ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 878/2024

Ședința publică din data de 17 aprilie 2024

Asupra cererii cu care a fost învestită, reține următoarele:

Prin decizia nr. 402/28.02.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul principal declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 260/19.04.2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a casat în parte decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată a apelului incident declarat de B. împotriva încheierii din 12.02.2020, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. x/2018, a menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate și a respins ca nefondat recursul incident declarat de recurenții-pârâți S.C. C. S.R.L. și B. împotriva aceleiași decizii.

În motivare, cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., s-a reținut că, în rejudecare instanța de apel va avea în vedere și cererile privind pretențiile accesorii vizând cheltuielile de judecată aferente etapei procesuale a recursului.

Petenta S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de completare a deciziei nr. 402/28.02.2024, în temeiul art. 444 C. proc. civ., arătând că instanța de recurs a omis să soluționeze cererea sa privind acordarea cheltuielilor de judecată, deși acestea au fost solicitate prin cererea de recurs și prin întâmpinarea la recursul incident, dar și în ședința publică din 14.02.2024, când au avut loc dezbaterile asupra recursurilor și a depus dovada cheltuielilor solicitate.

A susținut că, dacă cheltuielile de judecată aferente soluției de admitere a recursului său urmează a fi avute în vedere la rejudecarea apelului, era totuși îndreptățită la acordarea celor aferente apărării față de recursul incident formulat de intimați, care a fost respins.

A arătat faptul că, în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a intimaților, iar cheltuielile de judecată sunt datorate de aceștia, în temeiul art. 451 și art. 453 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

În continuare, a detaliat cheltuielile aferente apărării efectuate față de recursul incident formulat de intimați, indicând și înscrisurile doveditoare.

În drept a indicat prevederile art. 444, art. 447 și ale art. 451-453 C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 1.349, art. 1.357 și art. 1.382 C. civ.

Analizând cererea formulată, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., completarea hotărârii se poate cere dacă, prin hotărârea pronunțată, instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.

Cererea privind cheltuielile de judecată are, în prezenta cauză, caracter accesoriu.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., partea care cade în pretenții, anume partea care a pierdut procesul, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.

Cu toate acestea, în cazul în care instanța dispune casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, nu se poate reține faptul că a fost pronunțată o soluție prin care litigiul a fost tranșat, în sensul stabilirii culpei procesuale în sarcina părții căzute în pretenții, împrejurare în care, cheltuielile de judecată aferente recursului urmează a fi avute în vedere în rejudecare, cu luarea în considerare a întregului parcurs procesual, cum, de altfel, instanța supremă însăși a reținut în partea finală a considerentelor deciziei a cărei completare se solicită.

Altfel spus, la acest moment procesual, nu se poate dispune asupra cheltuielilor de judecată pretinse de recurenta-reclamantă în recurs, întrucât nu s-a stabilit în mod definitiv culpa procesuală în litigiul dedus judecății, respectiv identitatea părții "care a pierdut procesul", în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.. În consecință, nu se poate reține omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de recurs procedând în mod deliberat în maniera arătată, astfel că, în rejudecare, instanța de apel, în temeiul art. 501 C. proc. civ., este obligată să statueze și asupra acestor cheltuieli.

De altfel, față de înscrisurile depuse la dosar în dovedirea cheltuielilor de judecată pretinse de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și cuprinsul cererii de completare a dispozitivului, Înalta Curte notează că, în etapa judecării recursului, sumele reprezentând cheltuieli de judecată au fost menționate global, pentru toată activitatea prestată în legătură cu calea extraordinară de atac; abia în cadrul prezentei proceduri, având ca obiect cererea de completare a dispozitivului deciziei pronunțate în recurs, petenta a precizat distinct și detaliat cheltuielile aferente activității prestate de avocatul său pentru realizarea apărării față de recursul incident promovat de recurenții-pârâți S.C. C. S.R.L. și B..

În aceste condiții, instanța de recurs, în mod ipotetic, dacă ar fi trebuit să acorde aceste cheltuieli aferente apărării părții față de recursul incident, nici nu ar fi avut la acel moment reperele necesare pentru a le partaja în raport cu activitatea prestată de apărătorul ales pentru recursul propriu și, respectiv, în combaterea recursului incident, această obligație incumbând exclusiv petentei.

Pentru aceste considerente, constatând că motivele invocate de petentă nu pot fi circumscrise ipotezei omisiunii instanței de a se pronunța asupra cererii accesorii având ca obiect cheltuielile de judecată, Înalta Curte, în temeiul art. 444-446 C. proc. civ., va respinge cererea de completare a dispozitivului hotărârii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petenta S.C. A. S.R.L. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 402/28.02.2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 aprilie 2024.