ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2602/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2602/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 16 mai 2024
Asupra cererii de față reține următoarele;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Hotărârea a cărei completare se solicită
Prin Decizia nr. 1915 din 4 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1234 din 7 iulie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a casat sentința recurată și trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cererea de completare a dispozitivului hotărârii instanței de recurs
Prin cererea transmisă instanței supreme la data de 8 aprilie 2024, prin poșta electronică, în dosarul nr. x/2022, recurenta-reclamantă A. a solicitat, în conformitate cu art. 444 alin. (1) C. proc. civ., completarea hotărârii pronunțate la 4 aprilie 2024, în sensul de a se dispune obligarea intimatului-pârât Guvernul României la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 50 RON către recurenta-reclamantă, reprezentând taxa judiciară de timbru achitată în recurs.
Apărările formulate cu privire la cererea de completare a dispozitivului
Intimatului-pârât i-a fost comunicată cererea de completare a dispozitivului hotărârii pronunțate de instanța de recurs și a fost legal citat pentru termenul stabilit în vederea soluționării acesteia la 16 mai 2024, însă nu a formulat un punct de vedere cu privire la solicitarea recurentei-reclamante.
II. Soluția Înaltei Curți cu privire la cererea de completare a hotărârii
Analizând cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 1915 din 4 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în raport cu dispozițiile legale incidente și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată și o va respinge pentru motivele ce succed:
Potrivit prevederilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., invocate de recurentă:
"(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".
Normele legale anterior citate statuează asupra mijlocului procedural pus la dispoziția persoanei interesate de a remedia vătămarea produsă prin nepronunțarea asupra unei cereri cu care a înțeles să învestească instanța, situație ce nu se neregăsește în speță.
Verificând Decizia nr. 1915 din 4 aprilie 2024 sub aspectul sesizat de recurenta-reclamantă, în raport cu dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cuprinsul hotărârii, în finalul considerentelor expuse (antepenultimul paragraf), s-a reținut că:
"De asemenea, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă a solicitat obligarea intimatului - pârât la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, dar având în vedere soluția de casare și trimitere a cauzei spre rejudecare, care are un caracter intermediar în parcursul procesual, chestiunea culpei procesuale și, implicit, a obligației de plată a taxei judiciare de timbru va fi tranșată la momentul soluționării cauzei pe fond."
Pentru a beneficia de remediul prevăzut de art. 444 alin. (1) C. proc. civ., partea trebuie să demonstreze că a formulat o cerere principală sau accesorie, conexă sau incidentală, asupra căreia instanța a omis să se pronunțe, ipoteză ce nu se verifică însă în prezenta cauză, Înalta Curte pronunțându-se asupra solicitării recurentei-reclamante referitoare la obligarea intimatului - pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În atare situație, instanța de recurs nu a omis în vreun fel a se pronunța asupra vreunei cereri care să atragă incidența dispozițiilor procedurale ale art. 444 din C. proc. civ., motiv pentru care urmează să fie respinsă cererea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea formulată de recurenta-reclamantă A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 1915 din 4 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 16 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.