ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 625/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, prin decizia nr. 48 din 18 ianuarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2016, a respins recursul principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. și recursul provocat declarat de recurenta- pârâtă B. S.A. (fostă C.) împotriva deciziei civile nr. 388/2022 din 27 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondate și a respins cererile intimatelor-chemate în garanție D. S.R.L. și E. S.R.L. de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

La data de 05.02.2024, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2016*, cererea formulată de recurenta- pârâtă B. S.A. privind completarea dispozitivului acestei decizii, în sensul pronunțării instanței asupra cererii privind acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate acesteia de recursul recurentei- reclamante A. S.R.L., conform notelor de cheltuieli depuse în ședința de judecată din data de 18.01.2024.

În esență, a arătat că instanța de recurs a fost legal învestită cu soluționarea capătului accesoriu de cerere privind cheltuielile de judecată, însă a omis să se pronunțe cu privire la aceste cheltuieli, fapt pentru care a formulat prezenta cerere de completare a hotărârii, în conformitate cu dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., solicitând pe această cale completarea hotărârii, în sensul obligării recurentei- reclamante la plata cheltuielilor de judecată ce i-au fost ocazionate de cererea de recurs formulată, în cuantum total de 14.438,77 RON, dovedite conform notelor de cheltuieli depuse la dosarul cauzei.

În drept, a invocat dispozițiile art. 444 din C. proc. civ.

Analizând cererea de completare prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Totodată, se constată că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., motiv pentru care, instanța se poate pronunța asupra cererii de completare prin hotărâre separată.

Conform art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Astfel, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut părții care a câștigat procesul și atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres în etapa procesuală în care le-a efectuat.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea care a câștigat litigiul.

Or, în speță, atât recursul principal declarat de recurenta- reclamantă A. S.R.L., cât și recursul provocat declarat de recurenta- pârâtă B. S.A. (fostă C.) au fost respinse ca nefondate, context în care, niciuna din părți nu poate pretinde cheltuieli de judecată în raport cu cealaltă, ambele părți având poziția juridică de părți căzute în pretenții.

Aceasta, întrucât, fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziției legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar și conduita părților manifestată anterior litigiului ori pe parcursul acestuia.

Or, întrucât, în cauză, ambele recursuri (principal și cel provocat) au fost respinse, ca nefondate, rezultă că atât recurenta- reclamantă, cât și recurenta-pârâtă (petenta cererii de completare) sunt în culpă procesuală în calea extraordinară de atac și pe cale de consecință, nu se impune acordarea cheltuielilor de judecată solicitate în această etapă procesuală.

În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte va respinge cererea formulată de petenta B. S.A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 48 din 18 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 48 din 18 ianuarie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2016, formulată de petenta B. S.A. (fostă C.).

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2024.