ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4235/2018

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1746 din 3 mai 2018, a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva Sentinței nr. 2559 din 13 octombrie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a casat, în parte, sentința atacată și trimite cauza pentru rejudecarea fondului, aceleiași instanțe, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut că în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără a mai intra în cercetarea fondului, întrucât rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

Prin cererea transmisă prin poștă la data de 9 august 2018 și înregistrată la instanță la data de 13 august 2018, în Dosarul nr. x/2015, recurenta-reclamantă A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei date în recurs, în sensul de a se pronunța instanța asupra cheltuielilor de judecată solicitate la punctul 3 din cererea de recurs și asupra excepției de neconstituționalitate "in integrum" a O.U.G. nr. 80/2013.

Totodată, a invocat excepția de neconstituționalitate a sintagmei "în alte cauze expres prevăzute de lege" din art. 45 alin. (1) lit. j) din O.U.G. nr. 80/2013 și a sintagmei "în termen de 48 de ore de la pronunțare" din cuprinsul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de completare a deciziei pronunțate în recurs.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția invocată, în raport cu prevederile art. 248 din C. proc. civ. constată că cererea este tardiv formulată.

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casare cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare".

Demersul judiciar inițiat de parte vizează o hotărâre pronunțată în calea de atac extraordinară a recursului, situație în care termenul pentru exercitarea dreptului de a cere completarea dispozitivului deciziei curge de la pronunțarea deciziei în cauză.

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită a fost pronunțată la data 3 mai 2018, iar cererea de completare a dispozitivului acestei hotărâri a fost expediată la instanță, prin poștă, la data de 6 august 2018 .

Așa fiind, se constată că prezenta cererea de completare a fost formulată cu depășirea termenului legal, absolut și imperativ, de 15 zile, prevăzut de textul de lege sus-menționat, calculat de la data pronunțării deciziei (3 mai 2018).

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel."

Instituirea unor termene de decădere pentru efectuarea diferitelor acte de procedură face parte dintre limitările admise de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în exercitarea dreptului de acces la justiție, consacrat în art. 6 parag. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare ca tardiv formulată, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., împrejurare ce face de prisos examinarea motivelor invocate în cerere, conform art. 248 alin. (1) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentei-reclamante A. privind completarea Deciziei nr. 1746 din 3 mai 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV