ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 658/2018

Decizia nr. 658/2018 Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrata pe rolul Înaltei Curți de Casație .și Justiție, secția I civilă, la data de 5 februarie 2018, petenții A. și B. au solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 349 din 2 februarie 2018 pronunțată de această instanță, în sensul de a se dispune și asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de petenți și asupra căreia instanța ar fi omis să se pronunțe, arătând că prin întâmpinare formulată în cauză au solicitat respingerea recursului și, totodată, au solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.000 lei, fiind depusă delegația de reprezentare a apărătorului petenți tor și dovada achitării onorariului de avocat.

În acest sens, au invocat prevederile art. 444 C. proc. civ. Cu privire la cererea de completare a deciziei menționate, Înalta Curte va constata că nu sunt întrunite dispozițiile art. 444 C. proc. civ., pentru cele ce succed: Potrivit dispozițiilor art. 444 alin, (1) C. proc. civ.: „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare". În speță, prin Decizia civilă nr. 1294 din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Prahova, în Dosarul nr. x/315/2015, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul C., domiciliat în com.

Raciu, sat Siliște, județul Dâmbovița, împotriva sentinței civile nr. 2102 din 19 mai 2016, pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în Dosarul nr. x/315/2015. A fost obligat apelantul-reclamant la plata către intimații B. și A. a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul C. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apei Ploiești, secția I civila, sub nr. Dosar nr. x/315/2015. La data de 2 noiembrie 2017, respectiv 20 noiembrie 2017, recurentul C. a depus note de ședință, prin care a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (2) lit. b) și c) și ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

La termenul de judecată din data de 7 decembrie 2017, după punerea în discuție a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea celor două excepții, prin încheierea de ședință din 7 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, a fost dispusă respingerea ca inadmisibilă a cererilor de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (2) lit. b) și c) și ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ. Împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 205 alin. (2) lit. b) și c) C. proc. civ., reclamantul C. a declarat recurs.

Prin Decizia nr. 349 din 2 februarie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a fost constatat nul recursul declarat de reclamantul Amuza Daniei împotriva încheierii din data de 7 decembrie 2017 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă. Din considerentele acestei hotărâri reiese faptul că cererea intimaților B. și A. privind acordarea cheltuielilor de judecată a fost respinsă, reținându-se, în esență, că respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate nu demonstrează culpa procesuală a celui care o invocă, în sensul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., de parte care pierde procesul. În consecință, Înalta Curte reține că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 444 ai in.

(1) C. proc. civ., astfel că cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 349 din 2 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cerere formulată de petenții A. și B., urmează a fi respinsă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca neîntemeiată cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 349 din 2 februarie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, cerere formulată de petenții A. și B. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 februarie 2018.