ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4813/2019

Ședința publică din data de 16 octombrie 2019 Asupra cererii de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 23.07.2019, intimata-reclamantă A. a solicitat completarea Dispozitivului Deciziei nr. 855 din data de 20 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, în sensul obligării recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului. 2. Aspecte procesuale. Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2019, intimata-reclamantă A. a solicitat ca, în temeiul art. 406 alin. (1) C. proc.

civ. să se ia act de faptul că renunță la soluționarea cererii de completare a Dispozitivului Deciziei nr. 855 din data de 20 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015. 7. Soluția instanței de recurs Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea cererii de completare a Dispozitivului Deciziei nr. 855 din data de 20 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015. Cererea de completare a dispozitivului a fost întemeiată pe dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc.

civ., potrivit cărora: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." Intimata-reclamantă A. și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cărora: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă". În temeiul art. 9 alin. (3) C. proc.

civ. "În condițiile legii, partea poate, după caz, renunța la judecarea cererii de chemare în judecată sau la însuși dreptul pretins, poate recunoaște pretențiile părții adverse, se poate învoi cu aceasta pentru a pune capăt, în tot sau în parte, procesului, poate renunța la exercitarea căilor de atac ori la executarea unei hotărâri. De asemenea, partea poate dispune de drepturile sale în orice alt mod permis de lege." Având în vedere faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererii de completare a hotărârii judecătorești, reprezintă o formă de exercitare a dreptului de dispoziție al părților care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, Înalta Curte va lua act de cererea formulată.

8. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de cererea de renunțare la judecata cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 855 din data de 20 februarie 2019. PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Ia act de renunțarea la judecata cererii de completare a dispozitivului Deciziei nr. 855 din 20 februarie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, formulate de intimata-reclamantă A.. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 octombrie 2019.