ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6907/2020

Ședința publică din data de 17 decembrie 2020

Asupra cererii formulate în cauză;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată la data de 15.12.2016 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

Prin precizările depuse la data de 28.03.2017, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la:

Prin sentința civilă nr. 89/CA din 19 aprilie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă acțiunea.

A fost obligată pârâta să înscrie perioada de valabilitate de 5 ani în cuprinsul permisului de navigație pentru ambarcațiuni de agrement utilizate cu scop recreativ comercial nr. 110, de la data de 18.08.2016 până la data de 18.08.2021.

A fost obligată pârâta să înlăture mențiunea "cu condiția confirmării anuale" inserată la rubrica valabilitatea permisului, din cuprinsul permiselor de navigație pentru ambarcațiuni de navigație nr. 110 și nr. 1014.

A fost obligată pârâta către reclamant la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1050 RON reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, astfel cum a fost redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Autoritatea Navală Română, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 1998 din data de 21 mai 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de Autoritatea Navală Română împotriva sentinței civile nr. 89/CA din 19 aprilie 2017 pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 12 octombrie 2020, intimatul-reclamant A. a solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 1998 din data de 21 mai 2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În susținerea cererii, intimatul-reclamant a arătat faptul că instanța a omis să se pronunțate asupra cheltuielilor de judecată solicitate de acesta și a invocat dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., arătând că hotărârea i-a fost comunicată la 05.10.2020.

II. Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei nr. 1998 din 21 mai 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Analizând cu prioritate excepția tardivității, potrivit art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, reținând următoarele considerente:

Potrivit art. 444 alin. (1) din

C. proc. civ., forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată și aplicabil prin raportare la dispozițiile art. 27 din C. proc. civ.: "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

În cauză, hotărârea a cărei completare se solicită are caracter definitiv, fiind pronunțată în calea de a atac a recursului, motiv pentru care sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., în privința termenului de formulare a cererii de completare a hotărârii, respectiv 15 zile de la pronunțare.

Decizia nr. 1998 a fost pronunțată la data de 21 mai 2020, astfel încât, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe zile, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de completare a hotărârii s-a împlinit la data de 9 iunie 2020.

Având în vedere că intimatul-reclamant A. a depus cererea de completare a dispozitivului hotărârii prin e-mail, la data de 12 octombrie 2020 (conform dovezii aflate la dosar), Înalta Curte constată că cererea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată.

Înalta Curte are în vedere faptul că respingerea cererii intimatului-reclamant ca tardiv formulată nu îi încalcă acestuia dreptul de a solicita pe cale separată obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cadrul prezentului litigiu.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată, urmând a respinge ca tardiv formulată cererea intimatului A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1998 din 21 mai 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardiv formulată cererea intimatului A. privind completarea dispozitivului deciziei nr. 1998 din 21 mai 2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 decembrie 2020.