ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1263/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, - sub nr. x/2016, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Navală Română, solicitând (cererea fiind precizată la primul termen de judecată) ca, prin hotărârea care se va pronunța, pârâta să fie obligată la înscrierea perioadei de valabilitate de 5 ani pentru permisele de navigație pentru ambarcațiuni de agrement folosite în scop comercial, începând cu data raportului de inspecție tehnică întocmit în anul 2016, înlăturarea din cuprinsul tuturor permiselor de navigație a mențiunii "cu condiția confirmării anuale" inserate la rubrica "valabilitatea permisului".

Prin Sentința nr. 142/CA din 6 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română, ca nefondată.

Împotriva Sentinței civile nr. 142/CA din 6 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta-reclamantă SC A. SRL.

În susținerea recursului, recurenta a invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., considerând că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, câtă vreme instanța de fond, în mod eronat, ar fi considerat, pe de o parte că, permisul de navigație intră în categoria actelor de naționalitate ale ambarcațiunilor și, pe de altă parte, că reclamanta ar fi solicitat efectuarea de modificări ale documentelor eliberate, în loc să solicite eliberarea de noi permise, fapt pentru care, deși au fost nerespectate norme legale, acțiunea introductivă ar fi fost apreciată ca fiind nefondată.

În opinia recurentei, prima instanță ar fi interpretat și aplicat greșit art. 85 din Ordinul nr. 1079/2014 modificat. Potrivit acestui text de lege, "actele de naționalitate emise ambarcațiunilor de agrement până la data intrării în vigoare a ordinului în discuție, rămân valabile până la data expirării acestora, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2016; pentru preschimbarea actelor de naționalitate ale ambarcațiunilor de agrement existente în registre, ca urmare a schimbării formularului, până la data de 31 decembrie 2016, proprietarul/operatorul va achita doar prețul imprimatului". Ca atare, singura posibilitate legală pe care ar fi avut-o recurenta era aceea de a formula cerere de preschimbare a permiselor de navigație emise sub imperiul vechiului Ordin, contrar celor reținute de către instanță.

Mai susține recurenta, în esență, că avea dreptul de a i se emite și elibera un permis de navigație în conformitate cu prevederile legale și în baza căruia să desfășoare activitatea în mod continuu, fără întreruperi și fără costuri suplimentare generate de confirmarea anuală a permiselor; în opinia sa, eliberarea unui permis cu mențiunea confirmării anuale ar presupune întreruperi de activitate pentru efectuarea raportului de inspecție, precum și costuri materiale constând în tariful perceput anual pentru confirmarea permisului, fără o justificare legală și rațională.

Prin adoptarea Ordinului nr. 920/2015 a fost înlăturată distincția dintre activitatea cu caracter recreativ desfășurată în interes propriu și activitatea desfășurată în scop comercial, iar legiuitorul a stabilit ca rapoartele de inspecție tehnică se efectuează la înmatriculare/înscriere în evidență a ambarcațiunii, precum și la reînnoirea permisului de navigație, respectiv din 5 în 5 ani, fiind evident, în opinia recurentei, că nu poate fi impusă o inspecție tehnica anuală și nici condiția confirmării anuale a permisului de navigație. Ca atare, pentru punerea în aplicare a noilor prevederi, pârâta, la data solicitării de efectuare a inspecțiilor de reînnoire a permiselor de navigație, trebuia să întocmească și să elibereze noi permise de navigație, cu o valabilitate de 5 ani și fără condiția confirmării anuale, împrejurare pe care, în mod eronat, instanța de fond nu a confirmat-o.

Intimata-reclamantă Autoritatea Navală Română a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind legală și temeinică.

Arată sus-numita că, în mod corect, instanța de fond a reținut că, urmare a modificărilor aduse OMT nr. 1079/2014, posesorii permiselor eliberate anterior modificării puteau păstra aceste permise, urmând a se supune reglementărilor în vigoare la data eliberării (inspecției tehnice anuale) sau puteau solicita eliberarea unui nou permis cu valabilitate de cinci ani de la data inspecției de reînnoire. Or, după primirea permiselor de navigație confirmate potrivit vechii reglementări, recurenta-reclamantă a solicitat modificarea permiselor de navigație eliberate de ANR în anul 2015.

Pe de altă parte, în opinia intimatei, instanța a interpretat corect prevederile art. 85 din ordin, menționând expres că permisul de navigație nu se numără printre actele de naționalitate ale ambarcațiunilor, concluzionând doar că, în lipsa unei reglementări contrarii, pot fi preschimbate și permisele de navigație, chiar dacă cele anterioare nu își pierduseră valabilitatea.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 18 februarie 2020, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Soluția instanței de recurs

II.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Examinând recursul declarat în cauză, în raport de criticile formulate și raportat la probele administrate, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestuia, pentru considerentele expuse în continuare.

Din perspectiva situației de fapt se reține că reclamanta-recurentă deține un număr de 9 permise de navigație emise în anul 2015, în vigoare la acel moment fiind Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1079/2014, în forma sa inițială. Prin acțiunea introductivă, recurenta-reclamantă s-a adresat instanței de contencios administrativ pentru ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la înscrierea perioadei de valabilitate de 5 ani pentru permisele de navigație pentru ambarcațiuni de agrement folosite în scop comercial, începând cu data raportului de inspecție tehnică întocmit în anul 2016 și la înlăturarea din cuprinsul tuturor permiselor de navigație a mențiunii "cu condiția confirmării anuale", inserată la rubrica valabilitatea permisului.

În opinia reclamantei, deși a solicitat aceasta în acord cu dispozițiile legale incidente, nu i-au fost emise noi permise de navigatei pentru ambarcațiuni de agrement utilizate cu scop recreativ comercial, pentru o perioada de 5 ani, așa cum prevede art. 71 alin. (1) pct. 2, ci au fost confirmate vechile permise, pentru o perioadă de 1 an de zile, fără a exista o bază legală care să prevadă procedura urmată de pârâtă și, pentru toate cele 9 permise de navigație pentru ambarcațiuni de agrement utilizate cu scop recreativ comercial, s-a păstrat mențiunea "cu condiția confirmării anuale", care nu mai este prevăzută de norma legală în baza căreia s-au efectuat și emis permisele de navigație, nici de art. 71 alin. (1) pct. 2 din Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 1079/2014, modificat prin Ordinul nr. 920/2015.

A mai susținut reclamanta și că, deși s-a adresat în repetate rânduri pârâtei în sensul de a înlătura respectiva mențiune din permisele de navigație, în mod abuziv și nejustificat, aceasta nu s-a conformat, motiv pentru care s-a adresat instanței de contencios administrativ. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.

Pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a formulat recurs împotriva acestei sentințe, invocând motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prima critică îndreptată împotriva sentinței se referă la faptul că instanța de fond ar fi aplicat greșit dispozițiile art. 85 din acest act normativ întrucât ar fi considerat în mod greșit că permisele de navigație ar face parte din categoria actelor de naționalitate ale ambarcațiunilor și că ar fi cerut modificarea documentelor eliberate, în loc să ceară eliberarea de noi permise, deși, potrivit dispozițiilor legale citate, avea dreptul la eliberarea unor permise care să-i permită desfășurarea activității în mod continuu și neîntrerupt.

Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestei critici pentru următoarele argumente:

Instanța de fond nu s-a aflat în eroare și nu a inclus permisele de navigație între actele de naționalitate ale ambarcațiunilor, așa cum se pretinde prin afirmații fără suport real; dimpotrivă, la fila x a sentinței recurate, se menționează în mod expres faptul că permisele nu se încadrează în categoria acestui grup de acte.

Pe de altă parte, așa cum a reținut în mod corect prima instanță, art. 77 din Ordinul nr. 1079/2014, ce reglementează operațiunea de avizare a activității de agrement în scop comercial, desfășurată în zona de agrement nautic sau pe sectoare de ape naționale navigabile, la lit. f) în forma în vigoare la data emiterii permiselor, enumera, printre documentele necesare în vederea obținerii avizului, "rapoarte de inspecție tehnică anuală pentru folosirea ambarcațiunilor în activitatea de agrement comercial". Ordinul în discuție a fost modificat prin Ordinul nr. 920/10.08.2015 publicat în MO nr. 637/21.08.2015, fiind menținută obligația de efectuare a inspecției inițiale la înmatriculare, urmată de eliberarea raportului de inspecție și a permisului de navigație valabil 5 ani, dar a fost înlăturată obligația de efectuare a inspecției intermediare, inspecția urmând a fi efectuată doar cu prilejul reînnoirii permisului de navigație.

Cu toate acestea, art. 77 din actul normativ în discuție a menținut la lit. f) obligația de depunere, printre actele necesare eliberării avizului în vederea desfășurării activității de agrement nautic în scop comercial, a listei ambarcațiunilor folosite în desfășurarea acestei activități însoțită, după caz, de certificatele de ambarcațiune de agrement și rapoartele de inspecție tehnică anuală pentru folosirea ambarcațiunilor în activitatea de agrement comercial; ca atare, instanța de fond a apreciat în mod rațional că este vorba de o omisiune a legiuitorului. Astfel, nefiind necesară inspecția anuală prin înlăturarea dispoziției care reglementa inspecția periodică, nici listele ambarcațiunilor pentru eliberarea avizului în vederea desfășurării activității de agrement nautic în scop comercial nu trebuie să fie însoțite de rapoartele de inspecție tehnică anuală.

În aceste condiții, ca urmare a modificărilor aduse Ordinului nr. 1079/2014 ce au intrat în vigoare în 30 de zile de la data publicării Ordinului nr. 920/2015 în MO, posesorii permiselor eliberate anterior modificării, puteau păstra aceste permise, urmând a se supune reglementărilor în vigoare la data eliberării (inspecției tehnice anuale) sau puteau solicita eliberarea unui nou permis cu valabilitate de cinci ani de la data inspecției de reînnoire, raționamentul instanței de fond fiind corect cu privire la acest aspect și nefiind răsturnat de către recurentă.

În cauza de față, deși susține contrariul, recurenta-reclamantă nu a făcut sub nicio formă dovada faptului că ar fi formulat o cerere de preschimbare a permisului de navigație, solicitând pârâtei doar efectuarea de modificări în permisele de navigație deja eliberate.

În urma unei astfel de cereri, pârâta a procedat în mod corect la efectuarea inspecției tehnice anuale în acord cu dispozițiile Ordinului nr. 1079/2014 (nemodificat), în vigoare la momentul eliberării acestor permise și potrivit căruia (art. 77 lit. f)) posesorul unei astfel de categorii de permise de navigație, avea obligația de a depune, printre actele necesare eliberării avizului în vederea desfășurării activității de agrement nautic în scop comercial și rapoarte de inspecție tehnică anuală.

Nimic nu se opunea ca, după primirea permiselor de navigație confirmate potrivit vechii reglementări, reclamanta să solicite Autorității eliberarea permiselor de navigație reînnoite, lucru pe care aceasta, contrar susținerilor sale, nu l-a făcut.

Față de această situație apare ca fiind nefondată și critica recurentei în sensul că instanța de fond, în mod greșit nu ar fi confirmat refuzul nejustificat al autorității pârâte de a întocmi și elibera noi permise de navigație cu o valabilitate de 5 ani, fără condiția confirmării anuale.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim". În acest caz, condiția vătămării unui drept ori interes recunoscut de lege este strâns legată de faptul că această vătămare trebuie să rezulte din refuzul nejustificat al unei autorități publice de a rezolva o cerere a reclamantului privitoare la un drept sau interes recunoscut de lege, ori de nerezolvarea în termenul legal a respectivei cereri.

În contextul expus în prezenta cauză, Înalta Curte nu consideră că sunt îndeplinite condițiile refuzului nejustificat în privința poziției adoptată de către pârâtă privind înlăturarea mențiunii confirmării anuale, astfel cum este definit refuzul de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 în sensul exprimării explicite, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane. Nici condiția excesului de putere, în sensul de exercitare a dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, nu este îndeplinită în cauză, atâta timp cât atitudinea pârâtei asupra îndeplinirii condiției unei inspecții tehnice anuale nu este una arbitrar aleasă ci, dimpotrivă, impusă de un act normativ. Pe de altă parte, cum reclamanta-recurentă nu a făcut nici dovada adresării unei cereri de eliberare a permiselor reînnoite, nici din această perspectivă nu poate fi vorba de un refuz nejustificat.

Astfel, contrar susținerilor nedovedite în niciun fel ale reclamantei-recurente, aceasta nu s-a adresat pârâtei cu o cerere și nu a obținut din partea acesteia un refuz nejustificat de a elibera permisele de navigare reînnoite, ci a formulat doar o cerere de modificare a permiselor de navigație deja existente, astfel că prima instanță s-a pronunțat în limitele învestirii sale, fiind obligată de principiul disponibilității ce guvernează procesul civil să dispună numai cu privire și în limitele a ceea ce s-a cerut. Ca atare, instanța nu putea obliga autoritatea la emiterea unor permise noi, câtă vreme acesteia din urmă nu i se solicitase acest lucru de către titularul dreptului, pentru ca un eventual refuz să deschidă în favoarea reclamantei calea contenciosului administrativ.

Față de toate aceste argumente, se constată caracterul nefondat al recursului din perspectiva tuturor criticilor invocate, sentința primei instanțe fiind legală și temeinică.

II.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În raport de motivele invocate, întrucât recursul nu atrage incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează a îl respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 142/CA din 6 iunie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 martie 2020.

GGC - CL