ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1487/2025

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 592 din 5 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva deciziei nr. 53A din data de 17 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă; a constatat nul recursul declarat de pârâta B. împotriva încheierilor de ședință din data de 4 decembrie 2023, 16 ianuarie 2024, 17 ianuarie 2024, 11 iunie 2024 și a celorlalte încheieri de ședință, precum și a deciziei nr. 53A din data de 17 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În data de 8 iulie 2025, reclamanta A. S.A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 592 din 5 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, indicând faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată, deși acestea au fost solicitate.

Astfel, a arătat că a formulat, în data de 1 august 2024, recurs împotriva deciziei nr. 53A din data de 17 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care a solicitat atât casarea parțială a acesteia, cu privire la soluția de respingere a capetelor de cerere b), c) și d) ale cererii de chemare în judecată, cât și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Referindu-se la prevederile art. 444 C. proc. civ., a arătat că, în speță, este vorba despre un capăt accesoriu de cerere, astfel că cererea de completare a dispozitivului hotărârii este întemeiată, sens în care a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată pretinse, potrivit documentelor depuse la dosar.

De asemenea, a indicat că, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., dispozitivul hotărârii trebuie să conțină și mențiuni relative la cuantumul cheltuielilor de judecată acordate.

Or, în dispozitivul deciziei a cărei completare o solicită această mențiune lipsește.

Având în vedere că recursul pârâtei a fost anulat, arată că este îndreptățită să primească cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru, motiv pentru ca solicită completarea dispozitivului hotărârii, în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxă judiciară de timbru și onorariu avocațial, în raport cu soluția de anulare a recursului și culpa procesuală exclusivă a acesteia.

Prin rezoluție, a fost acordat termen pentru soluționarea cererii la data de 17 septembrie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

La data de 9 iulie 2025, intimata a formulat precizări, prin care solicitat respingerea cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 592 din 5 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sens în care a arătat că nu există o omisiune de pronunțare asupra cheltuielilor de judecată.

De asemenea, a indicat că prevederile art. 444 C. proc. civ. permit completarea hotărârii doar în cazul în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal, accesoriu sau incident.

Or, în speță, nu s-a omis, ci s-a respins în mod implicit cererea de cheltuieli, odată cu respingerea recursului ca nefondat. A precizat, totodată, că reclamanta, fiind parte căzută în pretenții în recurs, nu poate pretinde pretinde cheltuieli de judecată, întrucât nu a obținut câștig de cauză.

Astfel, acordarea cheltuielilor este condiționată de succesul procesual, conform art. 453 C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea formulată prin prisma dispozițiilor legale invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Conform dispozițiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Așadar, procedura completării unei hotărâri judecătorești este deschisă în situațiile în care instanța, nesocotind limitele învestirii și principiul disponibilității, pronunță o hotărâre prin care omite să soluționeze toate capetele de cerere care au învestit-o (principale sau accesorii) sau omite să se pronunțe asupra unei cereri conexe ori incidentale, deși partea nu a renunțat la judecata acestora.

În cauză, se reține că, prin decizia nr. 592 din 5 martie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca nefondat, recursul reclamantei A. S.A. împotriva deciziei nr. 53A din data de 17 ianuarie 2024 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, respectiv a constatat nulitatea recursului pârâtei B. împotriva încheierilor de ședință din data de 4 decembrie 2023, 16 ianuarie 2024, 17 ianuarie 2024, 11 iunie 2024 și a celorlalte încheieri de ședință, precum și a deciziei nr. 53A din data de 17 ianuarie 2024 ale aceleiași instanțe.

Raportându-se la aceasta, petenta a formulat cerere de completare a hotărârii, apreciind că instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra cererii sale accesorii, de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care, în opinia sa, se impunea admiterea acesteia în raport cu soluția de constatare a nulității recursului pârâtei, întemeindu-și demersul procesual pe dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Contrar susținerilor petentei, se observă că, în cauză, nu se poate reține existența unei omisiuni a instanței de a se pronunța asupra respectivei cereri, astfel cum se pretinde, dat fiind faptul că soluția asupra cererii accesorii, referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată, este una implicită, cuprinsă sau dedusă în mod necesar din soluția pronunțată asupra căilor de atac exercitate în cauză (de respingere, respectiv de constatare a nulității recursului).

Cum cererea accesorie nu poate primi o dezlegare de sine-stătătoare, independentă de soluția dată cererii principale (în speță, căii de atac exercitate), este evident, dată fiind relația dintre principal și accesoriu, că ea este cuprinsă în soluția principală, din care rezultă, fără dubiu, că petenta nu poate fi considerată parte câștigătoare, în sensul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., pentru a pretinde acordarea cheltuielilor de judecată.

De aceea, menționarea unei astfel de soluții în dispozitivul hotărârii ar fi redundantă, inutilă, câtă vreme ea este implicită soluției principale.

Edificatoare, în acest sens, sunt chiar ultimele două considerente ale deciziei, în cadrul cărora s-au menționat următoarele:

"Înalta Curte, având în vedere soluțiile pronunțate în cauză cu privire la cele două recursuri declarate, nu va acorda cheltuielile de judecată solicitate de către recurenta-reclamantă, urmând a fi avute în vedere dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cu care partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Aceast întrucât, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, or, în cauză, niciuna dintre părți nu a câștigat procesul, în înțelesul dispoziției procesuale anterior menționate, în condițiile în care soluțiile pronunțate asupra căilor de atac declarate au fost de respingere, ca nefondat, a recursului reclamantei, respectiv de constatare nul a recursului pârâtei, ceea ce are drept consecință menținerea legalității deciziei atacate."

Astfel fiind, în condițiile în care instanța de recurs a arătat, în considerentele deciziei, motivele pentru care a respins cererea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, nepronunțarea, în mod expres, în dispozitivul hotărârii, asupra cheltuielilor de judecată, nu constituie o omisiune subsumabilă procedurii de completare a hotărârii prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, Înalta Curte, constatând că, în cauză, nu sunt incidente dispozițiile art. 444 C. proc. civ., va respinge cererea de completare dispozitiv formulată de petenta A. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 592 din 5 martie 2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, formulată de petenta A. S.A.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.