ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2314/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.08.2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună desființarea rezoluției de clasare a sesizării ce a format obiectul dosarului x/2015 a Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, trimiterea dosarului Inspecției Judiciare pentru continuarea procedurii disciplinare și investigarea reală a abaterilor sesizate și aplicarea sancțiunilor disciplinare solicitate.

Prin sentința nr. 3213 din 3 decembrie 2015 Curtea de Apel București a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta A., criticând sentința pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 martie 2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Completul de filtru constată că recurenta-reclamantă nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât hotărârea instanței de fond este o hotărâre definitivă.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte de Casație și Justiție analizând actele și lucrările cauzei constată că hotărârea pronunțată de instanța de primă jurisdicție este definitivă, în sensul art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În conformitate cu dispozițiile art. 125 alin. (3) și art. 128 din Constituție, competența și procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

C. proc. civ. reglementează căile de atac ordinare și extraordinare ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătorești, prin dispoziții imperative, de la care nu se poate deroga, în cuprinsul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. statuându-se că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Înalta Curte, văzând actele și lucrările dosarului, constată că hotărârea pronunțată de instanța de fond nu este o hotărâre ce poate fi atacată cu recurs, întrucât conform dispozițiilor art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este definitivă.

Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, se apreciază că decizia Curții de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

Înalta Curte reține că recursul este inadmisibil, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o cale de atac împotriva unei hotărâri pronunțate de instanța de fond într-o cauză ce are ca obiect rezoluția de clasare, în speță rezoluția clasare a sesizării ce a format obiectul dosarului x/2015 întocmită la data de 17.07.2015 și comunicată părților, rezoluție ce reprezintă în fapt soluția la sesizarea transmisă pârâtei de reclamantă și care formează obiectul cauzei deduse judecății.

De altfel, Plenul judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a adoptat soluția de unificare a practicii judiciare, în ședința din data de 9 octombrie 2017, în conformitate cu care "în ipoteza în care contestația împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de CSM-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul art. 45 alin. (4) lit. b din Legea nr. 317/2004 a fost soluționată pe fond de prima instanță, prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil".

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 3213 din 3 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2018