Decizia nr. 3198/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva sentinței nr. 1183/2016 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 4439/1J/2682/DIJ/2015 din data de 14.08.2015, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII- a sub nr. x/2015, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Consiliul Superior al Magistaturii, Inspecția Judiciară și B., solicitând instanței: obligarea pârâților la întocmirea unui raport al Inspecției Judiciare prin administrarea unui probatoriu adecvat și bazat pe normele dreptului comunitar, în vederea stabilirii situației reale de fapt reclamate la C.S.M.; obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 20.000 RON; cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1183 din 7 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-au dispus următoarele: - S-a respins excepția nulității întâmpinării; - S-a admis excepția lipsei calității procesuale a pârâților Consiliul Superior al Magistraturii, B. și C.; - S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Superior al Magistraturii, B. și C. pentru lipsa calității procesuale pasive; - S-a admis excepția lipsei procedurii prealabile în ceea ce privește acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară; - S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1183 din 7 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A.. Prin decizia nr. 3903 din 12 septembrie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1183 din 7 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cererea de completare a dispozitivului deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și aJustiție La data de 14 iunie 2021, recurenta-reclamantă A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 3903 din 12 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, învederând faptul că instanța de recurs, deși a admis calea de atac formulată, a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate, în valoare de 143,65 RON.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 23 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii de completare, formulată de către recurenta-reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., în raport de lipsa nejustificată a părților. Prin rezoluția din data de 9 mai 2022, s-a stabilit termen de judecată pentru 2 iunie 2022, în vederea verificărilor prevăzute de dispozițiile art. 84 pct. 29 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea CSM nr. 1375/17.12.2015. II. Soluția instanței de recurs Examinând excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "Judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 23 septembrie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa nejustificată a părților. Încheierea de ședință din data de 23 septembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.