ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2413/2018

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, formulată la data de 28.02.2018 și înregistrată pe rolul instanței la data de 6 martie 2018, petentele A. și B. au solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 3931 din 8.12.2017 pronunțate de Înalta Curte în dosarul nr. x/2016, în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate în recurs, respectiv acordarea sumei de 50 RON achitată cu titlu de taxă judiciară în calea de atac exercitată.

Petentele au arătat că recursul pe care l-au formulat a fost admis, a fost casată hotărârea instanței de fond, cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, însă instanța de recurs a omis a se pronunța pe cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac exercitată.

1.2. Apărările intimatei

Prin notele scrise depuse la dosar de intimata Inspecția Judiciară s-a solicitat respingerea ca tardivă a cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 3931 din 8 decembrie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2016, având în vedere dispozițiile art. 441 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 185 C. proc. civ.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

1.1. Cererea reclamantelor

Prin cererea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15.05.2018, petentele au invocat excepția de neconstituționalitate a sintagmei "în alte cauze expres prevăzute de lege" prevăzută în dispozițiile art. 45 alin. (1) lit. j din O.U.G. nr. 80/2013, solicitând admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, arătându-se că această sintagmă încalcă principiul legal consacrat de art. 1 alin. (5), art. 44 și art. 52 din Constituția României, art. 20 din Tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 1 din Protocolul 1 la Convenție, apreciind că excepția de neconstituționalitate invocată are legătură cu capătul de cerere din recurs privind plata cheltuielilor de judecată în valoare de 50 RON.

De asemenea, petentele au arătat că excepția de tardivitate invocată de intimată este nefondată, întrucât cererea de completare a dispozitivului deciziei arătate a fost formulată în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, solicitând respingerea acesteia și admiterea cererii de completare a dispozitivului deciziei arătate.

1.2. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale

Deliberând asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate menționată, Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia".

Unele dintre condițiile de admisibilitate, desprinse din textul de lege anterior citat, sunt îndeplinite în cauza de față, având în vedere faptul că:

- excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții dintr-o ordonanță de urgență în vigoare;

- excepția de neconstituționalitate vizează dispoziții care nu au fost declarate anterior ca fiind neconstituționale;

- excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cursul unui proces judiciar;

- excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de către una din părțile din proces;

- excepția de neconstituționalitate a fost invocată în fața instanței de judecată.

În ceea ce privește condiția existenței unei legături între excepția de neconstituționalitate invocată cu soluționarea cauzei în care s-a ivit această chestiune, Înalta Curte reține neîndeplinirea cerinței, văzând faptul că dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale vizează prevederi care nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății.

Dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale, art. 45 alin. (1) lit. j din O.U.G. nr. 80/2013, prevăd:

"Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații: în alte cauze expres prevăzute de lege."

În cauza dedusă judecății petentele solicită completarea hotărârii cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac a recursului exercitată de acestea, văzând soluția de admitere a recursului.

Înalta Curte reține că dispozițiile invocate ca fiind neconstituționale se referă la cererea de restituire a unor sume achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru, procedură care se derulează întotdeauna cu respectarea strictă a condițiilor stabilite în prevederile alin. (1) ale art. 45, situație în care nu se regăsesc petentele.

Astfel, Înalta Curte reține că nu există o legătură de cauzalitate între excepția de neconstituționalitate a sintagmei invocată ca fiind neconstituțională și soluția ce va fi pronunțată în cauza de față privind completarea dispozitivului deciziei arătate, cu acordarea cheltuielilor de judecată achitate pentru recurs. Cererea de față nu este o cerere de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă judiciară de timbru, ci este o cerere de obligare a părții aflate în culpă procesuală de a achita taxele judiciare de timbru achitate de partea potrivnică, având în vedere soluția dată cererii de recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condițiile cumulative prevăzute de lege pentru admiterea acestei cereri Înalta Curte va respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei menționate, analizând cererea în raport cu hotărârea pronunțată, care se solicită a fi completată, și cu excepția de tardivitate invocată, va admite excepția și, pe cale de consecință, va respinge ca tardiv formulată cererea de completare a dispozitivului deciziei indicate, pentru considerentele ce urmează:

În conformitate cu prevederile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține că cererea de completare de față vizează o hotărâre pronunțată în calea de atac extraordinară a recursului, situație în care termenul pentru exercitarea dreptului de a solicita completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunțarea deciziei în cauză.

Astfel, petentele solicită completarea dispozitivului deciziei nr. 3931 pronunțată la data de 8.12.2017 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, iar cererea de completare a deciziei a fost formulată la data de 28.02.2018, fiind înaintată instanței la aceeași dată, prin poștă, astfel cum rezultă din ștampila existentă pe plicul aflat la dosarul de recurs și a fost înregistrată la Înalta Curte la data de 6.03.2018, la aproape 6 luni de la data pronunțării acestei decizii.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 3931 din 8.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 45 alin. (1) lit. j din O.U.G. nr. 80/2013, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare.

Respinge cererea formulată de B. și A., de completare a dispozitivului deciziei nr. 3931/8.12.2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2018.