ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1039/2020

Deliberând asupra cererii formulate de petenții A. și B., constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 10 ianuarie 2020, petenții A. și B. au solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 1856 din 18 octombrie 2019 pronunțate în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul obligării intimatei C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 13.486,60 RON.

Au solicitat, totodată, în temeiul dispozițiilor art. 447 din C. proc. civ., suportarea de către stat, din fondul constituit potrivit legii, a cheltuielilor de judecată ocazionate de cererea de completare, depunând la dosar factura seria x.R. nr. 3 din 7 ianuarie 2020, în copie și chitanța seria x.R. nr. 2193 din 7 ianuarie 2020, în original emisă pe numele petentului B.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 444 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 444 C. proc. civ.:

"dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unui cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Conform art. 453 din C. proc. civ.:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.".

Astfel, dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este recunoscut părții câștigătoare atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres în etapa procesuală în care le-a efectuat, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Se constată că omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de dispozițiile art. 444 C. proc. civ., motiv pentru care instanța se poate pronunța asupra cererii de completare, prin hotărâre separată.

Prin întâmpinarea depusă în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, petenții B. și A. au solicitat, în principal, anularea, ca netimbrat, a recursului declarat de recurenta-reclamantă C. S.R.L., iar în subsidiar, respingerea acestei căi de atac ca fiind tardivă.

Într-un al doilea subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, iar pe fond au apreciat că se impune respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinare, petenții au solicitat și obligarea recurentei-reclamante C. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată efectuate în recurs.

Se reține că petenții au făcut dovada existenței și a întinderii cheltuielilor de judecată solicitate, la dosar regăsindu-se factura seria x.R. nr. 526 din data de 5 septembrie 2019, depusă în copie, precum și originalul chitanței seria x.R. nr. 2040 din data de 5 septembrie 2019.

Conform dovezilor menționate, rezultă că valoarea cheltuielilor de judecată ocazionate petenților de promovarea recursului declarat de recurenta-reclamantă C. S.R.L. este de 13.486,60 RON, reprezentând onorariu de avocat și au fost achitate de petentul B.

Observând dispozitivul Deciziei nr. 1856 din 18 octombrie 2019 pronunțate în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, se constată că partea căzută în pretenții față de petentul B. (intimat-pârât), în sensul art. 453 din C. proc. civ., este recurenta-reclamantă C. S.R.L., al cărei recurs a fost anulat, ca netimbrat, astfel încât, pentru considerentele anterior menționate, Înalta Curte va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat către petentul B.

În ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, se reține că, potrivit dispozițiilor art. 451 alin. (3) din C. proc. civ., instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei.

În raport cu împrejurarea că Dosarul nr. x/2018 a fost soluționat în procedura de filtru, fără citarea părților, avându-se în vedere aspectele precizate în scris prin cererea de recurs și prin întâmpinare, Înalta Curte apreciază că în speță se regăsesc cerințele prevăzute de dispozițiile precitate, urmând a dispune, din oficiu, reducerea cheltuielilor de judecată dovedite, reprezentând onorariu de avocat, de la suma de 13.486,60 RON - pe care o apreciază ca vădit disproporționată față de gradul de complexitate al cauzei și volumul activității desfășurate de avocatul petenților - la suma de 7.000 RON.

Aceleași condiții sunt întrunite și în ceea ce privește cererea formulată de petenți de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de formularea prezentei cererii de completare a dispozitivului, dovedite ca atare, astfel încât, în considerarea dispozițiilor art. 447 raportate la cele ale art. 451 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte, apreciind că valoarea onorariului de avocat solicitat de petenți, de 833 RON, este vădit disproporționat în raport cu nivelul de complexitate al cauzei și cu demersurile profesionale impuse de tipul de cerere analizat, va dispune reducerea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat la suma de 400 de RON.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 444 coroborate cu cele ale art. 451 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite cererea formulată de petenți, urmând a dispune completarea dispozitivului Deciziei nr. 1856 din 18 octombrie 2019 pronunțate în Dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în sensul că va fi obligată recurenta-reclamantă C. S.R.L. la plata către petentul B. a cheltuielilor de judecată în sumă de 7.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus.

Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 447 din C. proc. civ. raportat la cele ale art. 451 alin. (3) din C. proc. civ., va dispune suportarea de către stat, din fondul constituit potrivit legii, a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, reprezentând onorariu de avocat redus, în sumă de 400 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenții A. și B. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 1856 din 18 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2018.

Completează dispozitivul Deciziei nr. 1856 pronunțată la data de 18 octombrie 2019 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2018, în sensul că obligă recurenta-reclamantă C. S.R.L. la plata către intimatul-pârât B. a cheltuielilor de judecată în sumă de 7.000 RON, reprezentând onorariu de avocat redus.

Dispune suportarea de către stat, din fondul constituit potrivit legii, a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, reprezentând onorariu de avocat redus, în sumă de 400 RON.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2020.

GGC - NN