ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2824/2024

Ședința publică din data de 10 decembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins excepția nulității recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 1566A din 28 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1566A din 28 octombrie 2022 și a încheierilor de ședință din 25 februarie 2022, 18 martie 2022, 03 iunie 2022 și 07 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a constatat nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei civile nr. 1711A din 15 decembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de ședință din 09 mai 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019; a stabilit onorariul definitiv cuvenit avocatului desemnat din oficiu, doamna B., la suma de 1.700 RON.

II. Cererea de completare a dispozitivului hotărârii formulată în cauză:

La data de 22 octombrie 2024, prin poștă, petenta C. S.A. a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019.

În motivare, a arătat că la termenul de dezbateri din 08 octombrie 2024, reprezentantul convențional al petentei a depus la dosar dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial în cuantum de 11.960,21 RON, însă instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de obligare a recurentei la plata acestora.

În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 444 C. proc. civ.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Analizând cererea de față, prin raportare la actele și lucrările dosarului și a dispozițiilor legale în materie, Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 397 alin. (1) C. proc. civ., instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ., "(1) Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la pronunțare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de art. 444 C. proc. civ., dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată fiind recunoscut, potrivit art. 453 C. proc. civ., părții care a câștigat procesul, atunci când aceasta le-a solicitat în mod expres, însă instanța a omis să se pronunțe asupra lor.

Cheltuielile de judecată reprezintă o sumă de bani în care se regăsesc toate cheltuielile pe care partea care a câștigat procesul le-a efectuat în cadrul litigiului soluționat prin hotărâre judecătorească, iar fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții care cade în pretenții. Fapta acesteia declanșează o răspundere civilă delictuală al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, adică de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

În alte alte cuvinte, art. 453 C. proc. civ. prevede drept fundament al plății cheltuielilor de judecată culpa procesuală dovedită prin faptul pierderii procesului, interesând pentru aplicarea dispoziției legale, în egală măsură, atât rezultatul procesului, dar și conduita părților manifestată anterior litigiului ori pe parcursul desfășurării acestuia. Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată având un caracter accesoriu în ansamblul procesului.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ. conferă două repere clar stabilite (valoarea sau complexitatea pricinii ori munca prestată de avocat) pentru aprecierea caracterului rezonabil al onorariului de avocat, iar marja de apreciere concretă nu este diferită sau superioară multiplelor altor cazuri în care judecătorilor li se recunoaște posibilitatea de a face aprecieri subiective pe chestiuni factuale, fiind o manifestare a esenței atribuțiilor jurisdicționale, aceea de a putea tranșa diferende.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 165/2018 (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 537 din 28 iunie 2018) s-a reținut că prerogativa instanței de a cenzura cuantumul onorariului avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesară cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții.

În același sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care, învestită fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil (cauza Costin c. României, hotărârea din 26 mai 2005, par. 43; cauza Străin și alții c. României, hotărârea din 21 iulie 2005; cauza Petre c. României, hotărârea din 27 iunie 2006) - reținându-se că partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Realitatea cheltuielilor privește sarcina probei, ce revine părții care le reclamă, conform art. 249 C. proc. civ. (actori incumbit probatio), iar necesitatea lor ține de justificarea că ele au fost concepute într-o legătură strictă și indisolubilă cu litigiul, au precedat sau au fost contemporane acestuia și concepute de partea care le-a plătit ca având caracter indispensabil din perspectiva sa, spre a obține serviciul avocatului în funcție de calitatea acestuia, considerată ca o garanție a succesului său.

Caracterul rezonabil al cheltuielilor semnifică faptul că, în raport cu natura activității efectiv prestate, complexitatea, riscul implicat de existența litigiului și/sau reputația celui care acordă asemenea servicii, acestea să nu fie exagerate. De asemenea, tot subscris caracterului rezonabil, ele trebuie sa fie și previzibile, adică sa fie la timp recunoscute de cel împotriva căruia se fac, pentru ca acesta să aibă dreptul de a le contesta și combate.

În atare condiții, Înalta Curte observă că în cadrul concluziilor orale la termenul din 08 octombrie 2024 la care au avut loc dezbaterile asupra fondului recursului, intimata-pârâtă C. S.A. a solicitat obligarea recurentei-reclamante A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 11.960,21 RON, dovedite cu factura fiscală seria x_007 0347 din 02 august 2024 și extrasul de cont din 07 octombrie 2024 aflate la dosar.

După cum rezultă din considerentele și dispozitivul deciziei nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunțate în dosarul nr. x/2019, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată pentru etapa procesuală a recursului solicitate de intimata-pârâtă, omisiune care poate fi complinită în procedura prevăzută de art. 444 C. proc. civ.

Față de valoarea și complexitatea cauzei, activitatea concretă desfășurată de avocați în etapa procesuală a recursului, Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu este îndrituită să recupereze integral cheltuielile de judecată generate de judecata recursului, întrucât acestea sunt vădit excesive și disproporționate, fiind necesar a se avea în vedere o bază echitabilă. Dacă este adevărat că fiecare parte este îndrituită să își asigure apărarea așa cum consideră de cuviință, la fel de adevărat este faptul că partea adversă, care pierde procesul, nu este obligată în mod automat să suporte integral cheltuielile de judecată, instanțele de judecată având nu doar dreptul, ci chiar obligația de a asigura caracterul proporțional al cheltuielilor de judecată.

De altfel, în legătură cu activitatea avocatului, Curtea Constituțională a statuat că acesta, prin exercitarea profesiei sale, îndeplinește o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piață liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunțată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza Wouters și alții, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfășoară "în condițiile legii", și a reținut că, în consecință, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestația avocațială și onorariul solicitat (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 471 din 27 iunie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 17 august 2017, paragraful 20).

În acest context, făcând o apreciere a proporționalității onorariului avocațial solicitat de intimata-pârâtă C. S.A., Înalta Curte constată că se impune cenzurarea acestuia, cuantumul de 11.960,21 RON neîncadrându-se în limitele caracterului rezonabil, de vreme ce complexitatea cauzei este una redusă, iar activitatea prestată de apărătorul intimatei-pârâte s-a rezumat la redactarea întâmpinării și punerea de concluzii orale la singurul termen de judecată acordat în cauză, în etapa procesuală a recursului, așa încât obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 de RON respectă criteriile stabilite de legiuitor în art. 451 alin. (2) prima teză C. proc. civ.

În final, se cuvine a releva că, raportat la art. 451 alin. (2) teza finală C. proc. civ., măsura reducerii onorariului avocațial nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clienta sa, la fel cum diminuarea onorariului avocațial de către instanță nu reprezintă o nerecunoaștere sau o recunoaștere parțială a activității desfășurate de avocat de a asigura asistență juridică și reprezentare de către avocat - profesionist al dreptului -, ci constituie o modalitate de aplicare a dispoziției legale prin care cel care pierde procesul poate suporta doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de adversarul său care a câștigat procesul.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 444 alin. (1) coroborat cu art. 453 alin. (1) și art. 451 alin. (2) C. proc. civ., va admite cererea formulată de petenta C. S.A., cu consecința completării dispozitivului deciziei nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în sensul că obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimata-pârâtă C. S.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite cererea formulată de petenta C. S.A.

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 2071 din 08 octombrie 2024, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, în sensul că obligă pe recurenta-reclamantă A. la plata sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., către intimata-pârâtă C. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 decembrie 2024.