul că la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost adoptată o soluție de principiu, la data de 13.02.2017, în sensul că "Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile." 4. Cu privire la fondul recursului 4.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Verificând, mai întâi, sentința recurată prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, recurentele neinvocând încălcarea vreunei reguli de procedură a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității. Prin acțiunea introductivă a fost învestită instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Rezoluției de clasare nr. 4082/IJ/2214/DIJ/2016 din 06.07.2016 și trimiterea cauzei la Inspecția Judiciară pentru judecători în vederea cercetării abaterilor disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 303/2004. Instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, constatând că recurentele nu au făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004. Potrivit art. 47 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii "(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii; b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă; c) Respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii. (2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege. (3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef. (4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c). (5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. (6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt: a) Respingerea contestației; b) Admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare. (7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă." Înalta Curte reține că prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege. Dacă în primele 3 ipoteze reglementate de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv atunci când sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sesizării sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt, caracterul definitiv al soluției clasării este legitimat prin aceea că aceasta nu are un caracter irefragabil deoarece persoana interesată poate face o nouă sesizare cu respectarea condițiilor prevăzute, așa cum a decis instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 487 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 27 ianuarie 2014), în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiție prin posibilitatea atacării soluției la instanța judecătorească. Astfel, în cazul rezoluției de clasare a sesizării, deși s-a declarat neconstituționalitatea sintagmei "rezoluția de clasare este definitivă", reținându-se că partea este lipsită de accesul la o instanță judecătorească, textul de lege nu a fost modificat și pus în acord cu cele statuate de instanța de control constituțional. De asemenea, Înalta Curte mai reține că alin. (5) al art. 47 citat anterior prevede că rezoluția de respingere a sesizării poate fi contestată la Curtea de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile. Prin urmare, în raport cu cele reținute de Curtea Constituțională în decizia amintită și față de prevederile legale referitoare la rezoluția de respingere a sesizării (care se poate da când, în urma efectuării cercetării disciplinare, nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii și în cazul căreia nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile), Înalta Curte apreciază că și în cazul rezoluției de clasare a sesizării, în forma actuală a textului legal, nu este necesară îndeplinirea unei proceduri prealabile, având în vedere și dispozițiile art. 5 alin. (3) din C. proc. civ. Pentru aceste considerente, văzând și soluția de principiu adoptată la data de 13.02.2017 de Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Înaltei Curți de casație și Justiție, în sensul că "Rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile," Înalta Curte va admite recursul și va dispune casarea sentinței atacate cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de fond. 4.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.