ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 25.09.2025

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1392/2025

HOTĂRÂRE
25.09.2025
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1392/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, la 26 iulie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B. S.R.L. și C., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a următoarelor sume: comisionul de intermediere prevăzut de art. 5.1 din contractul încheiat între părți, egal cu 4% din valoarea netă a convenției încheiate între pârâtă și D. S.R.L., la care se adaugă TVA, dar nu mai puțin de 100.000 euro, plus TVA; daunele-interese compensatorii, prevăzute de art. 7.3 din același contract, sumă reprezentând 20% din valoarea comisionului de intermediere pretins, dar nu mai puțin de 20.000 euro; suma de 27.060 euro, reprezentând penalități de 30 euro pe zi de întârziere, calculate începând cu data de 05.02.2016 și până la data formulării acțiunii, 26.07.2018, precum și în continuare până la data plății efective, conform art. 7.2 din contractul de intermediere; cheltuieli de judecată.

Pe cale reconvențională, pârâtul C. a solicitat, în contradictoriu cu A. S.R.L., E., F., G. și H., obligarea celor 5 pârâți, în solidar, la plata sumei de 25.000 Euro, cu titlu de despăgubire pentru daunele morale aduse onoarei, demnității și reputației sale.

Fiind dezbătută, între altele, excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, prin încheierea din 12 februarie 2020, tribunalul a admis excepția, a reținut caracterul inadmisibil al acesteia pentru lipsa legăturii ei cu cererea principală și împrejurarea că este fundamentată pe un alt raport juridic.

Prin sentința civilă nr. 939/12.05.2021, Tribunalul Specializat Cluj a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. S.R.L. și C., reclamanta fiind obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva încheierilor din 12.02.2020, 23.09.2020, 18.11.2020, 24.03.2021 și a sentinței civile nr. 939 din 12.05.2021, reclamanta a declarat apel principal, iar împotriva încheierii din 12.02.2020 și a aceleiași sentințe, pârâții au promovat apel incident.

Prin decizia civilă nr. 260 din 19.04.2022, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins ca neîntemeiate apelul principal și apelul incident declarat de B. S.R.L., a admis apelul incident formulat de C., a anulat încheierea din 12.02.2020 și sentința primei instanțe și a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecarea cererii reconvenționale formulată de această parte.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs principal, iar pârâții C. și B. S.R.L. au formulat recurs incident.

Prin decizia nr. 402 din 28.02.2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul principal, a casat în parte decizia recurată și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată a apelului incident declarat de C. împotriva încheierii din 12.02.2020 a Tribunalului Specializat Cluj, a menținut celelalte dispoziții ale deciziei recurate și a respins ca nefondat recursul incident.

Rejudecând apelul incident, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 404/2024 din 7.10.2024, l-a respins, obligând, totodată, apelantul C. la plata către intimata A. S.R.L. a sumei de 3.846,95 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Ulterior, prin decizia din 9.12.2024, aceeași instanță a respins cererea formulată de petenții C. și B. S.R.L., de completare a hotărârii sus-menționate, în sensul obligării reclamantei la plata în favoarea petenților a cheltuielilor de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 404/2024 din 7.10.2024, pârâții C. și B. S.R.L. au declarat recurs, solicitând casarea ei în parte și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ.., recurenții subliniind, în prealabil, că obiectul căii extraordinare de atac îl reprezintă soluția instanței de apel cu privire la cheltuielile de judecată.

Astfel, au arătat că, deși prin decizia de casare s-a dispus ca în rejudecare să fie avute în vedere și cererile accesorii de acordare a acestor cheltuieli, instanța de prim control judiciar le-a acordat numai societății A. S.R.L. și numai în considerarea recursului și apelului incident în rejudecare, fără a raporta această soluție la întregul parcurs procesual al cauzei.

Pe acest temei, au apreciat că au fost încălcate dispozițiile art. 501 C. proc. civ., subliniind că instanța de apel a judecat cererile accesorii în alte limite decât cele stabilite de instanța de recurs.

Un alt motiv de recurs 1-a constituit încălcarea de către instanța de prim control judiciar a autorității de lucru judecat a deciziei nr. 878 din 17 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin s-a stabilit că cu putere de lucru judecat că la momentul rejudecării apelului incident, curtea de apel va analiza cererile de acordare a cheltuielilor de judecată prin raportare la întregul parcurs procesual al cauzei.

De asemenea, au susținut că pentru acordarea parțială a cheltuielilor de judecată nu poate fi analizată culpa procesuală a uneia dintre părți, de vreme ce prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ. îndreptățesc partea care a câștigat procesul să obțină recuperarea lor de la partea care 1-a pierdut, iar instanța este obligată să se pronunțe asupra cererilor formulate în temeiul textului de lege enunțat.

Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare la 19.03.2025, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Recurenții nu au răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 03.07.2025, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Nu au fost depuse puncte de vedere la raport.

Având a analiza cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte o va admite, cu consecința anulării recursului, pentru următoarele considerente de drept:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) C. proc. civ., aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea criticilor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde critici ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din același act normativ.

Înalta Curte reține că a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, identificarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare formală a textelor legale, condiția dezvoltării motivelor de nelegalitate implicând obligația de a arăta argumentele prin care se tinde a se demonstra pentru care motive este eronat și nelegal raționamentul instanței de apel.

Din interpretarea dispozițiilor legale enunțate, rezultă că recurenților le revine obligația de a indica critici de nelegalitate față de decizia pe care o atacă.

Or, memoriul de recurs nu cuprinde critici care să poată face obiectul verificărilor în recurs în raport cu decizia recurată.

Invocând motivul de casare reglementat prin art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenții au susținut încălcarea de către instanța de apel, în rejudecare, a dispozițiilor art. 501 C. proc. civ. și ale art. 453 din același cod, care trebuiau interpretate în sensul analizării cererilor reciproce de acordare a cheltuielilor de judecată prin raportare la întregul parcurs procesual al cauzei și nu doar cu privire la etapa recursului și a rejudecării apelului incident.

Rejudecând, în motivarea deciziei, curtea de apel a arătat că verificarea îndreptățirii părților cu privire la sumele solicitate cu titlu de cheltuieli de judecată se va realiza doar cu privire la acelea generate de rejudecarea apelului incident declarat de C. împotriva încheierii din 12.02.2020 a Tribunalului Specializat Cluj, cu referire explicită la pretențiile reclamantei privind cheltuielile de judecată aferente etapei recursului.

Cum criticile privesc cheltuielile de judecată solicitate de recurenți în apel, Înalta Curte constată că, în rejudecare, asupra lor instanța a statuat prin decizia dată în soluționarea cererii de completare a deciziei recurate.

Astfel, prin decizia din 9.12.2024, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins cererea formulată de petenții C. și B. S.R.L., de completare a deciziei civile nr. 404/07.10.2024 în sensul obligării reclamantei A. S.R.L. la plata în favoarea petenților a cheltuielilor de judecată.

Așadar, atât timp cât instanța de casare a dezlegat expres, în speță, problema cheltuielilor de judecată circumscrise limitelor rejudecării, reevaluarea acestui element factual (oricum străin de analiză în acest stadiu procesual), astfel cum solicită recurenții-pârâți, este prohibită de art. 501 alin. (1) C. proc. civ., anterior menționat.

Trebuie subliniat că, potrivit art. 445 C. proc. civ., "Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444".

Cererea de cheltuieli de judecată pe calea recursului este nulă dacă acestea au fost deja cerute prin solicitarea de completare a deciziei, deoarece instanța a respins sau a acordat cheltuielile deja, fiind vorba, așadar, despre o reevaluare care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice.

Reținând că, în speță, prin decizia civilă nr. 404/07.10.2024, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în raport de limitele rejudecării, cheltuielile de judecată pretinse de pârâții C. și B. S.R.L. au fost respinse, precum și faptul că aceștia au formulat o cerere de completare a acestei hotărâri, respinsă potrivit deciziei din 09.04.2024 a aceleiași instanțe, nerecurată, Înalta Curte apreciază că, prin demersul lor, pârâții nu încearcă altceva decât să obțină o altă soluție din perspectiva completării deciziei recurate.

Totodată, recurenții au invocat și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., susținând că instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 878/2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2018.

Se constată că, prin decizia nr. 402/28.02.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în urma admiterii recursului principal declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. în primul ciclu procesual, instanța supremă a trasat limitele rejudecării cauzei. Astfel:

"cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L., s-a reținut că, în rejudecare instanța de apel va avea în vedere și cererile privind pretențiile accesorii vizând cheltuielile de judecată aferente etapei procesuale a recursului."

Petenta A. S.R.L. a formulat cerere de completare a deciziei nr. 402/28.02.2024, în temeiul art. 444 C. proc. civ., care a fost respinsă prin decizia nr. 878/07.04.2024 a aceleiași instanțe, reținându-se că, "cheltuielile de judecată aferente recursului urmează a fi avute în vedere în rejudecare, cu luarea în considerare a întregului parcurs procesual, cum, de altfel, instanța supremă însăși a reținut în partea finală a considerentelor deciziei a cărei completare se solicită".

Odată ce instanța de fond a judecat cererea de cheltuieli, inclusiv prin procedura de completare a deciziei, aceasta nu mai poate fi reluată pe calea recursului; legea nu permite o nouă cerere pentru cheltuielile de judecată dacă acestea au fost deja soluționate de instanța de judecată, indiferent dacă a fost prin completarea deciziei sau prin altă cerere.

Întrucât recurenții-pârâți critică decizia instanței de apel exclusiv din perspectiva statuării instanței asupra acordării cheltuielilor de judecată, finalitatea urmărită prin promovarea căii de atac a recursului fiind obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată prin raportare la întregul parcurs procesual al cauzei, Înalta Curte nu poate analiza criticile din perspectiva legalității hotărârii atacate, neîncadrându-se nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 și nici la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, prin Decizia nr. 3/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

Față de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de recurenții-pârâți C. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 404/2024 din 7 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

De asemenea, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenții-pârâți C. și B. S.R.L. la plata sumei de 3731,59 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. S.R.L., conform dovezilor aflate la 76-78 din dosar.

Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți C. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 404/2024 din 7 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamanta A. S.R.L. și cu intimații-pârâți E., F., G. și H..

Obligă recurenții-pârâți C. și B. S.R.L. la plata sumei de 3731,59 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,96
ÎCCJ, decizie (scj.ro #213687)
dintr-un proces a unei cereri incidentale a cărei tipologie nu a fost stabilită, pe de o parte, pentru că premisa aplicării acestei dispoziții este aceea ca în respectivul proces cererea să fi fost deja calificată și primită ca cerere recon
ÎCCJ 2025-02-26
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 405/2025
20.000 RON despăgubiri materiale, către reclamanta B. a sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri morale, către reclamanta C. a sumei de 10.000 euro cu titlu de despăgubiri morale, către reclamantul R. a sumei de 100.000 euro cu titlu de
ÎCCJ 2020-11-03
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2201/2020
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020 Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția civilă, la data de 17 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B. și C., în contradi
ÎCCJ 2024-03-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 651/2024
Ședința publică din data de 26 martie 2024 Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 2 octombrie 2018 pe rolul Tribunalului Specia
ÎCCJ 2023-10-10
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1983/2023
Ședința publică din data de 10 octombrie 2023 Deliberând asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 14 aprilie 2022 pe rolul Tribunalului Cluj, reclamant
Sursă